24 ianuarie 2023, ziua în care s-au împlinit 164 de ani de la mărețul act istoric înfăptuit prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Țării Românești, care a dus la Unirea Principatelor Române, a fost sărbătorită la Grupul statuar „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe prin ceremonialul militar și religios organizat de Garnizoana militară.
Deși evenimentul a avut loc la ora 10.00 iar temperatura era destul de scăzută față de cea primăvăratică cu care ne obișnuisem, în centrul orașului s-au adunat părinți și bunici împreună cu copiii sau nepoții acestora, tineri, adulți, pensionari, pentru a fi prezenți la această însemnată sărbătoare a poporului român.
Importanța majoră a acestei zile pentru români și pentru România a reieșit și din discursurile rostite cu această ocazie.
„ Omagiem azi ziua Micii Uniri, a Unirii Principatelor Române de la 1859, atunci, pe 24 ianuarie Alexandru Ioan Cuza a fost ales la București domnitor și astfel s-a desăvârșit unirea Moldovei cu Țara Românească. A fost un proces bazat pe puternica apropriere culturală și economică dintre cele două principate, dar trebuie să constatăm că poate mai mult decât oricare alt moment din istoria României, 24 ianuarie 1859 a fost rezultatul unui proces politic pozitiv. Este adevărat că finalul războiului Crimeei și întâlnirea de la Osborne dintre împăratul Franței Napoleon al III – lea și regina Victoria, a dus la un context european favorabil realizării Unirii. Este nu mai puțin adevărat, însă, că liderii politici de odinioară, indiferent de culoarea lor politică, au știut să pună interesele României înaintea intereselor politice personale, au lăsat deoparte toate neînțelegirile și disensiunile și au ales același domnitor Alexandru Ioan Cuza. Poate ar trebui să învățăm de la această clasă politică extraordinară, și în contextul geopolitic actual deosebit de complicat, când în imediata noastră vecinătate există un război cumplit, să dăm un exemplu de unitate atât pe plan intern cât și pe plan european pentru ca țara să depășească actuala criză complexă cu cele mai reduse pierderi posibile.” – a spus prefectul județului Covasna, Raduly Istvan, în discursul său pe care l-a rostit după ce a dat citire mesajului transmis, cu acesată ocazie, de premierul României, Nicolae Ciucă.
Despre însemnătatea Unirii Principatelor Române la data de 24 ianuarie 1859 a vorbit și comandantul garnizoanei Sfântu Gheorghe, lt. col. l Dorin Neagu, care a spus:
„Sărbătorim azi Ziua Unirii Principatelor Române, sărbătorim ziua în care acum 164 de ani colonelul moldovean Alexandru Ioan Cuza era numit domn al Țării Românești după ce, cu câteva zile mai devreme, pe 5 ianuarie 1859 fusese ales ca domn al Moldovei. Acest act transmitea un mesaj important lumii, transmitea dorința de veacuri a românilor, de unitate. Reformele domnului Alexandru Ioan Cuza au modernizat statul român, au modernizat economia românească și nu în ultimul rând au modernizat armata. Reformele sale au fost continuate ulterior de regele Carol și de urmașii acestuia. România a ajuns, după obținerea independenței, să fie un actor important în zonă. Ulterior, după Primul Război Mondial, odată cu unirea de la Alba Iulia, a ajuns un actor important în Europa, ceea ce suntem și azi mai ales dacă ne gândim la faptul că în prezent România face parte din cele mai puternice alianțe militare și politice. Este un prilej foarte bun să realizăm că ceea ce suntem noi astăzi datorăm în primul rând eforturilor politicienilor de atunci și nu în ultimul rând acelor ostași care au luptat cu arma în mână pentru această țară. Este un bun prilej să evocăm memoria lor și să-i cinstim așa cum se cuvine. La mulți ani români, la mulți ani România.”
După rostirea acestor alocuțiuni, cei prezenți au urmărit, cu pioșenie, depunerea de coroane din partea reprezentanților instituțiilor statului, la Grupul statuar „Mihai Viteazul”, moment căruia i-a urmat mult asteptata defilare a Gărzii de onoare care bucură, de fiecare dată, pe fiecare participant.
Ceremonia s-a încheiat cu HORA UNIRII în care s-au prins cei care au paricipat la sărbătoarea Unirii Principatelor Române.
Obișnuiți cu organizarea unor manifestări mai ample în anii anteriori pandemiei de COVID, mare parte dintre participanți au fost nemulțumiți de lipsa unui program artistic pe care se așteptau să-l urmărească, în zi de sărbătoare.
***
Despre semnificația Unirii Principatelor Române am stat de vorbă și cu domnul Leca Băncilă – profesor de istorie, care a firmat că Unirea Principatelor Române „este pasul esențial făcut de națiunea română pe drumul realizării statalității moderne.”
Despre evenimentele premergătoare Micii Uniri, acesta nea spus:
„După revoluția de la 1848 realizarea unității naționale devenise problemă prioritară, necesitate cerută de progresul societății românești. Națiunea română în momentul 1848 reușise să-și definească opțiunea de viitor care era desăvârșirea unității naționale ca și condiție a progresului și dezvoltării. Un alt lucru care merită menționat ar fi că evenimentele de la 1848 definitivaseră câteva lucruri, cristalizaseră un program al națiunii române care avea trei mari obiective : dezvoltare, unitate națională și independență. De asemenea reușise să scoată în față niște lideri politici remarcabili atât în plan politic cât și în plan al viziunilor, al abilităților de oameni de stat – generația pașoptistă. Brătienii, Kogălniceanu, Cuza sunt oameni politici care nu numai că au gândit realizarea unirii, dar au și lucrat efectiv, au avut puterea să dea formă gândului de la 1848. Unirea devenise o necesitate și din faptul că Imperiul Otoman, intrat în faza avansată de descompunere nu mai avea nici un fel de capacitate de a-și impune voința la nord de Dunăre, în Principate, deci stăpânirea otomană devenise nominală, dar stânjenea în planul realizării obiectivelor românești în sensul că marile puteri evitau guvernele de la București și Iași ducându-se la Instanbul, unde reușeau pe căi nu tocmai corecte să-și realizeze obiectivele chiar în defavoarea românilor, astfel dezonorând o națiune care se deșteptase, o națiune care avea dorința de a impune în fața Europei respect și demnitate. Această nevoie românească de a se uni ca și condiție a progresului frământa și marile capitale europene. Era clar pentru toată lumea că Imperiul Otoman dispare și se punea problema cum să oprească Rusia din înaintarea ei spre Europa. Ca atare ideea unui stat românesc pus în garanțiile colective ale marilor puteri ar fi fost un obstacol major în calea stopării Rusiei. În consecință marile puteri au început după războiul Crimeei din 1853 – 1856 să gândească la creearea acestui tampon în calea înaintării rusești.
Profesorul Leca Băncilă ne-a vorbit și despre mișcarea anti – unionistă și despre adunările ad – hoc ?
„Chiar dacă Franța cerea explicit unirea cu gândul de stopa Rusia, pozițiile divergente în legătură cu unirea principatelor române au fost imperiile interesate direct, adică Habsburgic și Otoman, iar pentru unire au fost țările care întâmpinau aceleași probleme ca și noi și anume Prusia și respectiv Italia, dar pozițiile divergente au făcut să se ia decizia să fie consultați românii, pentru că Imperiul Habsburgic susținea cu tărie că românii nu vor să se unească. Astfel s-a luat decizia să fie consultat poporul prin intermediul adunărilor ad – hoc. În ciuda încercărilor de fraudare a deciziilor, adunările ad – hoc au scos deciziile că românii vor să se unească sub un principe străin. De ce un principe străin, pentru că acesta trebuia să vină cu un anumit sprijin din afară pentru programul politic al națiunii române. Au fost consultați românii iar Imperiul Habsburgic și Otoman cu ajutorul caimacamului Vogoride au încercat falsificarea rezoluțiilor adunărilor ad – hoc, iar aici este primul gest care îl scoate în evidență pe Alexandru Ioan Cuza, el fiind cel care reușește să pună mâna pe documentele falsificării alegerilor din Moldova și le dă publicității în sensul că le trimite la Paris. Marile puteri intervin și atunci se refac alegerile. După ce adunările ad – hoc de la Iași și București scot rezoluții asemănătoare, în sensul că se cerea unirea sub un principe străin se aleg adunările elective însă adunările elective și de la Iași și de la București erau divizate. Era o partidă națională care dorea unirea și erau partidele foștilor domnitori (Bibesu în Țara Românească și Mihail Sturdza în Moldova), care voiau să joace un rol și să-și păstreze în continuare puterea de decizie.”
Despre ajungerea la un compromis și despre înfăptuirea în sine a Micii Uniri domnul Băncilă a precizat:
„Trebuie menționat că soluția unui principe străin a fost respinsă de marile puteri și a căzut în urma Convenției de la Paris. Astfel la Iași în noaptea de 4 spre 5 ianuarie a fost ales ca domnitor Alexandru Ioan Cuza, care nu era un pretendent valid la început. Marea decizie s-a luat la București unde în urma negocierilor de la hotelul Concordia făcute în seara zilei de 23 ianuarie 1859, era clar că dacă se vrea unirea nu este decât o soluție, domnul Moldovei să fie ales și în Valahia. Aici s-a făcut marele compromis în sensul că gruparea foștilor mari domnitori din Valahia acceptă să facă pasul înapoi în dorința de a realiza unirea. Deci unirea s-a făcut în 24 ianuarie prin alegerea lui Cuza și la București. Care ar fi semnificațiile pe care le trag eu de aici, prima că foștii mari conducători și boieri au înțeles necesitatea națiunii. Pentru progresul națiunii, unirea trebuia înfăptuită pentru a aduce putere, pentru că după cum spunea Vasile Alecsandri în Hora Unirii ”unde-i unul nu-i putere la nevoi și la durere” deci numai împreună, unite principatele puteau să capete suficientă forță să dea viață programului național scos din proiectele pașoptiste în sensul realizării unei Românii moderne și puternice. A doua ar fi că, chiar dacă Cuza nu era la început perceput ca un conducător valid s-a dovedit a fi omul chemat de destin să joace un rol extrem de important într-un moment extrem de dificil. Cuza sau Cuzache cum îi spunea derizoriu caimacamul Vogoride s-a dovedit a fi Domnul Cuza adică om cu viziune, cu voință și putere de a da sens nevoilor națiune române la momentul respectiv.”
Georgiana-Mădălina COMAN
Maria CREȚU-GRAUR
