„România poartă ie,
Nu de-acum, de când se știe;
E cusută-n fir de foc,
Descântat în busuioc,
Prin împunsături terestre,
Dumnezeu ne-a lăsat zestre
Semne veșnice brodate,
Bogății neașteptate.
Pe cămeșa cea cu vise
Râuri sunt, păduri sau spice,
Cruci și rost, șiruri bogate,
Straiul nostru-i sfânt în toate;
Din hotar până în hotar
Ia noastră-i un altar
Unde ard povești frumoase,
Prin motive migăloase,
De deochi sau amor dulce,
În romb, floare sau în cruce;
Voronețul stă-n culoare
Roșul, albul, galben-soare,
Totu-i prins pe-a noastră ie:
Moarte, adult, copilărie,
Bucurii, tristeți, uniri,
Vindecări, mărturisiri,
Șiruri lungi de energii,
Borangic cu ape vii,
Liturghie și credință
Toate îmbracă a noastră ființă,
Și bătrâni, dar şi copil
La botez, dar și pe miri,
Am trecut prin timp gătiți,
În port sacru primeniți
Am un gând, neașteptat,
De acolo, de la sat,
Unde încă se mai țes
Și pânzeturi, și-nțeles:
Nu-i așa că-n aste timpuri
Ia se coboară-n mituri
Și apoi urcă iar coline,
Înspre mine, înspre tine,
Înspre orișicui îi pasă
De simbolul de acasă?
Și că-n sărbători făclie
România poartă ie?
Și mai am o constatare,
Azi, când lumea-i așa mare,
Și ne risipim prin ea,
Ia-i că duminică,
E o candelă cu mir
Povestită fir cu fir,
Cin’ ne vede ne admiră,
Ne citesc filă cu filă,
Răsfoind prin cusătură
Neam, istorii, semnătură
….românească!”
Adriana Tîrnoveanu
Florentina Teacă, președinta Asociației GRIT a început evenimentul care a marcat „Ziua universală a iei”, organizat sâmbătă, 24 iunie a.c., în Valea Zânelor din orașul Covasna, cu versurile acestei poezii frumoase scrise de Adriana Tîrnoveanu, nimeni alta decât soția destoinicului prieten al covăsnenilor, Mihai Tîrnoveanu- cel care a îmbrăcat, la propriu, în cursul anului trecut, 200 de copii din județele Covasna și Harghita în costume populare românești, prin Asociația „ Calea Neamului”.
Prezent ca de fiecare dată la evenimentele de suflet ale covăsnenilor, Mihai Tîrnoveanu a spus, în scurtul său discurs: „Crucea, drapelul tricolor și costumul popular românesc sunt lucrurile sfinte care ne țin pe noi, ca români, drepți, demni, de neclintit în fața oricăror furtuni. În costumul popular românesc sunt florile din părul Sânzienelor, sunt luptele bărbaților de pe acest pământ. Să dea Dumnezeu să-l purtăm în pace, în această țară frumoasă ca soarele sfânt de pe cer! Vreau să le mulțumesc din tot sufletul doamnelor care în anul trecut, cu sprijinul financiar al românilor din întreaga țară, au cusut 200 de costume populare românești pentru copiii din Mărtănuș, Ojdula, Brețcu și Tg. Secuiesc. Le mulțumesc pentru efortul depus doamnelor Luminița Bunghez, Rely Păvălucă și Elena Cosneanu. Mulțumesc în același timp doamnei Florentina Teacă, care a fost alături de noi, sprijin de mare nădejde în fiecare acțiune. Încă o dată le spun: Pregătiți războaiele, vom avea multe haine naționale de făcut!”
Alexandra Pintrijel-Hagiu, inițiatoarea Șezătorii „Femeile din Ținutul Căciularilor cos ie” a adus în fața celor prezenți o inedită istorie a iei românești: „Iile au o istorie veche de pe când tot ce folosea omul venea direct din natură și tot acolo se reîntorcea, transformându-se. Modelele iilor sunt coduri ancestrale, dezvăluite cusătoreselor în momentele de liniște meditativă, când afară bătea viscolul iar ele, acolo lângă prispă, se simțeau una cu ața, acul și pânza. Semnele de pe ii sunt cântece încifrate în punct de cruciuliță, tighel, punctul bătrânesc, brăduţii, butucul, scăriţa pe dos, brânelul. Modelele se formau pe pânză nu pentru că cusătoreasa dorea să producă, să facă, ci pentru că aceasta își dădea voie să fie acel model, acea curgere. Cusătoreasă intra în acea stare de conectare cu natura și cu inconștientul colectiv al neamului, traducând în simboluri noi, sau existente de când veacurile, arhetipuri, șoapte uitate, înțelepciune și pilde, care puse pe pânză să readucă în conștiința semenilor ciclurile naturii, dar și istoria și realizările spirituale ale străbunilor lor. Înșiruirile de cruciulițe deveneau astfel vocea strămoșilor cifrată în succesiuni de puncte, cruciulițe și linii colorate, povești model pe care doar sufletul să le poată citi. În semnele iilor găsim astfel codat rugăciunea, urările de căsnicie fericită pentru fecioare, dorurile bunicilor pentru bărbatul sau pentru feciorul plecat la război și alte multe istorioare, care fericite, care triste, ce trebuiau musai transmise mai departe, însă fără cuvinte. Fiecare împunsătură de ac trecând prin rugăciune, prin zâmbet, prin lacrimă şi dragoste.
Durerile străbunelor și bunelor noastre ce și-au pierdut soții şi fii la război erau greu de pus în cuvinte și de transmis mai departe. Așadar, bunicile au ales să tacă, să încuie durerea în inimă, dar odată cu ea și o parte din iubirea și feminitatea ce era dat să fie transmisă mai departe urmașelor. Atunci când coseau însă iile, iubirea și feminitatea curgea nemijlocit și au scăpat așadar o parte din ce era nespus în lada cu zestre.
Din aceste mame ne-am născut noi, cele ce suntem astăzi urmaşele lor şi pentru că bunele noastre au ştiut cum şi cât să pună în lăzile de zestre, noi simţim…simţim…simţim…
Aşa că noi, femeile de astăzi, am luat în mână acul şi pânza ca să coasem pentru eternitate povestea timpului în haina neamului nostru, împreună formăm o horă mare noi cei de astăzi împreună cu toţi ai noştri, o horă ce străbate timpul, o horă cât România!”
Vorbind despre evenimentul organizat în Valea Zânelor, primarul orașului Covasna, Gyero Jozsef ne-a spus, printre altele: „Îmi pare bine că sunt prezent, mă bucur că în această lume în care astăzi, când cuvântul de ordine este globalizarea, (…) sunt asemenea evenimente prin care se promovează specificul etnic, cultural, național, pentru că e bine să avem aceste specificități. În ceea ce privește IA, acum vedem că valorile adevărate autentice sunt promovate și sunt ridicate și la nivel de universal, pentru că știm foarte bine că mulți creatori de modă se inspiră din Ia românească. Sărbătorind această valoare autentică a portului popular românesc, eu spun că inclusiv noi, Primăria Covasna, contribuim la menținerea specificului românesc.”
Toți ce prezenți la Ziua Iei– localnici și turiști din toată țara, aflați în stațiune-, și-au bucurat sufletele urmărind programul artistic prezentat de interpretele de muzică populară Ana Maria Sandulea și Alina Oană; Ansamblurile „ Florile Zagonului” din Zagon, „ Junii Covăsneni” din Covasna și de Corul „Voievozii Munților” din Vâlcele. O surpriză plăcută a constituit-o prezenta poetului Ioan Ciurea- Weidner care ne-a adus tuturor, în dar, poezia „ În Ardeal” scrisă recent, la Sâmbăta de Sus. La final de spectacol, mare parte dintre participanți s-au prins într-o sârbă a bucuriei de a celebra frumusețea IEI românești, frumusețea sufletului de român.
Evenimentul a fost organizat de Asociația covăsneană de tineret – „Grit”, cu sprijinul SC Turism Covasna SA, al Casei Orășenești de Cultură Covasna și al Primăriei Covasna
Maria Crețu-Graur
