Ediţia din acest an a Universităţii de Vară Izvoru Mureşului, cu tema „2000 DE CONTINUITATE ROMÂNEASCĂ. DE LA PRIMA UNIRE LA MAREA UNIRE. ROMÂNIA ȘI ROMÂNII DE PRETUTINDENI, ÎNCOTRO?” este în plină desfășurare la Complexul Sportiv Naţional Izvoru Mureşului, judeţul Harghita. (13-18august)
Aflată pentru prima dată la Universitatea de vară Izvoru Mureșului, ediția a XV, invitată fiind de Centrul European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe, prin reprezentatul ei, dr. Ioan Lăcătușu, personalitate importantă care a dus o luptă continuă în păstrarea și afirmarea identității românești în județele Covasna și Harghita,
am avut sentimentul că deschid o ușă după care stăteau ticsite o serie de probleme cu care se confruntă românii atât din județe Covasna și Harghita, cât și din afara granițelor ei, mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg.
Inițial am intenționat să fac un rezumat al celor trei zile petrecute, dar multitudinea de informații una mai importantă ca alta și teama de a nu omite cel puțin una dintre problemele dezbătute, m-au făcut să trag o singură concluzie: vremea vorbelor a trecut, e timpul faptelor! Căci vorbele neînsoțite de fapte nu au niciun temei. Sunt doar fulgi de gâscă aruncați în vânt care nu fac altceva decît să sporească starea de frustrare și nedumerire din partea conducătorilor comunităților românești din afara granițelor care nu înțeleg de ce se întârzie sprijinul statului român în problemele semnalate de ei. Din păcate nici noi, cetățenii ei – minoritari numeric – nu ne bucurăm de atenția celor aleși, iar dialogurile, când au în sfârșit loc, se desfășoară ca între surzi și orbi, și atunci nu ne rămâne decât să „luptăm” cu „armele” pe care le avem: iubirea de țară și credința în Dumnezeu! Nu ne ține de cald, nu ne ține de foame, dar cel puțin avem conștiința împăcată că ne-am implicat în acțiunile de promovare și păstrare a identității naționale în orice condiții și cu orice riscuri.
După seara românească de marți, un spectacol oferit de Insitutul Cultural Român cu participarea Ansamblului Popular „Osnicea Bucovo” din Timoc, Serbia, Ansamblului „Rapsodia Călimanilor” al Centrului Cultural Toplița și al poeților din Miercurea Ciuc – Ionel Simota, Vâlcele – Vasile – Antonie Tămaș, Târgu Secuiesc – subsemnata, la care s-au alăturat și copiii din Tabăra Internațională de Tineret „Proiect de țară- România mea”, desfășurată la Pădureni, Covasna, mi-am spus că nu este totul pierdut! Când tânărul interpret Alexandru Tărâțeanu din Odesa, Ucraina, a început să cânte melodia „Petru ea” , versurile binecunoscute ale lui Grigore Vieru: – „Dumnezeu prima oară/
Când a plâns printre astre,/ El a plâns peste țară/ Cu lacrima limbii noastre! ”- au fost pe buzele tuturor, au ars ca o torță în sufletul tuturor indiferent de pe care mal al Prutului au fost. Cu adevărat limba română este buletinul nostru de identitate, un dat lăsat de la Dumnezeu pentru care trebuie să facem toate eforturile în a-i păstra „dulcele grai” indiferent de zona, țara în care ne aflăm. Am convingerea că așa cum horele și jocurile românești i-au făcut să se prindă de mâini și umăr lângă umăr să împărtășească bucuria de a fi împreună, același sentiment i-ar uni și în momente mai grele, momente care sperăm să nu bată niciodată la granițele țării.
Dincolo de toate mesajele transmise de invitați și care au avut rolul de a atrage atenția asupra consecințelor pe termen lung în ceea ce privește comunitatea românească, m-au impresionat profund două opinii ale unor elevi din Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc, care au dorit să-și exprime punctul lor de vedere. Un punct de vedere frust venit din rândurile viitorului de mâine care aduc oarecum și un răspuns la întrebarea de ce aleg românii din aceste zone să plece în pribegie. N-am să trag eu concluziile, ci am să vă las pe d-voastră cititorii să scoateți esența din aceste mesaje deloc de neglijat.
„Trăiesc într-un oraș în care: Ziua Națională a României este zi de doliu pentru numeroși oficiali maghiari. De 15 martie sunt mai multe steaguri ungurești în oraș decât români. Populația a reales un primar condamnat pentru luare de mită. 65.78% din miercureni au ales ca viitorul orașului să se afle în mâinile unui individ cercetat penal. Votul părinților mei nu mai contează, neavând niciun impact asupra membrilor consiliilor locale și județene. Partidul reprezentativ al populației majoritare împărțea fluturași cu ocazia alegerilor prezidențiale care spuneau: „UDMR nu votează Iohannis” aliindu-se cu nimeni altul decât regretatul domn Vadim Tudor. În mod ironic, peste 3 ani, la vizita domnului președinte, reprezentații aceluiași partid au făcut cadou comandantului suprem al armatei un steag secuiesc, citez: „ca semn al pecetluirii colaborării dintre comunitatea maghiară și Palatul Cotroceni”. Bursele de performanță ale elevilor români întârzie 1 an, în cazuri extreme 2 ani și sunt date în tranșe. Cu ocazia protestelor împotriva ordonanței 13 s-au adunat mai puține persoane în comparatie cu cei care au protestat pentru a susține Csiki sor în procesul cu gigantul Heineken. Steagurile românești desenate pe pereții abandonați sunt acoperite de desene având conotații obscene. Sunt mai multe statui cu somități din istoria Ungariei decât steaguri românești în oraș. Eroul nostru, Avram Iancu, a fost ridiculizat, o replică de pluș a lui fiind spânzurată în centrul orasului de un oficial maghiar DAR…trăiesc într-un oraș care este considerat unul dintre cele mai curate orașe din România, în care liceul român a avut în acest an rezultate excepționale la bacalaureat, având procentajul de promovabilitate de 100% . Avem tineri români devotați, care nu se lasă călcați în picioare de tirania pe care o răspândește clasa politică aflată la putere ”. (elev din Miercurea Ciuc)
„Trăiesc într-un oraș unde mă simt minoritar în propria țară. Trăiesc într-un oraș în care de 1 Decembrie se postează steagul negru pe rețeaua de socializare oficială a Odorheiului. Trăiesc într-un oraș unde anunțurile se afișează în limba maghiară.
Trăiesc într-un oraș în care atunci când vorbesc limba română, oamenii își întorc capul.
Trăiesc într-un oraș în care mă lovesc de imposibilitatea comunicării în cazul în care nu stăpânesc limba maghiară. Trăiesc într-un oraș în care nu sunt oportunități de afirmare culturală în limba română. Trăiesc într-un oraș în care există un parc plin cu sculpturi ale personalităților maghiare, dar niciun bust al unei personalități românești. Trăiesc într-un oraș în care sunt mulți români care se simt izolați. Trăiesc într-un oraș în care mulți români, cu prima ocazie ivită, emigrează. Trăiesc într-o țară în care jocurile sunt jucate de cei mari, dar noi cei mici, ne înțelegem între noi. Dar, atenție! Trăiesc într-un oraș curat, frumos, liniștit, plin de oameni cumsecade, toleranți, drăguți. Faini, cum zice ardeleanul și empatici, harnici, binevoitori, prietenoși. Sunt prietenii noștri și noi prietenii lor, însă trebuie să lucrăm la coexistența noastră pașnică și la buna înțelegere. Oamenii sunt buni și hai să promovăm și acest aspect. La nivel politic sunt multe conflicte, dar noi, la nivel de civili, noi ne înțelegem în ciuda divergențelor politice și istorice.” (elevă din Odorheiu Secuiesc)
Participanții sosiți la lucrările Universității de vară de la Izvoru Mureșului – ediția a XV – din Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria, Croația, Albania, Macedonia, fie ei parlamentari, oameni politici, conferențiari, lideri de opinie, reprezentanți ai comunităților românești sau simpli cursanți ai Universității de Vară Izvoru Mureșului,
prin ce s-a discutat și s-a realizat de-a lungul celor paisprezece ediții, au dovedit că sunt aprinși de același spirit românesc și au aceleași preocupări privind „promovarea valorilor naționale, conviețuirea interetnică și afirmarea identității culturale, lingvistice și confesionale.”
Până vom găsi răspuns la una dintre marile întrebări supuse ca temă de gândire în cadrul Universității de vară, „România și românii de pretutindeni, încotro?” să nu uităm că se apopie 2018 și că așa cum a spus George Simion – liderul Platformei Unioniste Acțiunea 2012 :
„2018 nu este o sărbătoare fără Basarabia, 2018 e despre Basarabia, pentru că granițele din 1918 nu mai sunt actuale, avem o rană dureroasă la Prut, care separă români de români ”
Felicitări organizatorilor și tuturor celor implicați. Fără astfel de oameni, din punct de vedere spiritual, am fi mult mai săraci.
Mihaela Aionesei
