Deși nu este locuitor al județelor Covasna și Harghita, și nici nu a fost angajat al instituțiilor sau asociațiilor culturale românești din aceste județe, istoricul clujean Vasile Lechințan este unul din cei mai valoroși și statornici cercetători ai istoriei românilor din județele Covasna și Harghita și a conviețuirii acestora cu secuii/maghiarii. Preocuparea sa pentru cercetarea românilor din această parte de țară a început imediat după decembrie 1989, cu articolele publicate în „Vatra Românească” și „Românul” referitoare la deznaţionalizarea românilor (și a mai multor neamuri) în vechile scaune secuiești, la crime de război colective, comise asupra românilor din cele două județe, după Dictatul de la Viena, dar și despre români şi secui aflaţi adeseori de aceeași parte a baricadei pentru realizarea ideilor de umanitate şi armonie interetnică.
După instituționalizarea activității de cercetare a istoriei şi culturii locale şi regionale din Arcul Intracarpatic, activitate care a prins contur şi consistenţă, mai ales după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a instituţiilor culturale profesioniste: Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, instituțiilor de cultură subordonate Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, precum: Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe și Centrul Cultural „Miron Cristea” din Miercurea Ciuc și asociațiile culturale cu profil de cercetare, precum Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Vasile Lechințan a devenit cel mai statornic colaborator al acestor instituții. De aproape 30 de ani a participat la majoritatea manifestărilor cultural-științifice, devenite tradiționale: la Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”, la Zilele „Andrei Șaguna”, „Miron Cristea”, „Nicolae Colan”, la alte simpozioane, colocvii și dezbateri pe teme de istorie și cultură românească din sud-estul Transilvaniei. A făcut parte din grupul de inițiativă și din Colegiul de redacție ale anuarului „Angvstia”, iar acum este membru al Colegiul de redacție al publicației „Acta Carpatica”, anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei. Este inițiatorul, alături de Ana Grama și Ioan Lăcătușu, al Grupului de cercetare „I.I. Russu”, pentru studiul sud-estului Transilvaniei, formulă instituțională care contribuie la îmbunătățirea activităţii de cercetare desfăşurată de ani de zile de un grup de specialişti din principalele centre culturale ale ţării şi din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.
O activitate de cercetare extinsă, cuprinzătoare, laborioasă și riguroasă, îmbinată cu eforturi deosebite și cu o determinare exemplară, a realizat Vasile Lechințan, împreună cu Ioan Lăcătușu și Violeta Pătrunjel, la redactarea volumului de sinteze monografice Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, lucrare elaborată din iniţiativa şi cu purtarea de grijă a PS Ioan Selejan, azi mitropolit al Banatului, cu colaborarea preoţilor, profesorilor, a altor intelectuali din cele două judeţe şi a unor cunoscuţi cercetători din Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu şi Tg. Mureş. Volumul prezintă, într-o formă sintetică, comunităţile româneşti din Covasna şi Harghita din punct de vedere geografic, arheologic, istoric, etnografic, cultural, etnografic şi eclezial, cuprinzând istoria bisericilor, şcolilor, instituţiilor, publicațiilor şi asociaţiilor culturale, a personalităţilor născute sau care au activat în aceste localităţi, aspecte ale legăturilor comunităţilor locale cu românii din întreg spaţiul transilvan şi cu cei de peste Carpaţi, momente ale convieţuirii interetnice, monumentele istorice şi cele de for public şi alte urme ale trecutului.
Împreună cu colegii de la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și Centrul European de Studii Covasna-Harghita, din Sfântu Gheorghe, Vasile Lechinţan a sprijinit înființarea și activitatea editurilor Eurocarpatica și Grai Românesc, a publicațiilor „Grai Românesc”- foaie de spiritualitate ortodoxă editată de Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, a Buletinului Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna”, fiind un colaborator apropiat al celorlalte publicații din zonă: „Condeiul ardelean” și „Mesagerul de Covasna” din Sfântu Gheorghe, „Informația Harghitei” din Miercurea Ciuc, „Cuvântul liber” din Târgu Mureș.
Istoricul Vasile Lechințan a îngrijit și a redactat prefața (împreună cu Ioan Lăcătușu) la nouă volume, printre care se află reeditarea lucrărilor: I.I. Russu – Românii și secuii, Gheorghe Popa-Lisseanu – Originea secuilor şi secuizarea românilor, Nicolae Iorga despre secui și rostul lor între români, Strană de strigăt românesc. Proiectul interbelic al „reromânizării secuizaţilor”, de Octavian M. Dobrotă, Academicianul Horia Colan la 90 de ani: o sărbătoare a lumii academice clujene, Viața publică din Sfântu Gheorghe – Covasna (1919-1989). Cronologie, de Ioan Lăcătușu, Profesioniştii noştri 11. Istoricul Gelu Neamţu la 75 de ani, ediție îngrijită împreună cu istoricul Vasile Șt. Tutula ș.a.
Arhivistul și cercetătorul Vasile Lechinţan a publicat peste 40 de studii și recenzii, referitoare la istoria românilor din fostele scaune secuiești și conviețuirea acestora cu secuii/maghiarii, printre care mai multe conscripţii inedite cu românii din scaunele secuieşti din perioada 1614-1787, patru studii privind Limba română în viaţa secuilor de-a lungul secolelor (până la 1918), lucrări care pun în evidenţă influenţa limbii române asupra limbii şi vieţii secuilor de-a lungul secolelor, realitate care este atestată de numeroase documente de epocă şi unanim acceptată şi demonstrată de lingvişti maghiari şi români. Un număr însemnat de studii, purtând semnătura istoricului Vasile Lechințan, se referă la teme referitoare la istoria locuitorilor din fostele scaune secuiești, redactate pe baza unor surse arhivistice inedite, precum: Corespondenţă de la românii din secuime în ”Gazeta Transilvaniei”, Aspecte inedite ale structurii confesionale româneşti din scaunul Odorhei în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, Secuii in Moldova și Ţara Românească la 1857, Români odorheeni la Scaunul de judecată în sec. al XVII-lea, Un căpitan necunoscut al lui Mihai Viteazul în Odorheiul Secuiesc, Pagini din presa maghiară despre români, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Documente inedite referitoare la români în surse arhivistice din zona Treiscaune, din sec. XVI-XVII. Un loc distinct îl ocupă studiile și recenziile care conțin răspunsuri, din perspectivă românească, la unele lucrări ale istoricilor maghiari, inclusiv la Istoria Ținutului Secuiesc, redactată de autori maghiari, cu sprijinul Academiei Maghiare de Științe, apărută la Odorheiu Secuiesc, în anul 2016, precum și la manualul de Istoria Secuimii, editat de Consiliile Judeţene Harghita şi Covasna, în 2012, lucrări care continuă să prezinte istoria unui „Ținut Secuiesc” exclusiv maghiar/secuiesc, fără să citeze lucrările referitoare la românii din secuime, și în care problema maghiarizării românilor din zonă este trecută cu vederea, minimalizată sau prezentată ca un proces firesc, natural, iar interferențele româno-maghiare nu se bucură de atenția cercetătorilor maghiari. Aceste lucrări de istoria secuilor sunt redactate pentru a constitui argumente pentru dezideratele politice actuale: obținerea autonomiei pe criteriul etnic.
Dintre lucrările nepublicate, aflate în arhiva Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, menționăm: Cronologie istorică – Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş (împreună cu Ioan Lăcătușu şi Vasile Stancu) și Românii din fostele scaune secuiești în presa românească din Transilvania, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea și începutul sec. XX.
Istoricul, publicistul și liderul civic Vasile Lechințan este autorul a câtorva sute de articole apărute în presa locală, regională și națională, în perioada 1991-2019, referitoare la o gamă largă de subiecte, de cel mai mare interes pentru istoria și prezentul României, în general, și al românilor din sud-estul Transilvaniei și conviețuirea lor cu secuii/maghiarii, în mod special. Nu a fost eveniment mai important care a adus grave prejudicii patrimoniului public, limbii române și simbolurilor naționale, adevărului istoric referitor la dăinuirea românească în Transilvania și conviețuirea cu celelalte minorități naționale, față de care Vasile Lechințan să nu ia poziție fermă, demnă și, întotdeauna, temeinic argumentată, în modalități publicistice diverse, respectiv: interviuri, documentare, memorii, scrisori deschise etc.
Niciodată nu o să putem să-i răsplătim, așa cum se cuvine, generozitatea. Modul său exemplar de raportare la problematica specifică a dăinuirii românești în Arcul Intracarpatic rămâne o pildă demnă de urmat pentru generațiile viitoare. Până acum, pe lângă respectul, stima și prețuirea pe cere i le acordăm, l-am cinstit simbolic prin acordarea mai multor diplome de merit și de excelență, a medaliei Crucea Munților, acordată de IPS Ioan, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, a premiului II Russu pentru studiul sud-estului Transilvaniei, ediția 2019, și, acum, prin editarea volumului Profesioniștii noștri. Vasile Lechințan 70, istoric, scriitor și om al cetății.
Cu expertiza cunoscută și recunoscută, cu puterea sa de muncă impresionantă și cu dragostea sa nemărginită față de istoria și valorile naționale și față de dăinuirea românească în Curbura interioară a Carpaților, suntem convinși că distinsul și mereu tânărul arhivist și istoric Vasile Lechințan va rămâne în continuare același prolific cercetător și vrednic prieten al românilor, și al celorlalți concetățeni, din „inima” României.
Dr. Ioan Lăcătușu
