Seara de vineri a adunat laolaltă, la Biserica Unitariană din Sfântu Gheorghe, peste 400 de oameni ale căror suflete au rezonat la unison cu dorința Monicăi Opra de a-i întâlni, pentru ca împreună cu aceștia să-i poată mulțumi lui Dumnezeu, prin cântec, pentru șansa pe care i-a dat-o, în lupta ei cu cancerul, de care a reușit să se trateze.
A simțit și a crezut tot timpul că muzica pe care o cântă din tot sufletul, pusă în acest spectacol pe care l-a plănuit în acele momente de cumpănă în care i-a fost cel mai greu, o va ajuta să învingă boala. Dar mai ales, odată întoarsă acasă, și-a dorit să dăruiască covăsnenilor ei „un buchet de muzică din sufletul meu, SĂ ÎNVĂȚĂM UN PIC SĂ NE IUBIM, CĂ AȘA NU MAI MERGE!”
„M-am întors cu muzica…”
Despre organizarea spectacolului „de reîntoarcere acasă” am stat de vorbă cu Monica cu câteva zile înainte ca acesta să aibă loc. Mi-a vorbit despre dorul de țară și oamenii de aici, din Sf. Gheorghe, despre recunoștință, despre iubire și nevoia de a fi mai buni unii cu alții, despre puterea de a învinge boala prin cântec și rugăciune.
„Pe mine lumea mă cunoaște de mai mulți ani, cântând tot felul de muzici; cânt pentru toți și pentru toate inimile. Și-atunci am spus: Hai să fie spectacolul acesta al meu, de reîntoarcere acasă, de bun venit acasă pentru mine, să fie un mix. Am scos tot ce-i mai bun din toate spectacolele și le-am reunit în acest spectacol. Eu am fost plecată în Austria, am lipsit aproape un an de acasă, din motive de sănătate, să zic așa, o boală mai grea m-a obligat să plec. Slavă Domnului că s-a rezolvat, e-adevărat că a durat mult și mai durează încă, dar m-am întors acasă. M-am întors cu muzică, pentru că eu am gândit acest spectacol atunci când mi-a fost mai greu, departe de casă. Mi-a fost atât de dor!!! Nu m-am gândit că eu o să spun asta- mi-a lipsit atât de mult țara mea și oamenii mei, și în special Sf. Gheorghe, așa cum e el, cu toți prietenii mei, de toate națiile, de toate vârstele sau culorile politice. Mi-a fost dor de viața asta, și am plănuit acest concert. Așa am reușit să rămân pozitivă în timpul tratamentului nu foarte ușor. Toți îmi spuneau să fiu pozitivă. E foarte greu să rămâi pozitivă, în acele condiții, iar eu am reușit datorită muzicii și a planului meu. Acesta a fost planul meu, acest spectacol! Când mă întorc să spun un mare MULȚUMESC LUI DUMNEZEU și tuturor celor care m-au așteptat cu mare încredere acasă, care nu s-au îndoit nicio clipă că eu nu mă voi face bine. Eu m-am făcut bine și acuma prin muzică vă zic un mare, mare MULȚUMESC! ”
„Trebuie să învățăm să ne iubim mai mult între noi!”
Iar în timp ce Monica, prin muzică sa, a spus MARELE MULȚUMESC publicului de toate vârstele – români și maghiari laolaltă -, aceștia, bucuroși de reîntâlnirea cu ea, i-au întors mulțumirea dar mai ales iubirea de care Monica are atâta nevoie, cum, de-altfel, fiecare dintre noi avem.
„Eu vreau să le ofer (oamenilor-n.red) o ușiță spre această mare de iubire de care ar trebui să fim înconjurați, de această mare de recunoștință pe care noi am uitat s-o mai apreciem. Eu vreau să mă uit în ochii tuturor și să le povestesc puțin, prin cântec, despre experiența mea, și vreau să le spun că acest concert nu este despre tristețe, este o sărbătoare a vieții și a iubirii… și a puterii de a învinge! Dar trebuie să învățăm să ne iubim mai mult între noi, pentru că această ură – poate nu e ură, e neacceptare-, ne face foarte mult rău. Toată lumea aleargă, zilnic, toată lumea se ceartă, toată lumea are probleme politice și uităm cât suntem / uitați, vă spun vouă, cât sunteți de norocoși că sunteți sănătoși, că aveți familia alături. Sunt atâtea lucruri de care uitați să vă bucurați! Prin acest concert eu vă readuc aminte să vă bucurați de ceea ce aveți, că în momentul în care îți pierzi sănătatea, nu mai ai nimic.”
Vineri seara, am simțit că toți cei prezenți la „ Sentimental Journey” au reușit să lase la o parte grijile de fiecare zi, bucurându-se din plin de „călătoria muzicală” prin intermediul căreia Monica Opra și Orchestra Castelanii, ce are în componența sa membri ai Filarmonicii din Brașov, precum și pe profesorul Kertesz Janos de la Liceul de Artă „ Plugor Sandor”, la pian, și pe băiatul lui, Kertesz Huba, la chitară, ne-au purtat, prin muzică, prin mai multe țări de pe mai multe continente.
„Doamne, ajut-o să-și revină, și să cânte în biserică pentru Tine!”
Într-o biserică, fiind, cu siguranță fiecare spectator a simțit că Mâna lui Dumnezeu ne-a mângâiat obrajii șiroiți de lacrimi, uneori, dar mai ales sufletele unite prin muzică Monicăi Opra care mi-a destăinuit secretul alegerii Bisericii ca loc de desfășurar
e a concertului său de „întoarcere acasă”.
„Mama mea s-a rugat foarte mult pentru mine, a fost stâlpul meu, și una dintre rugăciunile ei a fost ca să ajungă fiica ei să cânte mai mult în biserică. Ea s-a rugat: Doamne, ajut-o să-și revină, și să cânte în biserică pentru Tine! Eu nu am știut asta dar, în Austria, în timpul tratamentului, eu nu am putut să stau liniștită, și am cântat și acolo. Am avut concerte – pe toate le-am avut în biserică – și m-am mirat cum s-a nimerit să cânt eu în biserică – nu contează, evanghelică, catolică, – eu am cântat în românește. Am cântat muzică populară românească austriecilor și italienilor de acolo – mulți turişti – și au dansat în picioare în Biserica Evanghelică, pe „Sanie cu zurgălăi” și pe „Țigăncușă ești frumoasă”. La asta nu m-am gândit în viața mea că o să ajung să fac acest lucru, dar mi-a dat o energie fantastică! În acele momente, eu așa mi-am zis: Dacă ajung să mă întorc acasă, eu asta vreau să fac, să cânt în biserică și să cânt tot ce mi-a fost mai drag până acuma! Este un buchet de muzică din sufletul meu, să învățăm un pic să ne iubim, că așa NU MAI MERGE!”
După atâtea mesaje transmise prin cele scrise mai sus, la care fiecare dintre noi avem de reflectat, mie nu-mi rămâne decât să închei acest material cu versurile cântecului „Non, je ne regrette rien” interpretat vineri seara, în Biserica Unitariană din Sfântu Gheorghe, de cea care a reușit să învingă boala prin cântec: MONICA OPRA!
Nu,eu nu regret nimic!
Nu,absolut nimic
Nu, eu nu regret nimic,
Nici binele ce l-am avut,
Nici răul, totul îmi este indiferent.
Nu,absolut nimic
Nu,eu nu regret nimic,
Toate s-au plătit, măturat,uitat.
Nu-mi pasă de trecut.
Cu amintirile mele
Aprind focul.
Durerile mele,plăcerile mele,
Nu vreau să le mai văd!
Mătur iubirile mele
Cu ale lor vibrații
Spulberate pentru totdeauna.
Eu o iau de la ZERO!
Nu,absolut nimic
Nu,eu nu regret nimic,
Nici binele ce l-am avut,nici răul,
Totul îmi este indiferent!
Nu,absolut nimic
Nu,eu nu regret nimic,
Pentru că viața mea,fericirea mea,
Astăzi,acestea încep cu TINE!…
Maria CREȚU-GRAUR
