Episcopul Nicolae Colan – pe căile apostoliei 1941-1943 în secuime
III. PREA SFINŢIA SA EPISCOPUL NICOLAE COLAN ÎN VIZITĂ CANONICĂ PRIN SECUIME (Sf. Gheorghe, Zagon, Păpăuţi, Covasna, Mărtănuş, Zăbala)
Vizita canonică prin secuime, 20-23 august 1943, prin judeţele Mureş, Odorhei şi Trei Scaune, a Episcopului Nicolae Colan a început prin popasurile pastorale la bisericile ortodoxe din Sf. Gheorghe, Zagon, Păpăuţi, Covasna, Mărtănuş şi a culminat prin slujba de sfinţire a bisericii din Zăbala, unde a fost primit şi de reprezentanţii bisericilor romano-catolică şi reformată din localitate. După târnosirea bisericii şi Sf. Liturghie, P. S. Sa a arătat că: „o biserică nouă este un nou pilon pe care se sprijină marea operă a Mântuitorului, o fortăreaţă durabilă împotriva răului care a încins lumea, e un braţ contra vărsării de sânge, un simbol al vieţii de armonie între oameni clădită pe principiul iubirii aproapelui. ”
*
Redarea documentului
„Vineri 20 august 1943 înaltul ierarh a plecat de la reşedinţa episcopală din Cluj pentru a vizita cele mai îndepărtate parohii ortodoxe-române din colţul sud-estic al ţării. A pornit la drum lung şi obositor, mânat de un singur gând: să ducă cuvânt bun de mângâiere, şi pace, la cei mai îndepărtaţi credincioşi din centrul eparhiei.
În drum a inspectat casa parohială în construcţie din parohia Iuda (azi Livezile jud. Bistriţa Năsăud), interesându-se amănunţit de la părintele Ioan Oniga despre felul cum au decurs lucrările până acum şi stabilind programul de lucru pentru viitor, pentru ca imobilul să poată fi dat destinaţiei cât mai curând.
Seara a sosit la casa parohială din Reghin, unde a rămas peste noapte. I s-a făcut o frumoasă primire din partea protoiereului Ioan Maloş şi intelectualilor români, din localitate. In numele Bisericii române surori a fost salutat de protoiereul local.
Protoiereul I. Maloş a făcut o amănunţită dare de seamă verbală asupra situaţiei parohiilor din protopopiat, semnalând greutăţile inerente timpurilor pe care le trăim cu care trebuie să lupte preoţii şi descriind starea de spirit a credincioşilor.
Prea Sfinţia Sa a dat îndrumările necesare, de la caz la caz, sfaturi practice şi cuminţi dictate de împrejurări, pentru ca Biserica să-şi poată împlini mandatul ei de călăuză a credincioşilor pe drumul credinţei şi iubirii spre mântuire. Preoţilor le-a trimis cuvânt de îndemn la muncă neprecupeţită făcându-i răspunzători de pierderea vinovată al oricărui credincios încredinţat păstoririi lor, punându-le la suflet că timpurile de răstrişte, pretind jertfe mari, mai cu seamă de la slujitorii altarelor sortiţi a păstra intactă comoara doctrinară, morală şi culturală a Bisericii lui Hristos. Ei trebuie să răspundă cu demnitate la încrederea cu care mulţimea credincioşilor se apropie de Biserica strămoşească.
A doua zi, în 21 august, străbătând judeţele Mureş, Odorhei şi Trei Scaune, s-a oprit pentru o jumătate de oră la biserica ortodoxă din Sf. Gheorghe, unde l-a întâmpinat preotul Al. Petruţ, administrator al parohiei, şi epitropul Teodorescu la lăcaşul de închinăciune din Sf.Gheorghe. După puterile puţinilor credincioşi care au mai rămas, biserica este bine întreţinută.
La ora 4 d. m. descinde la intrarea bisericii din parohia Zagon unde este întâmpinat de preotul I. Roman cu Sf.Cruce şi Evanghelie, de întreg poporul credincios, cu flori, şi de autorităţile comunale.
Bucuria întâlnirii poporului, care cu dragoste şi nădejde îşi aşteaptă de multă vreme arhiereul, în biserica veche, zidită în stilul bisericuţelor din Ţara Bârsei prin secolul al 17-lea şi 18-lea, cu o pictură frumoasă dar înegrită de vreme, câteva sute de bărbaţi, femei şi copii dau răspunsurile la Vecernie, cu participarea vie şi activă a tuturor credincioşilor.În bisericuţa care-i reamintea de portul şi bisericuţa din satul copilăriei, aşezat numai la câţiva kilometri, le-a vorbit credincioşilor despre bucuria revederii, despre greutatea vremurilor prin care trece lumea.
Cu cântece l-au petrecut credincioşii din Zagon pe P. S. Sa până la poarta bisericii.
La ora 5,30 a sosit la bisericuţa cea veche din Păpăuţi. Îl aşteptau vreo 100 de credincioşi. Atâţi au mai rămas. Turma rămasă fără păstor s-a împrăştiat. Sunt oameni săraci, care luptă din greu cu viaţa. Cei mai mulţi îşi câştigă pâinea muncind pe la alţii. P. S. Sa le-a adus mângâierea, vorbindu-le despre încercarea mult mai grea a populaţiei din ţinuturile unde războiul nimiceşte totul.
După Vecernie P. S. Sa a vizitat biserica cea nouă aproape terminată.
La ora 7 a ajuns în fruntaşa parohie din Covasna, unde l-au întâmpinat preotul local A. Babici şi preoţii din jur: Al. Petruţ şi I. Roman, împreună cu tot poporul credincios. După deprimanta impresie din Păpăuţi, încrederea şi mândria covăsnenilor a fost o revelaţie înălţătoare. Biserica spaţioasă abia putea cuprinde pe cei veniţi cu flori şi strălucirea bucuriei în ochi să-şi primească arhiereul. Într-o atmosferă de pietate şi largă participare la rugăciune s-a desfăşurat a treia Vecernie din ziua de 21 august 1943. În pragul înserării, lumânările de ceară umplând biserica de-o lumină gălbuie, liniştitoare, părea o noapte de Paşti. După rugăciunea dezlegării arhiereşti ascultată în genunchi cu respiraţia oprită, P. S. Sa cu toate că făcuse un drum de peste 300 km, cu faţa zâmbitoare în cuvinte calde şi-a deschis sufletul, ca să-i cuprindă pe toţi acei harnici şi isteţi covăsneni.
Lor le-a mulţumit pentru creştineasca înţelegere şi înfrăţire la străduinţele parohienilor din Zăbala, care şi-au terminat biserica.
În 22 august 1943 la orele 9 s-a început slujba târnosirii bisericii din Zăbala.
O biserică mare, spaţioasă, în stil curat bizantin. Prăznuirea a pricinuit adunarea credincioşilor din toate parohiile din jur, şi în special a celor din Covasna. Era o mare de credincioşi ca în noaptea Învierii, cu luminiţe aprinse înconjurau sfântul locaş în cântări de laudă slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu. După sfinţire în biserica plină de credincioşi P. S. Sa a săvârşit Sf. Liturghie.
În predica de încheiere a vorbit despre importanţa actului sfinţirii unei biserici, scoţând în relief faptul deosebit de îmbucurător, că credincioşii din comuna Zăbala s-au străduit să clădească locaş de închinare. O biserică nouă este un nou pilon pe care se sprijină marea operă a Mântuitorului, o fortăreaţă durabilă împotriva răului care a încins lumea, e în contra vărsării de sânge, un simbol al vieţii de armonie între oameni clădită pe principiul iubirii aproapelui.
Strădania îndeosebi îi onorează pe credincioşi şi pe păstorul lor sufletesc preotul administrator Babici, fiind un semn de credinţă activă.
La masa servită de inimosul epitrop, care alături de preot a fost sufletul strădaniilor, nu numai prin contribuţia materială, cât mai mult prin râvna neobosită de a conduce lucrările. P. S. Sa a ţinut îndeosebi să-i mulţumească. Tot aici reprezentanţii Bisericilor romano-catolică şi reformată au ţinut să salute pe arhiereul nostru, arătând străduinţa pe care şi-o dau ca între credincioşii celor 3 confesiuni din Zăbala să domnească numai buna înţelegere.
La ora 4 d. m. s-a făcut Vecernia în biserica din Mărtănuş. P. S. Sa a fost întâmpinat cu aceeaşi bucurie de preotul administrator T. Sămârteanu şi credincioşii. Parohia este tot atât de puternică, ca şi Zăbala. Mărtănuşenii au însă o durere, nu au preot în parohie şi nu pot asculta Sf. Liturghie în fiecare duminică. ”
Foto: Biserica Ortodoxă „Sf. Ilie” din Zăbala (construită în 1943)
Pr. conf. univ. dr. Dorel Man
