Pe 20 iulie, la mijlocul lunii lui Cuptor, creștinii cinstesc un personaj foarte cunoscut în percepţia populară. Ne referim la Sf. Ilie, cu Sărbătoarea tradițională numită Sântilie, ce se bucură de multă trecere și în județul Covasna.
Cinstirea Soarelui şi a Focului
În mitologia românească Sf. Ilie reprezintă o divinitate a Soarelui şi a Focului, provocând în toiul verii ploi torenţiale cu tunete şi trăsnete, declanşând uneori şi incendii, hotărând dacă să bată sau nu şi grindina pe pământ.
Sf. Ilie era identificat în străbuna credinţă a geto-dacilor cu vestitul Gebeleizis – zeul Focului, purtând numele de Helios în mitologia greacă.
Iar în zilele capricioase, cu caniculă şi averse, parcă mai mult ca oricând ne reamintim de faptele sale…meteorolgice atât de violente.
Oare astăzi cum va fi? Îngăduitor sau autoritar?
Simbolistică populară
În felurite reproduceri de artă, în fresce bisericeşti şi imagistica populară Sf. Ilie apare într-o trăsură cu roţi de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripaţi, ne-a precizat părintele Ioan Ovidiu Măciucă, de la Biserica ortodoxă din Voineşti. Domnia sa cunoaşte, de asemenea, o mulţime de amănunte despre tradiţile păstoreşti specifice Nedeii mocăneşti, ce se organizează în jurul datei de 20 iulie în Poiana din apropiere.
În perioada sa pământeană se spune că Ilie ar fi săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi la îndemnul diavolului. Păcate pe care le-a ispăşit ulterior în moduri diferite. În cele din urmă Dumnezeu l-a iertat şi l-a urcat la cer într-o caleaşcă cu roţi de foc trasă de bidivii înaripaţi.
Lumea satului credea pe vremuri, potrivit folcloristului prof. Ioan Paler, din Vâlcele (vechiul nostru colaborator de specialitate) că Sfântul Ilie cutreiera mai ales de ziua lui norii, fulgerând şi trăsnind dracii cu biciul său de foc, spre a-i pedepsi pentru răul extraordinar pe care i l-au pricinuit. Şi, întrucât încornoraţii înspăimântaţi se ascundeau uneori pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turle şi chiar în trupul unor animale şi fiinţe umane, năprasnicul justiţiar îi trăsnea şi fulgera cu mânie, pentru a face dreptate.
Personaj venerat în mediul păstoresc
Ca divinitate populară a Soarelui şi Focului, Sântilie este evocat adesea în meizul verii, mai ales în universul păstoreesc. La noi în judeţ de mulţi ani a devenit celebră Nedeia mocănească de la Voineşti, ce are loc în splendidul decor natural de la marginea staţiunii balneare Covasna, manifestare despre care ziarul nostru relatează pe larg an de an.
După cum ne povesteşte mai departe prof. Ioan Paler, pe timpuri în ajunul acestei zile, unele fete se duceau noaptea pe cânepişti, dezbrăcându-se şi tăvălindu-se printre plante, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă visau cânepă verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar dacă le apărea în vis cânepă uscată măritişul urma a fi cu bărbaţi mai în vârstă.
Nedeia mocănească de la Voineşti
Sântilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, oierii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.
Se obişnuia cu decenii în urmă ca în această zi să se organizeze numeroase nedei, petreceri populare ale sătenilor trăitori la poalele Carpaţilor. Aveau loc târguri şi iarmaroace, serbări cîmpeneşti – cum este şi Nedeia mocănească de la Voineşti – manifestare folclorică foarte apreciată de localnici.
Odinioară, în cadrul acestor adunări aşteptate cu nerăbdare tot anul, oamenii se întâlneau, schimbau opinii, făceau negoţ, se cinsteau, petrecând cu cântec şi joc până seara târziu.
„Fructele de Sântilie”
Tradiţia populară nu îngăduia să se consume mere („Fructele de Sântilie”) până la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste poame să fie lovite unul de altul, pentru a nu abate grindina! Merele se duceau la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni… „de aur” pe lumea cealaltă.
Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuică îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apăra stupii de furtul manei, iar ziua era dedicată petrecerii.
Moşii de Sântilie
De Sf. Ilie, românii îşi amintesc şi de sufletele morţilor, mai cu seamă de copiii plecaţi în lumea drepţilor. La biserică sunt duse bucate pentru pomenirea celor duşi (Moşii de Sântilie), iar la casele gospodarilor ce poartă acest nume se organizează praznice.
Femeile pun busuioc la icoane. În unele comunităţi rurale din judeţul Covasna, în amintirea morţilor se împart colaci, japoneze, pahare cu vin. Se dau de pomană căni pentru cu apă legate la toartă cu un fir de lână roşie.
Înaintea acestei sărbatori se încheie ritualurile arhaice de invocare a ploii, în caz de secetă mare. Este cunoscut, mai ales, dansul paparudelor, acele adolescente care se prind în hora spre a invoca venirea ploii binefăcătoare.
În actualitate – plantele medicinale
În dimineaţa zilei de 20 iulie se culeg plante medicinale, în special, busuioc. Trebuie pus la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se mai adunăprin cătune flori şi buruieni, care pe vremuri erau utilizate de către babele satului la vrăji şi farmece.
Femeile duceau şi încă se mai păstrează datina în anumite locuri, la Zagon şi Păpăuţi, de pildă, ca să fie dus busuioc la biserică pentru a fi sfinţit. Odinioară, se obişnuia ca anumite ierburi de leac să fie utilizate şi la descântece, dar cel mai des în scopuri terapeutice după preceptele medicinii populare.
Zi de Sărbătoare
Sâmbătă, de Sântilie, este Sărbătoare. Deci nu se lucrează la câmp ori în grădină, mai ales de teama pagubelor produce de trăsnete, grindină. Este bine ca pe timp de furtună ferestrele şi uşile caselor să nu fie lăsate deschise. Sfântul Ilie este cinstit mai ales de stupari, care trebuie să ducă câţiva faguri la biserică, spre binecuvântare, şi apoi să le ofere de pomană credincioşilor.
Dacă tună vor fi merele şi alunele viermănoase, iar dacă va fi o zi ploioasă, timp de 20 de zile va tot ploua.
Şi în final să le adresăm „La Mulţi Ani” celor ce poartă acest nume sfânt!
Horia C. Deliu
