Așa cum scriam în urmă cu zece zile de Valentine’s Day, a sosit momentul să ne ocupăm și de o sărbătoare autohtonă get-beget. De fapt, data de 24 februarie are o dublă semnificaţie, una laică şi alta religioasă. Astăzi spiritualitatea populară de la noi consemnează Ziua Îndrăgostiţilor în variantă românească, cunoscută sub numele de Dragobete, în vreme ce Biserica strămoşească prăznuieşte Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul.
Personaj emblematic
Personajul popular numit Dragobete se zice că ar fi fost fiul ursuzei și răutăcioasei Baba Dochia. Legenda spune că bătrâna încotoșmănată cu… nouă cojoace a purces în martie să urce cu oile la munte. Făcându-se tot mai cald cu cât suia, le-a aruncat unul câte unul crezând că deja a venit primăvara. Numai că brusc a dat din nou înghețul și nemaiavând haine groase la îndemână, cotoroanța Dochia s-a prăpădit!
Poveștile despre mândrul său fecior ni-l desciu ca pe un tânăr frumos la chip, bun la suflet, reprezentând simbolul Iubirii la români. El este desprins din folclor și figurează în galería unor plăsmuiri literare izbutite ce întruchipează Dragostea. Aidoma mult mai vestiților săi „frați”, cuceritori înnăscuți descriși de Mitología universală.
Dragobete reprezintă o entitate magică românească prezentă în majoritatea poveştilor de amor. Legendele îl descriu ca pe un flăcău chipeş, năvalnic, care sucea minţile fetelor. Acest erou sentimental se zice că şi-ar avea sorgintea în vechile basme ale dacilor, fiind un peţitor al tinerilor ce se iubeau. De asemenea, el figura ca protector al necuvântătoarelor, în special, al înaripatelor cerului.
Înaintaşii noştri au transfigurat în felurite moduri mitul lui Dragobete, el având un loc de cinste în Pantheonul românesc, conferindu-i-se puteri magice. Adesea a fost zugrăvit ca un Zeu al tinereţii şi sentimentelor de afecțiune reciprocă dintre un bărbat și aleasa inimii sale. Flăcăii şi fetele credeau odinioară că dacă își dau întâlnire într-un cadru romantic pe 24 februarie, vor avea parte de iubire tot anul, aşa cum şi păsările se „logodesc” în această zi.
„Dragobetele sminteşte fetele”
Imaginaţia colectivă l-a prezentat de-a lungul timpului ca pe un flăcău înalt, arătos, cu trăsături perfecte, cuceritor înnăscut. Tânărul vrăjea fecioarelor, înfierbânta chiar şi minţile şi inimile unor neveste, care toate oftau de dorul lui. De unde şi vorba, „Dragobetele sminteşte fetele”.
În unele aşezări cu populaţie preponderent românească din judeţul Covasna ziua amintitului erou romantic este așteptată cu bucurie, deoarece anticipează primăvara – anotimpul cel mai frumos ce stă să vină. Mitologia populară românească i-a asigurat un loc distinct acestui Cupidon de prin părţile locului, simbol al tinereţii şi pasiunii năvalnice.
Personificări ale Iubirii există în toate culturile, așa cum arătam mai înainte, începând cu Mitologia greacă în care strălucea Eros, respectiv Cupidon sau Amor – în Mitologia romană.
Logodnicul păsărilor
În unele povestiri Dragobetele este socotit şi Logodnicul păsărilor. Aceasta întrucât oficiază în mod simbolic „Nunta” în cer a înaripatelor care n-au plecat în ţările calde. Păsările care rămân aici peste iarnă se adună şi îşi caută parteneri pentru împerechere, după care trec la construirea cuiburilor. Se întâmplă, totuşi, ca unele zburătoare să nu-şi găsească „jumătatea”, ca atare rămân solitare cel puţin încă un an.
Dragobetele este pentru români nu doar un ocotitor al necuvântătoarelor văzduhului, ci mai ales o Divinitate a Iubirii pământene. Lumea satului îl evoca odinioară spre finele lui Făurar ca pe un personaj cu totul special, plăcut la vedere, iubăreţ, numit şi Năvalnicul, fiindcă una-două cucerea inimile fetelor.
Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul
Dar pe lângă evenimentul cu caracter lumesc amintit, pe 24 februarie are loc şi o Sărbătoare religioasă importantă: Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Nu intrăm în detalii, rostul articolelor apărute la rubrica „Tradiţii” fiind acela de a informa cititorii în legătură cu datini şi obiceiuri populare de prin partea locului, adesea uitate ori prea puţin cunoscute de tânăra generaţie.
Revenid la semnificaţia zilei pentru credincioşi, să precizăm că de fapt au fost trei etape distincte ale Găsirii şi Regăsirii Capului Sf. Ioan Botezătorul. Multe peripeţii şi întâmplări incredibile legate de ascunderea, descoperirea, mutarea, dosirea preţioasei rămăşiţe pământeşti a Sfântului, au făcut ca amintita relicvă să devină una dintre importantele moaşte ale Lumii creștine.
În calendarul religios sunt rânduite două dăţi pentru a fi prăznuite minunatele întâmplări ale recuperării Capului Sfântului, ce fusese ascuns vreme de sute de ani în diferite locuri tainice, despre care doar puţini iniţiaţi aveau cunoştinţă. Prima pomenire se săvârşeşte în fiecare an pe 24 februarie, când se cinstesc Întâia şi a Doua Aflare a Capului Sfâtului Ioan Botezatorul, iar cea de-a Treia Aflare, în data de 25 mai.
Datini străvechi
Să evocăm câteva obiceiuri interesante legate de 24 februarie. Fetele de măritat care doreau să arate frumoase trebuiau să se spele dimineaţa pe faţă cu apa provenită din zapada topită. Dacă era cald şi se desprimăvărase mai timpuriu, clătirea feţei se cerea făcută cu roua de pe frunze – „lacrima zânelor”. Astfel, junele deveneau şi ele delicate, graţioase, găsindu-şi mai uşor alesul inimii.
După aceia se îmbrăcau frumos şi-şi dădeau întâlnire cu persoana iubită. Împreună cu alţi tineri mergeau în pădure să caute ghiocei, eventual şi viorele, pe care le puneau acasă la icoană. Fetele mai superstiţioase, care nu aveau încă un prieten, aşezau aceste flori sub pernă şi făceau apoi descântece de dragoste.
Femeile tinere trebuiau doar să atingă un bărbat din alt sat (nimic mai mult), pentru a rămâne drăgăstoase tot anul. Gospodinele hrăneau din belşug în această zi orătăniile din bătătură, punând grăunţe şi pentru pasările cerului, existând interdicţia ca nici o vietate să nu fie sacrificată de Dragobete.
Un frumos cadou de Dragobete al Operei Braşov
În încheiere le reamintim melomanilor despre cadoul artistic oferit spectatorilor de către conducerea Operei braşovene. Duminică, 24 februarie 2019 – chiar de Dragobete – are loc Inagurarea „Salonului Muzical al Operei” din municipiul de sub Tâmpa, un nou proiect de suflet al managerului acestei prestigioase instituții de cultură din zona noastră, pianistul Ovidiu Lucian Mezei, proiect ce sa va desfășura pe tot parcursul stagiunii.
Primul recital din această serie debutează pe 24 februarie la ora 17.00, de Ziua Îndrăgostiților la români, și are loc în Foaierul renovat amenajat corespunzător.
Evenimentul inaugural este susținut artiști de seamă ai Operei brașovene, precum celebrele vedete internaționale- soprana Aurelia Florian și mezzosoprana Carmen Topciu, ca și de apreciații soliști- tenorul Mihai Irimia și baritornul Alexandru Aghenie, împreună cu actrița și poeta Nora Vlad în postura de moderatoare, la pian aflându-se distinsul muzician Ovidiu Lucian Mezei.
Alături de acești artiști consacrați își dau concursul tineri instrumentiști din Orchestra Operei Brașov: Ștefan Ignat – vioară, Tanko Gabriella – violă, Bartha Zsófia – violoncel, Andreea Dragomir – oboi, Diana Nedelea – flaut, care vor oferi scurte momente muzicale din „Cvartetul în Re Major pentru flaut, vioară, violă și violoncel, KV. 285”, „Cvartetul în Fa Major pentru oboi, vioară, violă și violoncel, KV. 370” și „Cvartetul în Sol Minor pentru pian, vioară, violă, violoncel, KV. 478”, ale genialului compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart (născut pe 27 ianuarie 1756 la Salzburg și trecut în neființă în 5 decembrie 1791 la Viena).
Programul bine structurat conţine lucrări deosebite, reprezentând un cadou frumos de Dragobete, evenimentul fiind înscris în cadrul manifestărilor ediției a V-a a Festivalului Internațional Mozart.
Muzica și Dragostea, o simbioză perfectă
Să reținem la final, că misteriosul și falnicul Dragobete (căruia românii ar trebui să-i acorde mai multă atenție pentru a străluci aidoma occidentalei sărbători de Valentine’s Day) a patronat şi încurajat Iubirea. Iar în acest context Muzica reprezintă un minunat balsam pentru suflet.
Horia C. Deliu
