La 15 aprilie 2017 s-au împlinit 50 de ani de la naşterea în viaţa cea veşnică a mitropolitului Nicolae Colan. Biografii și toți cercetătorii care s-au aplecat asupra vieții și activității vrednicului de pomenire mitropolit Nicolae Colan au pus în evidență principalele trăsături ale personalității sale complexe – om de carte, teolog, ierarh, profesor, scriitor, publicist, orator, om a lui Dumnezeu și om de cultură și spiritualitate ortodoxă și românească. S-a subliniat faptul că, pe lângă bogata activitate pastorală, culturală, socială și editorială, în tot ceea ce a scris, Mitropolitul – cărturar Nicolae Colan a dovedit talent literar, continuând astfel seria marilor ierarhi cărturari și având strânse relații cu intelectualii și oamenii aleși ai timpului său. Vlădica Nicolae Colan a îmbinat misiunea sa religioasă cu preocupările culturale și sociale ale timpului, reușind să dea hrană sufletească credincioșilor români din Transilvania. A rămas lângă popor și în timpuri grele, neclintiți în încrederea că dreptatea va învinge. A promovat un climat de bune raporturi cu celelalte culte și cu naționalitățile conlocuitoare în vremuri grele și în timpuri bune.
Trecerea sa la cele veșnice, după o lungă și grea suferință, a constituit un prilej de evidențiere a ceea ce a reușit să înfăptuiască, în cei 47 de ani de activitate pusă în slujba Bisericii Ortodoxe și a neamului românesc și de exprimare a prețuirii și recunoștinței față de ierarhul, teologul, profesorul, scriitorul, editorul, publicistul, oratorul și Omul de mare omenie Nicolae Colan. Numerele 4 – 5, din aprilie –mai 1967 ale publicației „Mitropolia Ardealului”, Revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului și a Episcopiilor Clujului și Oradiei au fost dedicate în întregime „mutării din viață întru odihna ce fericită a nemuririi a Înalt Prea Sfinției sale Nicolae Colan, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia și Sibiu și Mitropolit al Credincioșilor Ortodocși din Ardeal, Crișana și Maramureș”. În editorialul publicației intitulat Arhiepiscopul și Mitropolitul † Nicolae Colan al Ardealului -1893- 1967 este prezentată pe larg viața și bogata sa activitate pastorală, teologică, publicistică, culturală și socială, într-un valoros documentar, din care am reținut câteva pasaje semnificative: „Arhiepiscopul și Mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului a pătruns demult și definitiv în panteonul nemuritorilor. Biserica și poporul nostru îl revendică deopotrivă pentru galeria celor mai aleși fii și slujitori ai săi”. Pregătirea, distincția și bunăvoința sa nelimitată de a sluji interesele obștești i-au adus și alte însărcinări cinstitoare, pe linia asociațiilor culturale, profesionale și civice. Ca membru în conducerea Asociațiunii ASTRA ” a cutreierat satele și orașele din Ardeal, aducând – prin mult gustatele sale cuvântări și conferințe – o contribuție prețioasă la opera de culturalizare a maselor”. După instalarea în scaunul vlădicesc de la Cluj, în 29 iunie 1936, vreme de peste două decenii, a păstorit cu tact, înțelepciune, blândețe și bunătate de adevărat părinte până la alegerea sa ca arhiepiscop și mitropolit al Ardealului…Mai bine de patru ani a cunoscut bântuiala furtunii care s-a stârnit prin dictatul fascist de la Viena. A rămas atunci de bună voie alături de păstoriții săi, în teritoriul vremelnic înstrăinat, întărindu-le nădejdea inevitabilei reîntregiri a pământului strămoșesc”. Sunt trecute apoi în revistă principalele roade ale înțeleptei sale păstoriri ca episcop al Vadului, Feleacului și Clujului, până la rânduirea sa”, în 26 mai 1957, în „jilțul vădicesc cinstit oarecând de Mitropoliții Andrei Șaguna și Nicolae Bălan, pe care i-a prețuit în chip deosebit. ”Cârmuirea sa arhipăstorească a fost înțeleaptă, echilibrată și rodnică”. Mărturie stau realizările din perioada sibiană, prezentate concis în necrolog. Edificatoare este, în acest sens, aprecierea din finalul documentului la care ne-am referit: ” Ierarh foarte instruit și de-o distincție rară în toate manifestările sale, curat și drept, cu gândul și cu fapta, plin de statornică considerație pentru valoarea și demnitatea omului, blând și bun cu toți fii săi duhovnicești, înțelegător și nepărtinitor cu colaboratorii săi, Arhiepiscopul și Mitropolitul Nicolae Colan face parte din spița aleasă a acelor oameni pe care moartea n-ar mai trebui să-i mai răpească”.
O parte însemnată din telegramele, scrisorile și mesajele de condoleanțe transmise, cu acest prilej, au rămas în arhiva nepoatei Ileana Colan, persoana care, pe tot parcursul vieții sale, inclusiv când starea de sănătate s-a înrăutățit, și-a dedicat întreaga viață îngrijirii Vlădicului Nicolae Colan. Cu trei ani, înainte de momentul mutării la Domnul a mitropolitului Nicolae Colan, într-o scrisoare primită de verișorul său, cărturarul brașovean Ioan Colan, se spune: „Odată, când se va scrie despre episcopul Vadului, Feleacului și Clujului, despre mitropolitul Ardealului, istoria va trebui să înregistreze alături de numele lui, numele tău, Nană (Ileana Leucă-n.n.). Dacă nu erai tu, episcopia Clujului de mult ar fi fost văduvă; dacă nu erai tu, de mult mitropolia Ardealului ar fi fost vacantă. Fără tine, de mult nene Culiță (mitropolitul Nicolae Colan-n.n.) n-ar mai fi fost între noi, pentru că una e doctorul celebru și medicamentul rar, dar alta e grija de fiecare clipă a unei inimi devotate și pricepute. Tu l-ai dus peste ani, tu ai învins imposibilul, ai făcut minunea cea mare”.
Toată viața, profesoara Ileana Leucă a ținut o legătură strânsă cu sora sa profesoara Cornelia Costea, din Cluj-Napoca. După trecerea în eternitate a celor două surori, în anii 2006 și 2007, împreună cu academicianul Horia Colan și arhivistul Vasile Lechințan am recuperat o parte din documentele personale și corespondența acestora, pe care le-am integrat arhivei Centrului Ecleziastic de Documentare ”Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe. Documentele menționate cuprind mai multe telegrame, mesaje și scrisori de condoleanțe trimise nepoatei mitropolitului Ileana Leucă, cu prilejul trecerii la cele veșnice a mitropolitului Nicolae Colan de personalități laice și bisericești din întreaga țară, de membrii familie Colan și a familiilor înrudite cu aceasta, precum și de alți credincioșii care l-au cunoscut și prețuit pe mitropolitul Nicolae Colan. În toate aceste documente, autorii își exprimă regretul față de pierderea pricinuită de mutarea la Domnul a distinsului ierarh – cărturar Nicolae Colan, sentimentele de prețuire, respect și stimă față de întreaga activitate a acestuia, pusă în slujba Bisericii Ortodoxe și a neamului românesc, precum și respectul și admirația față de modul exemplar în care Ileana Leuca a purtat de grijă unchiului său, mai ales, în anii grei de suferință.
Pentru exemplificare, redăm câteva telegrame si mesaje de condoleanță primite de Ileana Leucă în lunile aprilie – mai 1967.
„Nana dragă, Nici nu știu cum să încep, am voit să merg într-o zi la Sibiu și îți spun sincer am stat pe gânduri, nu știam dacă fac bine sau rău. Aș vrea ca tu să-mi spui cum e mai bine și dacă nu te deranjează chiar și ai tăi. Știu sunt momente când vrei să fii singură cu gândurile tale, altă dată simți lipsa cuiva, astea sunt pentru puțin timp. Eu am trecut prin 3 mari dureri și îmi dau seama, de aceea îți și scriu cu atâta sinceritate. Tu dragă Nana să te gândești numai la marea lui suferință, iubita noastră mamă a fost 5 ½ luni și Doamne cum dorea să nu mai fie. Dar un om să sufere ani de zile. Tu ai făcut tot ce omenește a fost posibil. Acum dragă nu a rămas decât consolarea, care numai timpul o va aduce când ne vom da seama că bunul Dumnezeu ne poartă de grijă. Mângâie-te dragă că este împreună cu iubiții lui. Sfânta Înviere să-ți aducă mângâiere. Te sărută, Valeria, Brașov, 26 IV 1967”
„Stimată Domnișoară Ileana, În pragul sfintelor sărbători ale Învierii Domnului ne îndreptăm gândul către Înalt Prea Sfințitul și îi făceam creștineștile binețe: „Hristos a înviat!” Acum gândul și binețele noastre ale tuturor se îndreaptă către inima D-tale atât de îndoliată. N-am putut vorbi mai mult cu ocazia înmormântării. Nu era nici locul și cuvintele omenești n-ar fi putut ajuta atunci la nimic. Acum însă socot că e momentul să-ți spun că viața și pilda pe care a lăsat-o Înalt Prea Sfințitul nostru Mitropolit cer o purtare a suferinței și a durerii sufletești cu un eroism și cu o nădejde vrednică de amintirea Înaltului. Am înțeles cum s-au aranjat lucrurile la Sibiu și cred că ele se vor desfășura cu înțelepciune. Dacă totuși nu Vă veți simți bine acolo și v-ar conveni mai mult Brașovul, aceasta și pentru apropierea de locul natal, la Muzeu este vacant postul de ghid sau bibliotecar. În fond este ctitoria Înaltului și pregătirea pe care o aveți Vă îndreptățește pentru ocuparea oricărui din aceste posturi. Sigur pentru aceasta nu este încă urgență. Cât despre noi ne-am adunat cu toții în preajma sfintelor sărbători și Lea e ca o matronă, noroc că mai are o femeie de o ajută și acum și Marioara. Noi rugăm pe Dumnezeu să Vă întărească în această mare durere. Hristos cel înviat să Vă mângâie și să Vă lumineze cu darul Său. Al D-voastră Cu toată prețuirea, Familia Preot Coman, 29.04.1967”
„Prea Cucernice, Părinte Duhovnic, La întrebarea ce mi-o puneți în legătură cu telegrama ce mi-ați trimis-o, mulțumindu-Vă vă răspund că am primit-o însă din cauză că a fost mult întârziată la Of. P.T.T Tg. Lăpuș, mi-a sosit prea târziu ca să pot veni la înmormântarea Î.P.S. Mitropolit Nicolae Colan, fapt pentru care sunt foarte supărat și acum. Îndată după ziua înmormântării am scris Domnișoarei, dar această scrisoare a rămas până acum pe birou, pentru că nu știam pe ce adresă să o trimit ca Domnișoara să o primească mai sigur. Împreună cu rohianii am plâns împreună pe cel ce ne-a fost nouă tuturor celor de aici, bucuria vieții și căutăm și acum pe cărările mănăstirii urmele pașilor Săi dinainte. Ca pe o icoană sfântă voi purta, părinte Duhovnic, toată viața în suflet chipul și amintirea marelui Arhiereu Nicolae Colan, a cărui bunătate și dragoste părintească o simțim și acum vie în inimă. De la înmormântare l-am visat de două ori încredințându-mă prin aceasta, că așa cum a iubit acest loc când era în viață și în clipa morții cu sufletul a poposit lângă mânăstirea sa dragă de la Rohia. Acum sufletul său se odihnește în împărăția păcii, dar gândul lui se îndreaptă mereu către cei rămași. Îmi dau seama în ce stare se află D. Ileana acum după ce Înalt Prea Sfințitul a plecat dintre noi și de aceea, Părinte Duhovnic, vă rog să-i spuneți și din partea mea câteva cuvinte de caldă mângâiere. Pentru noi Domnișoara a rămas ceea ce a fost întotdeauna. Încheind aceste rânduri rog pe bunul Dumnezeu să vă facă parte de multă liniște, bucurie și sănătate. Cu respect și dragoste, HRISTOS A ÎNVIAT ! P. Chira, Rohia la 10 mai 1967” (viitorul episcop Justinian Chira al Maramureșului și Sătmarului -nn)
„Scumpă și îndurerată Leană, La dureroasa despărțire a Unchiului, vrednicul Arhiepiscop și Mitropolit, Nicolae Colan, de îngerul său păzitor, depunem și noi o dureroasă lacrimă pe trupul neînsuflețit al vrednicului erou al „credinței și duh al blândețelor”, care a știut purta cu cinste și deplină pilduire Crucea și Steagul Arhieresc din reînviata Eparhie a Vadului, Feleacului și Clujului, apoi din Arhiepiscopia și Mitropolia Ardealului prin valurile cele mai furtunoase ce erau să vină scurtă vreme după întronizarea Sa. Te rugăm ca în cruda clipă a acestor despărțiri să ne primești și pe noi aproape de Domnia Ta, fiindcă cunoaștem multe din durerile trupești și sufletești ce au sfârtecat această viață de Om pus și rânduit anume de la Dumnezeu în fruntea Sfintei noastre Biserici înarmat cu toate armele duhovnicești pentru înfruntarea marii furtuni, ce s-a abătut, aproape nu multă vreme după întronizarea Arhipăstorului și marelui defunct de azi. De aceea prezentându-ți sincerele noastre condoleanțe Te rugăm să fii mândră de felul cum ai reușit să-Ți faci datoria. Ai vrednicit cu adevărat titlul ce Ți-a dat marele unchi „înger păzitor” când socotim cu câtă abnegație și bucurie Ți-ai jertfit tinerețea și viața și ai pus-o la picioarele sale. Regret că starea sănătății și alte împrejurări nu mi-a îngăduit mângâierea de a fi și eu de față la funeralii. Nu voi înceta însă nici de acum înainte a mă ruga Bunului Dumnezeu pentru Marele pastor și Îngerul său păzitor ! Cu creștinească iubire Valeria și Alexandru, Simionești 19.IV. 1967”
„Rugăm pe buna și draga noastră Ileana să ne primească alături, ca părtași la marea ei durere îndurată prin trecerea în lumea fericiților a scumpului ei unchi, bunul, foarte prețuitul și neuitatul nostru prieten și Părinte sufletesc. Cu multă dragoste și cu cele mai alese gânduri Vasile și Coralia Neguț, Brașov, 18 aprilie 1967”.
„Vestea morții Înalt Preasfințitului Mitropolit Nicolae Colan, ne-a îndurerat. Iau parte și eu la durerea și pierderea pe care Ați suferit-o și Vă transmit sincerele mele condoleanțe. Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace iar pe Dvs. să vă mângâie. Eleonora Sofian, Cluj”. „Profund întristați de vestea morții Înaltului Arhiereu Nicolae Colan Mitropolit al Ardealului ne alăturăm la marea durere și pierderea ireparabilă ce suferiți din partea familiilor ing.Voinescu și Protopop Marcoviciu, Târnăveni, 18.IV.1967”.
„Adânc îndurerați pentru marea pierdere pe care ați suferit-o prin adormirea întru Domnul a Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Nicolae Colan, Vă transmitem sincerele noastre condoleanțe, Bunul Dumnezeu să-L odihnească în pace, iar pe Dumneavoastră să Vă mângâie în marea încercare cu care V-a cercetat cu aleasă prietenie, Eufrosina și preot Ion Buiu, Cluj, 18.IV.1967”.
„Profund îndurerați de vestea morții Înalt Prea Sfințitului nostru Mitropolit Nicolae Te rugăm să primești sincere condoleanțe în marea ta durere, acum dragostea Ta firească pentru el a fost învinsă de dragostea lui Dumnezeu pentru sufletul Său bun odihnească cu cei drepți, pe tine Dumnezeu să te mângâie, fam. Protopop Coman, Brașov, 15.IV.1967”.
„La adânca durere pentru pierderea Marelui Arhiereu și prieten scump se adaugă părerea de rău că nu pot asista la funeraliile Lui. În amintirea Transilvaniei va trăi veșnic. +Andrei și familia, Buc. 15.IV.1967”.
„Din toată inima luăm parte la durerea ce încercați prin pierderea alesului vlăstar al familiei Dumneavoastră Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Nicolae Colan al Ardealului pe care Îl plâng împreună cu familia toți preoții și credincioșii ortodocși ai Transilvaniei și îl regretă întreaga Biserică Ortodoxă și cu dragoste părintească Vă împărtășim creștinești mângâieri, rugând pe milostivul Dumnezeu să așeze sufletul Său bun întru împărăția cerurilor. În veci să fie pomenirea Lui. Buc. Man”.
De menţionat faptul că, încă de la înființarea sa în anul 1996, printre susţinătorii şi binefăcătorii Centrului de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, s-au aflat membrii familiei Colan, respectiv eminentul savant academicianul Horia Colan, și vrednicele de pomenire profesoarele Ileana Leuca – Colan, din Sibiu și Cornelia Costea, din Cluj-Napoca.
Cinstind patronul spiritual, în întreaga sa activitate, pusă în slujba Bisericii şi a Neamului, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, a devenit o importantă instituţie de ştiinţă şi cultură, cu un nucleu de cercetare puternic, cu un potenţial de interpretare a realităţii, competitiv la nivel naţional, care îşi împlineşte cu echilibru şi onestitate menirea pentru care a fost înfiinţat, dar şi pe aceea de a contribui la edificarea unei vieţi mai bune, alături şi împreună cu concetăţenii maghiari, cu care dorim să convieţuim în pace și bună învoire. Centrul va continua activitatea de cercetare și valorificare a bogatei moștenirii teologice și culturale creată de mitropolitul – cărturar Nicolae Colan, cinstind astfel memoria unui ilustru fiu al meleagurilor covăsnene.
Pr. dr. Sebastian Pârvu, dr. Ioan Lăcătușu
