Data de 1 aprilie este celebră fiind asociată cu păcălelile. Dar figurează şi ca Zi a păsărilor, conform unei Convenţii internaţionale. Aşadar, aveţi grijă, dragi cititori, să nu fiţi…păcăliţi în felurite moduri, fiindcă aşa este tradiţia. Iar dacă, totuşi, se întâmplă, măcar de–ar fi o farsă inocentă şi amuzantă…
Obiceiul acesta hazliu este răspândit aproape în întreaga lume. Dar la început cei păcăliţi erau socotiţi „lunatici”, iar mai târziu fraieri. Cea mai plauzibilă ipoteză despre originea obiceiului are legătură de schimbarea Calendarului gregorian în anul 1582. Întâmplarea s-a petrecut în Franţa, pe timpul lui Carol al IX-lea, care a stabilit că Anul Nou va fi sărbătorit pe 1 ianuarie, şi nu ca până atunci la 1 aprilie. Deoarece unii supuşi nu s-au putut obişnui prea repede cu această modificare, au continuat o bucată de vreme să sărbătorească venirea Anului Nou pe stil vechi, adică la…1 aprilie!
Spre a-şi bate joc de aceşti „nebuni”, li se atârnau pe spatele hainelor (fără ca ei să aibă habar) câte un…peştişor, ca să râdă lumea de ei. Ca atare, păcaliţii erau porecliţi „poissons d’avril”. Deprinderea aceasta a avut succes, perpetuându-se ani şi secole de-a rândul. Şi în ziua de azi în Franta se trimit în prima zi a lui „Prier” felicitări care ilustrează tot felul de peşti, de asemenea, se oferă bomboane cu forma respectivă, dar cel mai adesea se agaţă pe spatele păcălitului un peşte de hârtie.
Acest obicei al păcălelilor s-a răspândit cu variaţiuni de la ţară la ţară mai întâi în Europa, apoi în America şi Canada, ulterior în întreaga lume, ajungând inevitabil şi în România.
Cu timpul data de 1 aprilie a devenit sinonimă cu Ziua păcălelilor – prilej de glume inocente şi amuzament general pe seama unor semeni neatenţi la cei din jur.
Având o asemenea longevitate, tradiţia farselor a căpăt diferite conotaţii populare, care diferă de la o ţară la alta. De plildă, celor păcăliţi în Scoţia li se spunea „cuci”,in Irlanda „prost”, iar în Anglia „nebun de aprilie”. Cu timpul au apărut şi anumite superstiţii legate de obicei. De exemplu, se crede că asemenea glume e bine să fie făcute numai până la jumătatea zilei de 1 aprilie, altminteri aduc ghinion făptuitorului.
Unii traversează strada dacă văd în faţa loc o pisică neagră, alţii ies din casă numai păşind cu piciorul drept ori nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), se îmbracă cu aceleaşi haine ce le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă, la un examen, un interviu la angajare, un rol pe scenă etc. Am auzit că anumite persoane ce cred în tot felul de semne rău-prevestitoare poartă de 1 aprilie în buzunar bucăţi de pânză roşie spre a nu fi deochiaţi!
Tot astăzi este şi Ziua păsărilor. Ornitologii, ecologiştii, iubitorii naturii ştiu acest lucru, sărbătorind evenimentul de peste o sută de ani: fac adăposturi, le repară pe cele vechi, pun grăunţe, apă.
Pe 19 martie 1902 s-a semnat la Paris o Convenţie referitoare la protecţia acestor mici vieţuitoare sărbatice, document ce s-a bucurat de aprecieri unanime. Directiva 79/409/CCE este actul legislativ european care reglementează menţinerea, prezervarea şi reabilitarea unei diversităţi şi a unei suprafeţe suficiente de habitat. Directiva a fost introdusă în legislaţia românească prin Legea 462/2001.
Cinstirea înaripatelor cerului repreziuntă o tradiţie românească ce datează după Primul Război Mondial, fiind reînviată în anul 1993 la iniţiativa Societăţii Ornitologice Române. Prezenţa graţioasă a păsărilor săbatice, ciripitul lor stenic, exemplul de stabilitate a unor cupluri de zburătoare constituie motive de admiraţie pentru noi.
Se știe că păsările sunt indicatori ai sănătăţii ecosistemelor şi că aproape 12 la sută din cele peste 10.000 de specii din lume ar putea să dispară în viitor din pricina poluării, a încălzirii globale şi a modificării condiţiilor de habitat.
Horia C. Deliu
