Şcoala românească este percepută într-o perspectivă sumbră de către majoritatea respondenţilor unui sondaj IRES, comandat de Uniunea Editorilor din România (UER), dat publicităţii joi, care remarcă numeroasele schimbări la nivelul strategiei educaţiei, lipsa de coerenţă a programelor şcolare şi a dotărilor, birocraţia ori materia încărcată.
Potrivit rezultatelor calitative ale studiului, există multă birocraţie, şcolilor le lipsesc dotările, mai ales celor din mediul rural, iar ceea ce se învaţă în şcoală este mult prea teoretic şi fără corespondenţă pe piaţa muncii.
Nemulţumirile intervievaţilor fac referire şi la calitatea miniştrilor educaţiei, la caracterul învechit al sistemului de învăţământ (existenţa inspectoratelor şcolare, plafonarea unor profesori etc), dar şi la probleme de comunicare dintre profesori şi părinţi.
Părinţii intervievaţi reclamă materia încărcată şi volumul temelor pe care trebuie să le rezolve copii, astfel că acestora din urmă nu le mai rămâne suficient timp pentru joacă sau activităţi extraşcolare.
Conform sondajului, elevii din România sunt percepuţi de către profesorii intervievaţi ca fiind dezinteresaţi, dezorientaţi, oportunişti, stresaţi, mai pragmatici decât alte generaţii, cu capacitate de concentrare scăzută, proactivi. Profesorii sunt caracterizaţi de către părinţi ca fiind implicaţi, devotaţi, însă unii dintre ei sunt prezentaţi în termeni puţin favorabili, dascălii fiind criticaţi pentru dezinteresul faţă de actul educaţional, iar metodele lor de predare sunt descrise ca fiind neatractive pentru elevi.
Potrivit studiului, responsabilitatea pentru starea actuală a învăţământului românesc aparţine: instituţiilor, ministerului, inspectoratelor şcolare, mass-media, societăţii, programei şcolare, dar şi profesorilor şi elevilor.
Respondenţii recomandă menţinerea unui echilibru între metodele clasice şi cele moderne, astfel încât să nu mai existe diferenţe majore între şcoli, dat fiind faptul că nu toate beneficiază de progresul tehnologic. Totodată, se recomandă ca, înainte de a se trece la adoptarea de noi tehnologii în şcoli, să se rezolve problemele de structură existente, modernizarea unor şcoli, a sălilor de sport, a laboratoarelor etc.
În schimb, potrivit rezultatelor cantitative ale studiului, 77% dintre respondenţi au declarat că au o părere bună şi foarte bună despre şcoala românească, doar 18% afirmând că au o părere proastă despre învăţământul din ţara noastră. Totodată, gradul de mulţumire faţă de şcoala unde studiază copilul este foarte ridicat: o cincime dintre respondenţi – 21% – se declară foarte mulţumiţi de unitatea de învăţământ, 67% spun că sunt mulţumiţi, în timp ce doar 1 din 10 respondenţi se declară nemulţumit. Pe acest fond de mulţumire crescută, indicatorul de recomandare a colii este unul ridicat, mai mult de 8 din 10 părinţi declarând că ar recomanda şcoala unde învaţă copilul lor şi altor părinţi.
De asemenea, datele studiului relevă faptul că, deşi rata de acces la internet la domiciliu în România este foarte ridicată (95% dintre participanţii la studiu), rata de utilizare în şcolile româneşti a noilor tehnologii dedicate procesului educaţional, conform datelor furnizate de către părinţi, este foarte scăzută, doar 10% dintre intervievaţi declarând că în şcoala în care învaţă copiii lor sunt utilizate manuale digitale şi 15% că sunt folosite platforme e-learning. O rată mult mai crescută de utilizare în şcoli o au computerele şi internetul în general. De asemenea, 10% dintre respondenţi au menţionat tableta, iar 10% au amintit cumulat: smartphone-ul, videoproiectorul sau tabla inteligentă. Doar unul din 5 respondenţi crede că ar fi bine pentru elevi ca manualele şcolare să fie în format digital, 67% dintre participanţii la studiu rămânând ataşaţi de formula manualelor în format tipărit.
Explicând diferenţa dintre interpretarea calitativă şi cea cantitativă datelor studiului, Iolanda Chioaru, preşedinte al Asociaţiei ARTE 21- Poveştile lumii, a declarat că „la cercetarea calitativă au participat cu preponderenţă specialişti din domeniul educaţiei”. „Cercetarea cantitativă a fost făcută pe părinţi. Şi atunci, presupun că există o diferenţă între opinia părinţilor şi opinia specialiştilor din educaţie”, a declarat Chioaru pentru AGERPRES.
UER a prezentat joi, rezultatele cercetării sociologice care va fundamenta propunerea de politică publică alternativă elaborată în cadrul proiectului „EDU Digital – Propunere alternativă de politică publică pentru simplificarea cadrului legislativ în educaţie”.
Sondajul de opinie IRES, comandat de UER, a fost realizat în noiembrie 2018, prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing), pe un eşantion naţional cu un volum total de 604 subiecţi, cu o eroare teoretică de maxim plus/minus 4%, pentru un nivel de încredere de 95%. Sondajul a vizat publicul format din părinţi cu copii de vârstă şcolară, bărbaţi şi femei, cu toate nivelurile de studii şi de pregătire profesională.
Studiul calitativ realizat de IRES a cuprins 7 focus grupuri (4 focus grupuri au avut părinşi cu copii de vârstă şcolară; 3 focus grupuri au avut ca participanţi profesori din învăţământul preuniversitar) distribuite în 7 oraşe ale României: Bucureşti, Craiova, Constanţa, Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara şi Iaşi. Totodată, au fost realizate 12 interviuri semi-structurate cu stakeholderi din piaţa manualelor (cinci reprezentanţi ai editurilor, patru autori de amnuale şi soft-uri educaţionale, un inspector, un cercetător din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, un director de şcoală), având ca temă perspectiva utilizării manualului digital şi a accesului operatorilor economici pe piaţa manualelor.
AGERPRES
