Judeţele Covasna şi Harghita sunt situate în centrul României, în partea interioară a Carpaţilor de Curbură. Aflate în sud-estul Transilvaniei, prin trecătorile Carpaţilor Răsăriteni – cele două judeţe sunt strâns legate şi de spaţiul extracarpatic cu care face un tot organic, recunoscut de marii geografi europeni. Prezenţa şi continuitatea străromânească de locuire în spaţiul culturii intracarpatice, până la venirea secuilor şi aşezarea în zonă, constituie realităţi atestate de numeroase mărturii arheologice, lingvistice, etnografice şi documentare.
Situate pe meleagurile binecuvântate ale Arcului Intracarpatic, comunităţile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, de-a lungul veacurilor, au întreţinut intense legături cu românii de peste Carpaţi. În rândul acestor statornice şi binefăcătoare relaţii, un loc distinct, l-au avut sprijinul şi solidaritatea în cadrul Bisericii Ortodoxe. Mărturiile documentare vorbesc despre prezenţa şi circulaţia cărţilor bisericeşti, despre daniile fraţilor întru credinţă de peste munţi pentru construirea lăcaşurilor de cult, despre participarea credincioşilor trăitori pe ambii versanţi ai Carpaţilor, la hramurile mânăstirilor şi bisericilor parohiale. În codrii Carpaţilor de curbură au vieţuit numeroşi sihaştri, înţelepţi sfetnici sufleteşti ai românilor din zonă. În acest cadru, cunoscutele mânăstiri din judeţele învecinate, au constituit adevărate oaze de spiritualitate ortodoxă pentru credincioşii români din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească.
În jurisdicţia Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei se află 10 aşezăminte monahale, respectiv 8 mânăstiri şi două schituri, din care 5 sunt de monahi şi 5 de monahii. O contribuţie deosebită la reînnoirea vieţii monahale Eparhia Covasnei şi Harghitei o are Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan, sub a cărui oblăduire duhovnicească s-au înfiinţat 5 mânăstiri şi un schit, pe lângă cele existente care au fost reorganizate.
Pe teritoriul judeţului Harghita funcţionează următoarele aşezăminte monahale ortodoxe:
Mânăstirea Doamnei-Moglăneşti, Topliţa. Vechi aşezământ monahal de pe Valea Superioară a Mureşului, Mânăstirea Doamnei a fost ctitorită de Doamna Safta, soţia voievodului Gheorghe Ştefan al Moldovei (1653-1658), în anul 1658, pe locul unei mai vechi construcţii monahale ale cărei ruine se mai vedeau şi la mijlocul secolului al XIX-lea. Biserica de lemn a mânăstirii este un valoros exemplar al arhitecturii de lemn din regiune. La 8 septembrie, în fiecare an se serbează praznicul Naşterii Maicii Domnului, hramul mânăstirii, la care slujeşte ÎPS Ioan, fiind prezenţi credincioşi din localitate şi împrejurimi.
Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie, Topliţa. Biserica Mânăstirii Sfântul Prooroc Ilie a fost construită din lemn de molid, în anul 1847, ca biserică parohială în comuna vecină Stânceni. După ce parohia Stânceni şi-a zidit biserică nouă, în anul 1910, Patriarhul Miron Cristea a adus biserica din lemn în Topliţa şi a reclădit-o pe pământul său natal, cu gândul de a întemeia o mică mânăstire, dar şi de a salva un valoros monument de arhitectură. Deodată cu resfinţirea bisericii a luat fiinţă şi mânăstirea în anul 1928, cu un grup de călugări veniţi din alte mănăstiri. Paraclisul mănăstirii a fost construit şi pictat între anii 1984-1994, fiind sfinţit la 20 iulie 1994, când a fost hirotonit în treapta de arhiereu Preasfinţitul Ioan al Covasnei şi Harghitei.
Schitul Gura Izvorului, Secu. În primăvara anului 2000, din iniţiativa arhimandriţilor Mihail Goia şi Emilian Telcean de la Mănăstirea Topliţa, cu binecuvântarea ÎPS Ioan, s-a început construirea schitului de la Gura Izvorului Secu. A fost amenajat un paraclis cu hramul „Sfântul Simeon Stâlpnicul”. Tot în anul 2000, s-a pus piatra de temelie a bisericii cu hramul „Duminica tuturor Sfinţilor”.
Mânăstirea Sfânta Treime, Făgeţel. Biserica Mânăstirii Făgeţel cu hramul „Sfânta Treime” a fost construită în anul 1903 din piatră şi cărămidă, fiind ctitoria unei creştine văduve, pe nume Rozalia. După ce viaţa monahală a schitului se întrerupe de două ori, in condiţiile istorice cunoscute, după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, în 1994, prin strădania ÎPS Ioan, în anul 1995, un grup de călugări de la Mănăstirea „Sfântul Ilie Topliţa” este transferat la Făgeţel şi se reia astfel firul vieţii monahale în acest schit, care începând cu acea dată devine Mânăstirea Făgeţel şi primeşte al doilea hram „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului, Izvoru Mureşului. În 1996, după Schimbarea la Faţă, s-a pus piatra de temelie a Sfintei Mănăstiri cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, prin purtarea de grijă a Prea Sfinţitului Ioan, ctitorul şi arhitectul sfântului lăcaş. Pe 15 august 2000, a avut loc sfinţirea bisericii de către Prea Fericitul Patriarh Teoctist, înconjurat de un sobor de episcopi şi preoţi. Mănăstirea este un aşezământ de maici cu viaţă de obşte, care se străduiesc să împletească armonios rugăciunea şi ascultarea. Mânăstirea a fost gazda celor zece ediţii ale Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului a românilor de pretutindeni. În cadrul acestor aşezăminte monahale, cât şi în cele din judeţul Covasna, sunt amenajate muzee bisericeşti şi biblioteci, sunt organizate diferite conferinţe şi pelerinaje. Hramurile mânăstireşti au fost şi sunt tot atâtea prilejuri pentru a trăi în comuniune, pentru unirea forţelor spirituale spre propulsarea binelui comun. Cu aceste ocazii împreună cu numeroşi credincioşi, au fost prezenţi binefăcători şi prieteni constanţi ai Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, personalităţi ale vieţii publice locale, regionale şi naţionale, studenţi, elevi, grupuri de colindători ş.a.
Pe teritoriul judeţului Covasna funcţionează următoarele aşezăminte monahale ortodoxe:
Biserica mânăstirii cu hramul Acoperământul Maicii Domnului şi Sfinţii Români din Mărcuş este construită din zid în perioada 1992-2002, din iniţiativa şi cu truda jertfelnică a maicii Stareţe Serafima Comşa, pe LOCUL SFÂNT, al unei alte vetre monahale ortodoxe distrusă de vitregiile vremurilor trecute, pe terenul proprietatea familiei maicii stareţe. Mănăstirea se află în pădurile dese ale Clăbucetelor Întorsurii, în munţii Carpaţilor de curbură, pe o colină deasupra satului Dobârlău, la 27 de km de Braşov, 22 de km de Sfântu Gheorghe şi 41 de km de staţiunea balneară Covasna. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă de Preasfinţitul Serafim Joantă, atunci episcop vicar la Mitropolia Ardealului din Sibiu, în anul 1992. Complexul monahal cuprinde biserica, un altar de vară, corpul de chilii şi spaţiile care adăpostesc Casa familială a Asociaţiei de Binefacere „Sfânta Iustina”. Pictura murală a fost executată de pictorul Octavian Preotescu în anul 2002. La altarul sfintei mânăstiri slujeşte Părintele Ieromonah Nil, venit la Mănăstirea Mărcuş din toamna anului 1995, de la Mănăstirea Cozia. Asociaţia de Binefacere „Sfânta Iustina” a fost înfiinţată în cadrul Sfintei Mânăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” Mărcuş, în scopul adăpostirii fetiţelor orfane sau abandonate de părinţi în maternitate. Casa familială a început a fi construită în anul 2001 de către Maica Stareţă Serafima, aceasta fiind preşedinta asociaţiei. Este prima casă familială din România înălţată pe lângă o mânăstire de maici ortodoxe, care îşi propune să adăpostească copii nou-născuţi. Prin voia Domnului, primele zece fetiţe sunt în grija maicilor vieţuitoare în mânăstire, de peste un deceniu, ele fiind bucuria şi grija acestora în fiecare clipă!
Mânăstirea Sita Buzăului, cu hramul Schimbarea la Faţă, este situată pe raza Protopopiatului Întorsura Buzăului la o distanţă de 45 de km de Sfântu Gheorghe şi 50 de km de Braşov. Noua vatră monahală a luat fiinţă în anul 1997, la iniţiativa preotului Florin Tohăneanu şi a familiei Gheorghe şi Maria Muscalu, care au donat o parte din pământul unde s-a construit mânăstirea. În toamna anului 2000, ÎPS Ioan a dat binecuvântare părintelui duhovnic Ghenadie Trif, având metania în mânăstirea Frăsinei-Vâlcea, să întemeieze pe aceste meleaguri o mânăstire de maici cu viaţă de obşte. Cu ocazia hramului mânăstirii, din 2002, a fost pusă piatra de temelie a noii biserici, în prezenţa şi cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Ioan Selejan. În anii următori prin truda obştei monahale condusă de maica stareţă Loida Ramona Ivănescu au fost construite corpul de chilii, paraclisul şi turnul clopotniţă. Pictarea bisericii a început în anul 2007, fiind realizată de o echipa de pictori conduşi de pictorul bisericesc Vasile Buzuloi. În fiecare an, la 6 august, cu ocazia hramului, pe dealul mânăstirii urcă sute de pelerini din judeţele Covasna, Braşov, Buzău şi din alte locuri din ţară, care caută liniştea sufletească pe acest „Tabor” din Carpaţii de curbură.
Mănăstirea cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul situată pe teritoriul administrativ al localităţii Valea Mare, în sudul judeţului Covasna pe DJ 121A la circa 30 km de Sfântu Gheorghe, 53 de km de Braşov şi 7 km Întorsura Buzăului, a fost înfiinţată în anul 1998. Propunerea de construire a aşezământului monahal a fost formulată de părintele Gheorghe Avram, fiu al localităţii Valea Mare, la vremea respectivă stareţ la Mânăstirea Dervent, din Episcopia Tomisului, pe un teren ce a aparţinut familiei părintelui Avram şi a consătenilor Ioan şi Mi -hai Marin din Valea Mare. Prima construcţie a aşezământului monahal de la Valea Mare a fost o bisericuţă de lemn în stil maramureşean, construită de familia Mihai Corjuc din Maramureş, şi sfinţită de Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Ioan Selejan, în anul 1999. Proiectul Ansamblului mânăstiresc de la Valea Mare format din biserica mare, corpul de chilii, trapeză, arhondaric şi paraclisul de iarnă elaborat de arhitecţii Dan Corneliu şi Teodor Ioan a fost construit în perioada 2000-2011. În anul 2013 au fost finalizate lucrările de pictură în biserica mare, in fresco, în stil bizantin executată de pictorii bisericeşti Iulian şi Dragoş Bricu. În vara anului 2012, în cimitirul mânăstirii este înmormântat ctitorul şi stareţul mânăstirii, vrednicul de pomenire arhimandritul Gheorghe Avram. Obştea mânăstirii formată din monahii este condusă de părintele stareţ Ilie Bularca.
Sursa: Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel (informaţii actualizate cu date din Arhiva ECH şi a CEDMNC)
Erich-Mihail Broanăr
Ioan Lăcătuşu
Sebastian Pârvu
