În întâmpinarea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, instituție care funcționează sub egida Academiei Române, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, editurile Eurocarpatica și Grai Românesc, împreună cu partenerii acestora, au realizat mai multe proiecte cultural-științifice, din rândul cărora menționăm: volumele apărute în colecția Centenarul Marii Uniri, din cadrul editurii Eurocarpatica, studii, articole și expoziții documentare, sesiuni de comunicări științifice, simpozioane, dezbateri, lansări și prezentări de cărți etc. O sinteză a informațiilor cuprinse în majoritatea acestor proiecte sunt prezentate în studiul de față, intitulat Comunitatea românească din județul Covasna. Arc peste timp: 1918-2018. Studiul își propune să prezinte succint principalele repere demografice și identitare ale comunității românești din județul Covasna, în anul 1918 (având ca bază documentară recensământul din anul 1910) și din anul 2018 (valorificând, în principal, datele recensământului populației și locuințelor, din anul 2011). Atât pentru anul 1918, dar mai ales pentru anul 2018, au fost folosite informații din baza de date a Centrului European de Studii Covasna-Harghita și din Arhivele Naționale, rezultate în urma cercetărilor efectuate și a monitorizării vieții publice naționale, regionale și a județului Covasna.
Anul 1918
Aspecte generale ale comitatului Treiscaune
După încheierea dualismului austro-ungar, din anul 1867, prin legea din 1876, autonomia scaunelor secuiești este desființată. În acest context, fostul scaun Treiscaune devine comitatul Treiscaune, cu sediul la Sfântu Gheorghe, organizat după principiile administrației publice europene. Comitatul Treiscaune avea aproximativ aceeași componență ca actualul județ Covasna, cu mici excepții, respectiv câteva localități din zona Baraolt aparțineau de comitatul Odorhei, și cuprindea în plus localitățile Arini-azi, comuna Măieruș, jud. Brașov, Vama Buzăului, azi în județul Brașov și Poiana Sărată, azi în județul Bacău.
Conform recensământului populației din anul 1910, suprafața comitatului Treiscaune (calculată la componența actualului județ Covasna) era de 690.086 iugăre (un jugăr = 0,57 ha), iar populația totală de 151.338 locuitori.
Din totalul populației, după limba maternă, 130.300 locuitori vorbeau maghiară (86,09%), 19.434 limba română (12,84%), 622 limba germană (0,41%), 202 limba slovacă (0,13%), 144 limba ruteană (0,09%), iar 636 persoane, alte limbi (0,42%).
După religie, din totalul populației comitatului de 151.338 de locuitori, un număr de 64.076 aparțineau confesiunii reformate (42,33%), 49.267 confesiunii romano-catolice (32,55%), 25.020 religiei ortodoxe (16,53%), 7.847 celei unitariene (5,18%), 3.110 erau credincioși greco-catolici (2,05%), 1.231 persoane aparțineau religiei izraelite (0,81%), 735 locuitori celei evanghelice (0,48%), iar 52 altor religii (0,03
Pentru a putea surprinde cât mai aproape de realitate apartenența la etnia română, valorificând informațiile rezultate după metodologia folosită la efectuarea recensământului din 1910, apreciem că este necesar să comparăm pe cei 19.434 locuitori, care au declarat limba română ca limbă maternă, reprezentând 12,84% din totalul populației comitatului, cu cei 28.130 locuitori care și-au declarat apartenența la religiile ortodoxă și greco-catolică, reprezentând 18,58% din totalul populației. Având în vedere faptul că în procesul de aculturație, cea mai puternică componentă identitară o reprezintă convingerile religioase, în analiza prezentă vom considera apartenența la religiile ortodoxă și greco-catolică identică cu apartenența la etnia română.
Conform datelor Recensământului din 1910, din totalul populației comitatului Treiscaune, 86.374 locuitori știau să scrie și să citească (57,07%), iar un număr de 139.343 persoane știau ungurește (92,07%). Structura populației pe sexe era următoarea: 76.840 bărbați (50,77%), și 74.498 femei (49,22%). După starea civilă, 80.360 locuitori erau necăsătoriți (53,10%), 60.562 căsătoriți (40,01%), 9.941 văduvi (6,56%) și 475 divorțați (0,31%).
Din totalul de 35.873 case, un număr de 2.578 aveau pereții din piatră sau cărămidă (7,18%), 265 din piatră și pământ (0,73%), 107 din chirpici sau pământ (0,29%), 32.923 din lemn sau altceva (91,77%). Din totalul locuințelor, 8.307 aveau acoperișul din țiglă (23,15%), iar majoritatea locuințelor, 26.470, aveau acoperișul din șindrilă (73,78%) și 1.096 din trestie sau paie (3,05%).(va urma)
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
