La 10 iunie, anual, este sărbătorită Ziua Paraşutiştilor Militari. Prima companie de paraşutişti a fost înfiinţată în cadrul Centrului de instrucţie al aeronauticii de la Popeşti-Leordeni, prin aplicarea Decretului-Lege 93/1941, sub comanda locotenentului mecanic de aviaţie Ştefan Şoverth, conform https://infomilitar.com/.
Compania, formată exclusiv din voluntari proveniţi din toate categoriile de arme, a fost înfiinţată cu 12 zile înainte de intrarea României în al Doilea Război Mondial, notează http://traditia-militara.ro/.
În 1942 şi 1943 au fost înfiinţate alte două companii de paraşutişti. Aceste trei companii, primele două cu armament uşor, iar a 3-a cu armament greu de infanterie, au format Batalionul 4 Paraşutişti, care a fost ataşat celor trei batalioane de aerostaţie militară (baloane de baraj aerian). În octombrie 1943 obţinuseră brevetul de paraşutist 215 militari. Batalionul a fost întrebuinţat în luptele de apărare a zonei de nord a Capitalei, începând cu 23 august 1944. Mai mulţi paraşutişti au murit eroic la datorie. Batalionul a fost retras în septembrie 1944 şi a fost desfiinţat la 1 martie 1945, conform https://www.rumaniamilitary.ro/.
În baza ordinului ministrului Forţelor Armate, la 1 noiembrie 1950 a fost înfiinţat Batalionul 1 Paraşutişti sub comanda căpitanului Vasile Cosma, la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei din garnizoana Tecuci. Batalionul a fost dislocat la 6 februarie 1951, la Botoşani, iar la 25 noiembrie 1951, la Buzău. La 1 octombrie 1952, Batalionul de Paraşutişti s-a transformat în Regiment de Paraşutişti, care a primit, în 1954, drapelul de luptă. La 21 octombrie 1974, Regimentul de Paraşutişti a primit denumirea onorifică Regimentul 60 Desant-Paraşutare „Băneasa-Otopeni”.
În 1971, Grigore Baştan a devenit primul general paraşutist din armata română. El a condus paraşutismul militar românesc până la trecerea în rezervă în anul 1979, se arată pe https://monitorulapararii.ro/.
De-a lungul anilor 1980, au fost înfiinţate Regimentul 56 Paraşutişti Caracal, Regimentul 62 Paraşutişti Luna şi Regimentul 64 Paraşutişti Boteni.
După 1990, în urma restructurării celor patru regimente şi a secţiei de paraşutişti din cadrul Comandamentului Aviaţiei Militare s-a înfiinţat Comandamentul Trupelor de Paraşutişti, cu trei brigăzi de paraşutişti şi un centru de instrucţie în subordine: Brigada 1 Paraşutişti la Câmpia Turzii, Brigada 2 Paraşutişti la Clinceni şi Brigada 3 la Bacău. Fiecare brigadă avea în subordine batalioane de paraşutişti desant şi batalioane de misiuni speciale. Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor din trupele de paraşutişti a rămas la Buzău.
Procesul de reformă din Armata Română a adus unele modificări, astfel că, începând cu 1998, au fost desfiinţate un comandament de brigadă şi două batalioane, iar alte două batalioane de paraşutişti au fost transformate în batalioane de operaţiuni speciale. La 15 martie 2001, paraşutiştii militari au trecut în subordinea Statului Major al Forţelor Terestre şi participă la misiuni externe în diferite teatre de operaţii, îndeplinind angajamente asumate de România în cadrul NATO sau în operaţiuni internaţionale de tip coaliţie, notează http://presamil.ro/.
Paraşutiştii militari, în cadrul Forţelor Navale, fac parte din scafandrii din cadrul Divizionului 175 Nave Scafandri de Luptă „Comandor Constantin Scarlat” şi Divizionului 176 Nave Scafandri de Mare Adâncime. Pentru a putea face parte din această armă de elită, un marinar trebuie să aibă calităţi deosebite şi să urmeze apoi programe de pregătire specifică individuală şi colectivă. Programul de pregătire colectivă al acestor luptători conţine activităţi teoretice şi practice care vor permite executarea de acţiuni în cele trei medii: uscat, aer şi apă (scufundări, paraşutări, salturi din elicopter şi din vedete rapide, trageri speciale, proceduri specifice cu explozivi reali, tabere de pregătire, marşuri, supravieţuiri) organizate în cadru tactic, pentru marcarea inamicului. Cursurile de forţe pentru operaţii speciale, supravieţuire în condiţii limită, de paraşutism şi alpinism întregesc profilul de luptător al scafandrului de luptă. Pătrunderea scafandrilor de luptă la obiective se realizează în moduri diferite, după complexitatea şi dificultatea misiunilor pe care trebuie să le îndeplinească, infiltrarea lor fiind făcută de pe uscat, de pe apă, pe sub apă sau prin salturile din elicopter, potrivit https://www.facebook.com/ForteleNavaleRomane.
AGERPRES
