Vineri, 31 august 2018, ora 18, la Casa Orășenească de Cultură din orașul-stațiune Covasna, prin grija Asociației GRIT, cu sprijinul Casei Orășenești de Cultură Covasna, într-o atmosferă de sărbătoare, s-a adus cinstire Zilei Limbii Române, culturii române și neamului românesc.
Această manifestare culturală de suflet s-a desfășurat în cadrul unui proiect cultural prioritar realizat cu sprijinul Orașului Covasna și în parteneriat cu Centrul European de Studii Covasna-Harghita, care funcționează sub egida Academiei Române, și s-a bucurat de prezența dlui Necolae Viorel Radocea, subprefectul Județului Covasna, și a unor oficialități locale.
Programul manifestării a cuprins câteva prelegeri, prezentări de cărți, un concurs de recitări, o expoziție de carte și momente artistice. Reprezentanta Asociației GRIT, Prof. Florentina Teacă, implicată direct în organizarea evenimentului, a ținut discursul introductiv și a prezentat publicului oaspeții și invitații, după care a urmat seria prelegerilor: Dr. Ioan Lăcătușu: „Generația Marii Uniri. Dascăli de slovă românească din Curbura Carpaților”; Prof. Maria Monica Stoica: „Postmodernismul în literatura pentru copii” și prezentarea cărții „Noi întâmplări cu Apolodor, povestite din pridvor” de Maria Monica Stoica, Editura Nico, Tg. Mureș, 2017; Prof. Mihai Trifoi: „Promovarea limbii și culturii române prin esperanto”, și prezentarea cărții „În umbra timpului, vol.1”, autor Mihai Trifoi, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2018; Prof. Florentina Teacă: „Editurile Eurocarpatica și Grai Românesc, în slujba limbii române”.
În partea a doua a programului, Prof. Florentina Teacă a invitat tinerii din sală să participe la Concursul de recitări. S-au prezentat câțiva copii, elevi, care au emoționat publicul prin prestația lor. A urmat un scurt program artistic susținut de Ana Sandulea și câțiva soliști vocali ai ansamblului folcloric Românașul, care au fost răsplătiți cu aplauze repetate. Atât concurenții cât și artiștii vocali au fost premiați din partea organizatorilor cu câte un pachet voluminos de cărți prețioase, printre care menționăm dicționarele DOOM și DEX. S-au înmânat și frumoase Diplome pentru participare.
În încheiere, domnul Necolae Viorel Radocea, subprefectul județului, a rostit câteva cuvinte elogioase la adresa limbii române, din care am reținut ideea că limba română a fost o limbă pastorală, care s-a vorbit pe un spațiu mult mai larg decât teritoriul actual al României, ea reprezentând liantul care îi ținea pe români uniți oriunde s-ar fi aflat ei, având și azi același rol, căci limba și cultura ne definesc, ajutându-ne să rezistăm în timp, și de aceea nu trebuie să le uităm niciodată și să le cinstim mereu.
La sfârșitul evenimentului, publicul covăsnean, care merită toate laudele pentru răbdarea și interesul de care a dat dovadă la această frumoasă sărbătoare culturală, a fost invitat să viziteze o reușită expoziție de carte.
Aducem laudă și mulțumiri și organizatorilor, care au depus mult efort pentru realizarea evenimentului, iar dacă au fost și mici imperfecțiuni, probabil că acestea s-au datorat presiunii timpului, ora 18 fiind prea târzie pentru a începe programul, însă nu s-a putut altfel, deoarece înainte de aceasta în sala respectivă s-a oficiat o căsătorie, astfel că s-o considerăm și pe aceasta de bun augur și să dorim mult noroc și fericire mirilor.
Și pentru că, din lipsă de timp, prelegerea noastră a trebuit s-o prezentăm „în rezumat”, vom răsplăti publicul prezent la Ziua Limbii Române, dar și pe cel neprezent, prin intermediul ziarului „Mesagerul de Covasna”, cu publicarea integrală a textului:
Promovarea limbii și culturii române prin intermediul limbii esperanto
Fiecare popor are ceva care îl definește, deosebindu-l de celelalte popoare, în primul rând istoria, limba și cultura sa. Dacă prin istorie ne cunoaștem trecutul, rădăcinile la care ne ancorăm, prin limbă și cultură ne cunoaștem valorile materiale, spirituale și morale, de care fiecare neam se simte mândru. Și tocmai de aceea aceste valori se cer promovate pe toate planurile, pentru ca astfel ele să contribuie la îmbogățirea culturii universale. Și poporul român nu face excepție.
Înființat în 1992, Institutul Cultural Român (ICR) este „..o instituție publică a României, cu personalitate juridică, aflată sub autoritatea Senatului României. Misiunea ei este de a face cunoscută cultura română în afara țării și de a-i asigura vizibilitate și prestigiu” (sursa: Wikipedia).
ICR are sedii în străinătate: 18 institute culturale (17 institute, plus o filială în Ungaria, la Seghedin) – făcând parte din rețeaua institutelor culturale naționale din Uniunea Europeană (EUNIC).
Fără a intra în detalii, trebuie să amintim totuși că în afară de ICR există numeroase alte instituții și ong-uri ori alte forme de organizare care au în statutul sau programul lor acest obiectiv, de promovare a culturii române pe plan intern, dar și pe plan extern. De altfel în România există și Ministerul Culturii care coordonează activitățile culturale la nivel național și internațional. Mai mult decât atât, fiecare cetățean român ar trebui să aibă în conștiința sa această misiune, de a promova limba română și cultura română în lume.
Esperantiștii români, în general, și Asociația de Esperanto din România, în special, au înțeles foarte bine această datorie și o îndeplinesc cu cinste în cadrul întâlnirilor naționale și internaționale. Cea mai recentă ocazie în care s-au implicat esperantiștii români a fost Al 51-lea Congres al ILEI (Internacia Ligo de Esperantistaj Instruistoj/ Liga Internațională a Profesorilor Esperantiști) desfășurat la Madrid, 20-28 iulie 2018), în colaborare cu Federația de Esperanto Spaniolă. Tema congresului a fost „Moștenirea culturală a mișcării esperantiste”. În Programul congresului au fost incluse și contribuțiile celor 3 reprezentanți esperantiști din România: Aurora Bute, președintele Asociației de Esperanto din România, cu prelegerea Constantin Brâncuși, pionier al modernismului în sculptură, Mihai Trifoi, șeful Secției Române ILEI, cu prelegerea Cultura populară română. În cadrul unui alt punct din program – „Seara artistică internațională”, Mihai Trifoi a participat cu o prezentare comică a mitului lui Dracula, spre deliciul publicului. Prezentă la congres, Rodica Todor, președinta IFEF (Federația Internațională a Feroviarilor Esperantiști) a avut un program aparte, referitor la Căile Ferate Române în rețeaua internațională a căilor ferate.
Un alt punct important din Programul congresului a fost Festivalul lingvistic internațional, în cadrul căruia, pe durata a 7 ore, au fost prezentate 35 de limbi. Limba română a fost prezentată de Mihai Trifoi, cu sprijinul colegei Aurora Bute. De altfel Mihai Trifoi a mai prezentat limba română (scurt istoric, descriere, caracteristici și exemplificare în dialog cu publicul) la Festivalul lingvistic internațional și în cadrul altor conferințe și congrese ILEI, la: Parma (Italia), Ranzan (Japonia), Cracovia (Polonia), Copenhaga (Danemarca), Zagreb (Croația), Nijregyhaza (Ungaria).
Alte modalități de promovare a limbii și culturii române le reprezintă traducerile din română în esperanto și din esperanto în română. Unul dintre cei mai prolifici și activi traducători actuali este Ionel Oneț, originar din România, dar plecat, în timpul regimului ceaușist, în SUA, unde a activat la ELNA (Liga de Esperanto pentru America de Nord). După mai mulți ani de activitate, s-a transferat la Biroul Central al Asociației Universale de Esperanto, la Rotterdam, în Olanda, unde răspunde de Librăria Esperanto a UEA. Având și o editură proprie și iubind limba română și poporul care l-a născut, Ionel Oneț și-a adus o reală contribuție la promovarea culturii române. Astfel, în 2007, la Editura Bero din Rotterdam apare o carte valoroasă: „Bibliografie de traduceri din literatura română în limba esperanto”, 88 de pagini. Lucrarea prezintă „.. referințe la 580 de texte originale, scrise de 150 de autori, și 622 traduceri, făcute de 78 traducători”, însă chiar din spusele redactorilor, ea nu poate fi completă: „În compilarea ei ne-am ghidat după criterii foarte stricte, motiv pentru care ea nu este atât de „completă”, pe cât și-ar fi dorit unii colaboratori”. Despre impulsul care a dus la apariția acestei cărți aflăm informații de la doi dintre colaboratorii importanți în realizarea lucrării: Prof. dr. Aurel Boia și Asist. univ. Constantin Dominte: „O bibliografie a literaturii române traduse până în prezent în limba internațională auxiliară esperanto încă nu s-a întreprins. De aceea Colectivul Esperanto-Interlingvistică, înființat în primăvara anului 1978 pe lângă centrul timișorean al Academiei de Științe Sociale și Politice, și-a propus, printre numeroase alte obiective științifice, și alcătuirea unei asemenea bibliografii”. Odată cu realizarea acestui obiectiv, la 15 iunie 2007, redactorii își exprimau satisfacția astfel: „Suntem mândri și bucuroși să prezentăm celor interesați această bibliografie, în anul în care se celebrează 100 de ani de la fondarea Asociației Române de Esperanto și 120 de ani de la lansarea limbii esperanto. Ne place să sperăm că efortul depus de zeci de colaboratori, timp de câțiva ani, se va bucura de un interes sporit nu numai din partea celor interesați de fenomenul esperanto, ci și din partea celor interesați de promovarea culturii românești în afara spațiului lingvistic românofon. De asemenea, sperăm că această lucrare de pionierat în România va stimula și alți traducători de limba esperanto să-și aducă contribuția la promovarea literaturii românești în sânul comunității esperantofone…”.
Așa cum s-a afirmat, lucrarea nu poate fi „completă”, dacă ținem seama că nu toate lucrările/ traducerile au fost incluse în Bibliografia menționată, și că din 2007 până în 2018 au trecut deja unsprezece ani, timp în care au apărut noi lucrări. Sperăm însă că în curând va apărea o ediție revizuită.
Ar trebui să menționăm multe nume de esperantiști valoroși, care și-au adus contribuția la misiunea de promovare a limbii și culturii române, dar lista ar fi prea lungă, însă cei doritori de mai multe informații pot consulta cartea la care facem referire. Chiar și autorul acestor rânduri, în calitate de esperantist, și-a adus partea sa de contribuție prin prelegeri, articole sau traduceri din și în limba esperanto. Am putea aminti în acest sens traducerea în limba română a paginilor web ale Institutului Martinus din Copenhaga (www.martinus.dk) și traducerea din esperanto în limba română a circa 14 lucrări ale scriitorului și filozofului Martinus, însumând peste 1000 de pagini. Desigur, activitatea desfășurată de-a lungul anilor a fost mult mai vastă.
Și nu în ultimul rând s-ar cuveni să amintim unele publicații, ziare sau reviste, în care apar materiale informative sau traduceri în esperanto, și care circulă nu doar în țară, ci și peste hotare. Ca exemplu am da revista „ES-TO”, publicația oficială a mișcării esperantiste din România; în nr. 3, 4 (46, 47), anul XIII, iulie-decembrie 2013, unde este publicată prelegerea „La rumana bluzo – de la popoltradicia kostumo ĝis la arto de Matisse” de Aurora Bute, dar și alte referiri la folclorul românesc. Și, bineînțeles, poetului nostru național Mihai Eminescu i-au fost dedicate nu mai puțin de patru apariții editoriale în esperanto.
Deși creată, limba esperanto a ajuns destul de repede într-un stadiu evolutiv, în care își poate merita statutul de „limbă vie”, jucând același rol ca și limbile naturale, dar având în plus calitatea de a fi „neutră” din punct de vedere național, deci aparținând tuturor popoarelor în egală măsură, fiind în același timp un mijloc excelent de comunicare internațională, care poate fi însușit relativ ușor față de celelalte limbi străine pentru învățarea cărora este necesar un număr foarte mare de ore de studiu.
În concluzie, astăzi fiind Sărbătoarea Limbii Române, am spune că fiecare dintre noi are datoria sfântă de a veghea și contribui la păstrarea, înflorirea și promovarea limbii, culturii și valorilor strămoșești, care reprezintă cea mai prețioasă moștenire transmisă din generație în generație de la nașterea poporului român și până în zilele noastre.
Prof. Mihai Trifoi
