Mulți ar crede că este ușor să scrii un articol despre un subiect drag. Dar așternerea pe foaie a emoțiilor este unul din cele mai dificile sarcini pe care mi-a fost dat să le îndeplinesc. Acum aproape șapte ani pășeam cu teamă pe tatami, îndrumată de Cristi și de Ionuț, doi profesioniști într-ale sportului, care au avut răbdare, mi-au suportat lamentările și mofturile și m-au condus pe podiumurile campionatelor naționale. Mulțumită lor, mi-am șters lacrimi de mândrie când am ascultat intonându-se Imnul României, în rând cu ceilalți sportivi ai Lotului Național de Ju-Jitsu, acum mai bine de cinci ani. Ei m-au susținut și m-au încurajat chiar și după competiții la care eram înfrântă umilitor. Zilele mele de sportivă de performanță s-au încheiat, însă în urma mea au venit valuri noi de copii deosebiți, „aluat” moale în mâinile dibace ale celor doi Sensei. Miile de ore petrecute de aceștia în sala de sport – Dojo – dar și nenumăratele cursuri și stagii de pregătire i-au adus la un înalt nivel de profesionalism, care se reflectă în rezultatele învățăceilor.
Doi dintre aceștia, Vlad Artene și Mihail Neagu sunt dovada vie că munca multă, pasiunea și ambiția sunt doar o mică parte a elementelor ce contribuie la formarea unor campioni. I-am văzut crescând în sală, le-am urmărit evoluția sportivă și maturizarea personală, iar astăzi am onoarea să mă numesc colega lor de Dojo.
În perioada 22-24 septembrie 2017, aceștia vor participa la Campionatele Mondiale de Ju-Jitsu U15 (concurenți sub 15 ani), ce vor avea loc în capitala Muntenegrului, Podgorica.
Amândoi au 13 ani și practică Ju-Jitsu, sub îndrumarea lui Cristi și a lui Ionuț, de când erau de-o șchioapă. Au fost aduși la sală de către părinții lor, dar s-au îndrăgostit de acest sport și nici prin cap nu le-a mai trecut să renunțe. Bineînțeles că au avut parte și de dezamăgiri și înfrângeri, de frustrarea arbitrajului părtinitor la competiții, de mici accidentări și de conflicte, dar au înțeles că acestea sunt elemente de neocolit într-un sport atât de dur.
„Acest sport mă ajută să mă dezvolt ca om, mă învață să devin mai respectuos, mai responsabil. Pasiunea pentru sport a venit în timp. În familia mea nu am avut nici model de sportiv de performanță, dar ca model în sport este mama, care a facut atletism, iar tata juca adesea fotbal, de plăcere.” a declarat Vlad.
Mihai, în schimb, spirit mai bătăios, a știut de la bun început că Ju-Jitsu este sportul care i se potrivește cel mai bine, din clipa în care tatăl său l-a adus de mânuță la sală, pe când avea mai puțin de 7 ani.
Cei doi băieți au participat împreună la nenumărate concursuri, atât de nivel local – cupe organizate de diferite cluburi sportive din țară, cât și la competiții naționale și internaționale, dar cea mai importantă competiție este între ei doi. Acest lucru îi ambiționează să devină mereu mai buni, dar nu umbrește prietenia care îi leagă și spiritul de fair-play, care este obligatoriu între sportivi. Aceasta se reflectă în rezultatele lor – Vlad este triplu campion național și campion balcanic în anul 2016, iar Mihai este campion național la categoria sa de vârstă și de greutate, dar a fost prezent pe podium, pe locurile doi și trei la aproape fiecare competiție la care a participat. Pentru a ajunge la aceste performanțe au fost nelipsiți la antrenamentele în sală, dar și-au menținut condiția fizică alergând, sau făcând diverse alte exerciții în timpul liber.
În legătură cu participarea la Campionatele Mondiale din acest weekend, Vlad a menționat: „pentru mine acest lucru înseamnă mult și m-am pregătit intens pentru acest concurs, însă fără ajutorul mamei, cu cheltuielile și sponsorizarea primită, nu aș fi reușit să particip la această competiție.”. Mihai Neagu a adăugat că „înseamnă mult doar faptul că pot participa și aceasta m-a ambiționat să mă pregătesc și mai mult.”
Amândoi sportivii sunt încrezători în forțele proprii, și deși este prima lor participare la o competiție atât de importantă, sunt hotărâți să își depășească emoțiile și să dea pe tatami tot ce e mai bun, să folosească tot ce au învățat până acum de la cei doi Sensei, dar și de la concurenții lor de până acum.
***
Dezvoltarea și ascensiunea atât de frumoasă a celor doi tineri nu ar fi fost posibilă fără să aibă în sală modele deosebite, caractere puternice și mâini de fier, care să poată ține în frâu două personalități puternice, dar în formare. Aceste modele le reprezintă cei doi antrenori, care s-au implicat în activitatea sportivă, cu trup și suflet: Cristian Șchiopu și Ionuț Carp. Aceștia ne-au acordat un interviu, chiar înainte de a pleca spre Podgorica. Ne-au vorbit despre despre experiența lor ca antrenori, dar și ca sportivi, despre parcusul celor doi tineri – Mihai Neagu și Vlad Artene, despre participarea la Campionatele Mondiale și nu numai.
Cristian Șchiopu este autoritatea în sală, el este liderul și nimeni nu mișcă atunci când el se încruntă, deși rareori își pierde zâmbetul de pe buze. Copiii, însă, nu îi știu de frică, ci sunt disciplinați datorită respectului pe care i-l poartă. A intrat în sufletele lor prin atitudinea lui corectă, prin firea sa caldă și prietenoasă și prin felul în care i-a înțeles și a comunicat cu fiecare în parte.
- Cristi, când ai descoperit pasiunea pentru sport și cu ce activități sportive ai început?
- Acum vreo 30 de ani, când aveam în jur de 12 ani, un bun amic de al meu, Chiper Dan, m-a luat la antrenamentele de Judo de la Casa de Cultură Municipală, el fiind avansat, m-a învățat câteva procedee de Judo. A început să îmi placă acest sport deoarece se bazează pe forța adversarului și nu pe a ta. Eu, având un fizic plăpând și un caracter introvertit, m-am regăsit ușor în această artă marțială, care mi-a adus avantaje, deoarece locuiam într-un cartier mai rău famat, din Sfântu Gheorghe. Ulterior mi-am desăvârșit bagajul de cunoștințe la un club de arte marțiale și mai apoi am început să cochetez cu fitness-ul.
- Ce experiență competițională ai?
- Ca și sportiv nu am avut șansa de a merge în competiții mari, de nivel internațional (…), sincer nici nu mă consideram bun, însă am ajuns o perioadă bună de ani la Campionatele Naționale ale României sau la alte competiții naționale. Mă specializasem pe proba de duo demonstrativ, atât mixt cât și masculin. La Fighting, categoria mea de luptă era cea de -62 kg, și dacă acest lucru se întâmpla acum mai bine de 25 de ani, momentan pot spune că sunt la aceeași categorie, dacă ar trebui să lupt iarăși. Am fost vicecampion național împreună cu partenerul meu Ionuț Carp, care momentan face parte din
staff-ul tehnic al echipei „Show Time”, el fiind instructor și partener al proiectului Ju-Jitsu Step&Step. - Ce calificări profesionale ai, în domeniul sportiv?
- Sunt absolvent al promoției de antrenori ai anului 2014 din cadrul Centrului Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor București, iar de anul trecut am gradația a II-a de antrenor; sunt instructor de Judo și Ju-Jitsu în cadrul Direcției de Tineret și Sport Covasna din anul 2003; din anul 2010 sunt arbitru național de Ju-Jitsu al Federației Române de Arte Marțiale; în anul 2013 am devenit instructor de Thai Combat,Tae-Bo și Bokwa Fitness, în 2015 am obținut calificarea de instructor de Steel Combat iar din 2016, pe cea de Personal Trainer. Am gradația de 3 Dan Ju-Jitsu și 4 Dan Ninjutsu.
- Ce înseamnă Ju-Jitsu și de ce ai ales tocmai acest sport?
- Nu cred că l-am ales eu, a fost o conjunctură de situații care m-au adus înapoi pe tatami, după o pauză din viața sportivă. Am auzit la acel moment că este asemănător cu Judo și că este o formă de autoapărare, am încercat, mi-a plăcut, am rămas să îl practic. Și acum, după mulți ani, încă studiez această artă marțială și învăț noutăți.
- În ce an a apărut Clubul Sportiv „Show Time” și ce activități cuprinde?
- Asociația Club Sportiv „Show Time” a apărut pe piața din Sfântu Gheorghe în anul 2010, ca o necesitate a diversificării sportului din municipiu și aducerea de sportivi atipici (Trial Bike, Downhill) într-o organizație cu personalitate juridică. Fondatorii acestui club sunt toți sportivi – Ciprian Anton este tenismen, Toma Constantin este ciclist și alpinist, iar eu – specialist în arte marțiale. Nu am vrut de la bun început să fim limitați cu categoriile sportive, așa că în Certificatul de Identitate Sportivă al asociației se găsesc multe ramuri sportive.
Momentan avem deschise secțiile de Tenis de câmp și Tenis de masă, secția de Arte Marțiale ce cuprinde Shotokan Karte-Do, Ju-Jitsu I.J.J.F. (International Ju Jitsu Federation – n. red.) și Ju-Jitsu B.J.J. (Brasilian Ju-Jitsu – n. red.), precum și secțiile de fitness, ciclism și automobilism sportiv, care în total însumează peste 150 de membri.
- Echipa „Show Time” a facut parte din Lotul Național al României de mai multe ori. Mai exact la ce competiții naționale și internaționale au participat până acum sportivii „Show Time” și ce au însemnat aceste experiențe pentru tine, ca sportiv și ca antrenor?
- De ceva ani încoace, mai precis din anul 2012, facem parte din Lotul Național al României pe anumite categorii. Suntem recunoscuți ca fiind serioși și muncitori, nu am ratat nici un Campionat Național de Ju-Jitsu, de unde am venit cu cel puțin un Campion Național. De asemenea, am participat la Campionatele Balcanice din anul 2011 și 2012, cel din urmă aducându-ne un Campion Balcanic prin sportivul Artene Vlad. Am analizat în detaliu aceste competiții și am ajuns la concluzia că momentan suntem destul de maturi să ne încercăm șansa la Cupa Mondială din Podgorica – Muntenegru și la Campionatele Europene de la București, ce se vor desfășura în curând.
Atunci când faci trecerea de la sportiv la antrenor este mai ușor să înțelegi trăirile sportivilor tăi, trăiri intense și deziluzii diverse. Am avut emoții ca și sportiv, uneori cred că prea mari, însă am mers mai departe chiar dacă știam sigur că voi pierde acel meci. Eram totuși convins că voi câștiga în ceea ce privește experiența. Ca și antrenor am emoții când sportivii antrenați de mine au meciuri importante, însă chiar dacă ei câștigă sau pierd, trebuie să le arăt că sunt împăcat cu ambele variante și încerc să îi echilibrez emoțional.
- Anul acesta doi dintre învățăceii tăi au avut rezultate sportive de excepție, ceea ce i-a calificat să participe la Campionatul Balcanic și Cupa Mondială de Ju Jitsu U15 ani. Cum ati ajuns aici si ce eforturi a presupus din partea voastră?
- Cu acești doi sportivi lucrăm în sală de aproape 6 ani de zile, suntem oarecum nedespărțiți, cred că am ajuns să îi cunosc mai bine decât o fac mulți dintre prietenii lor. Poți ajunge la o astfel de competiție dacă treci de Campionatele Naționale pe podium, în principiu pe locurile 1 sau 2, iar cum ei sunt cei mai buni pe categoria -37 kg atât la Fighting cât și la Ne-Waza, au fost selectați de antrenorul lotului național să reprezinte România la Cupa Mondială, unde se luptă doar sportivi ce au 12,13 şi 14 ani. Aceasta înseamncă că există șanse ca ei să intre în luptă cu sportivi mai mari și mai experimentați.
- Ce înseamnă de fapt o Cupă Mondială, din punct de vedere competițional, dar și al palmaresului? Mă refer la nivelul de pregătire și de dificultate, la entități implicate, dar și la ce înseamnă o competiție de genul acesta atât pentru sportiv cât și pentru antrenor.
- Competiţional îţi verifici nivelul de măestrie sportivă, ştii că la tine în ţară eşti cel mai bun şi crezi că poţi face faţă şi în faţa altor competitori, campioni la ei în ţară. Palmaresul rămâne, însă din păcate cu trecerea timpului, se poate întâmpla să rămâi doar cu amintirea că odată ai participat la o competiţie de această natură. Nu este însă uşor, munceşti mult, ca şi copil şi sportiv de performanţă faci sacrificii atât în ceea ce priveşte pregătirea ta şcolară cât şi timpul petrecut cu colegii, prietenii, nu te poţi bucura la fel de mult ca şi ei de timpul liber deoarece ai antrenament. Acesta este, însă, deosebit de important, deoarece dozează intensitatea pregătirii în funcţie de obiectivul ce îl ai de atins şi itemii de performanţă alocaţi ţie de antrenor.
- Câte țări participante vor fi la Campionatele Mondiale de Ju Jitsu din acest an și care crezi că sunt cei mai aprigi competitori?
- Din păcate încă nu ştim câte ţări vor participa, însă cu siguranță cei mai mulţi copetitori vor fi din zona Balcanilor – Rusia, Serbia, Bulgaria, Slovacia, Bosnia și Herțegovina, sportivi foarte puternici fizic şi cu o şcoală de Ju-Jitsu destul de dură. Însă cu siguranță îşi vor testa abilităţile pe tatami (saltea – n. red.) şi sportivi din Austria, Franţa, Belgia, Grecia, Israel.
- Cu ce gânduri porniți către Podgorica?
- Suntem optimişti, dar în aceeași măsură știm că va fi un concurs care ne va da multe bătăi de cap, atât pe timpul acestuia dar și după campionat, când vom face împreună analiza meciurilor. Noi sperăm să ne urcăm pe podium cu ambii sportivi, măcar la una dintre probe.
- Povestește-mi puțin despre cei doi campioni: care e mai tehnic, care e mai vulcanic, ce fel de caractere și stiluri au.
- Într-adevăr, fiecare are o personalitate aparte: Vlad e tehnic, oportunist şi bătăios, Mihai este puternic fizic, inteligent şi ambiţios. Au evoluat atât de bine datorită faptului că au făcut până la un moment dat antrenamente împreună, practic au învăţat tehnicile fiecare pe celălalt și i-a ajutat foarte mult tocmai faptul ca au stiluri atât de diferite. De aceea atunci când se luptă între ei e un adevărat spectacol pe tatami – nu ştii niciodată cine va ieşi învingător, balanța se înclină de la o secundă la alta ba în favoarea unuia, ba a altuia.
- Câți sportivi de performanță ai acum în pregătiri pentru viitoarele campionate?
- Grupa de performanţă are în componenţă 30 de sportivi cu un real potenţial de a deveni campioni, însă în pregătire specială sunt 6 sportivi, cei doi băieţi cu care vom pleca în Muntenegru şi 4 fete cu care vom participa la Campionatele Europene din Bucureşti în perioada 27-29 octombrie anul curent. Şi aici avem similitudini cu băieţii, în sensul că „am pus stăpânire” pe categoria U18 ani, -57kg feminin, unde suntem campioane absolute prin Neagu Alexandra Codruţa, Stoican Alis Maria şi Mihalca Izabella Zina, şi ne luptăm să fim în top la categoria U18 ani, -52kg feminin prin Popa Ştefania.
- Ce costuri implică practicarea acestui sport?
- Pentru început, nu sunt deosebit de mari, practic îşi trebuie un Gi (kimono) de bună calitate, al cărui material să fie tip “bob de orez” și plăteşti o cotizaţie lunară, care la noi este de 60 lei/lună. Însă, din păcate, costurile cresc atunci când sportivul ajunge la un nivel competițional: apar costuri pentru deplasări la competiții, este obligatorie plata unor taxe, iar pentru acestea ne autofinanţăm, uneori primim ajutor de la câte un sponsor, sau câștigăm finanțări prin proiecte sportive, de la Consiliul Judeţean Covasna sau de la Consiliul Local al municipiului Sfântu Gheorghe. În rest, practic facem deplasările la competiţii pe banii noştri.
- Ce costuri presupune participarea la Campionatul Mondial de Ju Jitsu, din acest an?
- Din păcate costurile se ridică la aproape o mie de euro pentru trei persoane. Sunt taxe destul de mari şi ni se impune un anumit standard de cazare. Transportul este de asemnea destul de scump, iar acesta se va efectua cu un autocar din Bucureşti.
- De unde vin fondurile?
- O parte din cheltuieli le suportăm noi personal, altă parte de la sponsorul Bertikris, iar o alta din proiectele sportive ce au fost câştigate de către asociaţia Club Sportiv „Show Time” la Consiliul Judeţean Covasna şi Consiliul Local Sfântu Gheorghe.
- Cum pot să vă ajute material cei care doresc acest lucru?
- Ne pot ajuta prin redirecţionarea sumei de 2% din impozitul pe profit sau direct prin contracte de sponsorizare, dar şi prin donaţii, direct în contul clubului. Datele noastre sunt publice pe site-ul showtimeclub.ro.
- Ce mesaj le transmiți celor care încă nu au avut curaj să se apuce de acest sport?
- Eu ca antrenor am încercat întotdeauna să fac în așa fel încât practicarea acestui sport să fie o activitate plăcută, uşoară şi sigură. Am auzit de la unii părinţi că acest sport strică genunchii, nu ştiu dacă e aşa, nu sunt medic, însă eu sunt un exemplu: încă nu mă dor. Poate pe la 50-60 de ani voi putea trage o concluzie.
Nu trebuie să să îți fie teamă să îl practici, trebuie să vii și să vezi pe tatami cum este. La cursurile noastre avem sportivi cu vârste cuprinse între 4 și 50 de ani, şi sunt convins că toți vin cu plăcere. Sunt copii care doresc să încerce și alte sporturi, dar apoi revin în sală deoarece au rămas cu o impresie bună despre acest sport.
Este o activitate specială, este benefică pentru organism, atât fizic, cât și psihic şi îţi conferă o anumită doză de siguranţă atunci când îl practici. Noi nu suntem stricţi în timpul lecţiilor şi cred că aici este secretul nostru: facem lucrurile de plăcere nu din obligaţie.
***
Ionuț Carp, este în aceeași măsură antrenorul copiilor, pe cât le este și prieten, confident și sprijin, atunci când simte că unul dintre ei trece prin momente pe care nu are cu cine să le discute. El este cel la care cei mici se duc să le șteargă năsucurile, ori să le lege centura și tot lui, cei mai măricei, aflați la vârsta adolescenței, îi cer sfaturi specifice perioadei prin care trec.
- Spune-ne, Ionuț, când ai început să practici acest sport și de ce ai ales tocmai Ju-Jitsu?
- Pot spune că am început să practic arte marțiale de la vârsta de 10-12 ani, pe malul râului Olt și în spatele blocului, unde aveam prieteni care practicau și care mă învățau diverse mișcări, apoi am mers la o sală de karate din orașul nostru.
- Ce alte stiluri ai mai practicat și la ce nivel ai ajuns?
- Primul stil pe care l-am practicat a fost Kickboxing-ul urmat de Shotokan Karate și în paralel Ju-Jitsu, apoi Ninjutsu.
- Care este experiența ta competițională?
- Niciodată nu mi-a plăcut să mă laud cu performanțele competiționale, de aceea am să spun doar că am participat de-a lungul timpului la mai multe concursuri naționale și locale, unde am avut rezultate mulțumitoare.
- Ce calificari profesionale ai, în domeniul sportiv?
- Sunt instructor de arte marțiale, ramura Ju-Jitsu, centură neagră 2 Dan, Ninjutsu, centură neagră 3 Dan și arbitru național categoria I.
- Ce înseamnă pentru tine (chiar si din punct de vedere tehnic – al recunoasterii calitatii de profesionist al sportului) faptul că elevii tăi ajung să participe la competiții naționale și internaționale?
- Sincer nu pot exprima în cuvinte ceea ce simt, elevii mei sunt ca și copiii mei, iar faptul că au ajuns la un nivel atât de înalt nu poate decât să mă bucure, demostrându-mi că orele petrecute în dojo nu au fost în zadar.
- De ce nu însoțești lotul la Campionatele Mondiale din acest an?
- Anul acesta nu pot însoți lotul la Campionatele Mondiale pentru că urmează o altă competiție importantă – Campionatul European de Ju-Jitsu, care va avea loc în luna octombrie și trebuie să fiu în dojo alături de cei care se pregătesc pentru această competiție. Mai avem și antrenamentele cu mezinii echipei. care visează să ajungă și ei pe marile podiumuri ale lumii.
- Ce eforturi presupune, pentru un sportiv, ajungerea la un nivel competițional de acest nivel?
- De fiecare dată le spun elevilor ca să ajungă sus va trebui să umple o cadă de baie cu sudoarea frunții lor, și să aibă întodeauna încredere în ei și în noi cei care îi îndrumăm pe calea Artelor Marțiale. De fapt tu știi ce înseamnă pentru că și tu ai depus mari eforturi ca sa ajungi pe podium. Până nu treci prin așa ceva, nu ai cum să înțelegi.
- Ce planuri de viitor ai, în ceea ce privește activitatea sportivă?
- Din păcate sănătatea nu-mi permite să pot face mai multe pe plan sportiv, dar îmi doresc ca elevii mei să își depășească profesorul.
- Ce sfat le transmiți micilor campioni care au pornit iesri spre Podgorica?
- Vă iubesc enorm și sunt alături de voi cu sufletul, știți ce aveți de făcut eu am încredere în voi mai ales că sunteți pe mâini bune. Capul sus, băieți, vă așteptăm acasă cu brațele deschise, familia Show Time vă susține de acasă! Ascultaț-l pe sensei Cristi!
- Dar celor care încă nu s-au hotărât ce sport să practice?
- Eu îi spun fiecărui părinte care își aduce copilul la sală că dacă nu-i place copilului să facă sport de contact, cel mai bine este să meargă și în altă parte să încerce și alte sporturi, până o să își aleagă o activitate sportivă dragă lui. Sportul te ajută să te dezvolți fizic și psihic.
A consemnat Oana-Mihaela Bărzic
