„Visul meu cel mare este să ajung la Olimpiadă, și sunt sigură că voi ajunge să urc pe podium și să mi se cânte Imnul Național!”
A făcut primii pași pe salteaua din sala de sport de la Școala Gimnazială „Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe în care ambii părinți, Cristina și Petru Oltean, antrenori de arte marțiale, au dus-o în fiecare zi în care aveau antrenamente cu cele 4 grupe de sportivi, neavând în grija cui să o lase. Când tatăl/antrenor a luat-o de mânuță și a aliniat-o în „plutonul” de copii, la un antrenament, a înțeles că ceea ce era o joacă până în acel moment, trebuie să se transforme în muncă serioasă, avându-i ca model pe ambii săi părinți.
La vârsta de doar 4 ani a participat la prima sa competiție sportivă oficială, la Târgu Secuiesc, și de atunci nu s-a mai oprit în a aduna medalii în palmaresul ei, obținute la întrecerile de Judo și Ju-Jitsu la care a participat, ajungând astăzi să numere peste 100, din care 74 medalii de aur.
Cu siguranță v-ați dat seama, dragi cititori ai Mesagerul de Covasna, că este vorba de Veronica Oltean, sportiva de doar 12 ani despre a cărei rezultate remarcabile pe care le-a obținut în decursul celor 8 ani de când practică judo și ju-jitsu, am relatat în nenumărate rânduri în paginile ziarului nostru.
Drumul spre cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere nu a fost ușor
Când am stat de vorbă cu cei trei membri ai familiei Oltean- Petru, Cristina și Veronica- sfioasă, aceasta mi-a vorbit despre începutul carierei sale sportive: „La 4 ani era, într-un fel, o joacă. Nu mai știu unde a avut loc primul meu concurs, dar îmi amitesc că am concurat cu un băiat, și am luat locul 2.” „Primul concurs oficial a fost la Tg. Secuiesc, iar Veronica era atât de micuță- nu erau fetițe de vârsta ei în competiție, și-a trebuit să o pună cu un băiețel mai mare decât ea. Ea a luptat frumos și a ieșit pe locul 2.”- a completat tatăl/antrenor, Petru Oltean, care a menționat, totodată, că nici măcar nu au avut timp să țină o evidență a compețiilor la care a participat „eleva ” lor, însă știu, cu siguranță, că drumul spre cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere nu a fost ușor.
„De multe ori o treream pe la ora 4 dimineața pentru a pleca către locul competiției și, de necaz că îi stricam somnul dulce, mereu spunea: <<Așa o să o bat!>> (pe advesară-n.red). I-a fost destul de greu deoarece noi aproape la fiecare sfârșit de săptămână eram plecați undeva, și o luam cu noi. Ea a învățat totul de la sală- cu ea am lucrat un pic altfel, pentru că era copilul nostru. În cazul celorlalți copii ne-au mai atras atenția părinții să nu-i forțăm, că au obosit. Pe Veronica, însă, noi nu am menajat-o, am învățat-o ca la carte și am lăsat-o să lupte la nivelul ei, să se descurce, să stea pe picioarele ei. Și a început să fie cea mai bună, eu zic că-i cea mai bună dintre copii, poate și pentru că mi-am dorit eu.”- a continuat Petru Oltean.
Degeaba își dorea tata, zic eu, dacă nu-și dorea și fata. Putea fata să plângă încontinuu și să spună că nu mai poate, dar Veronica și-a găsit calea în sportul pe care l-a îndrăgit atât de mult și, cu fiecare victorie, și-a zis că trebuie să fie cea mai bună, lucru dovedit de cele peste 100 de medalii obținute în 8 ani de activitate, dintre care are una favorită. „Cea mai dragă medalie e cea pe care am câștigat-o la prima mea Balcaniadă, în anul 2016. Am luat locul unu și am fost mândră de mine pentru că la o competiție de așa nivel, mi-am demonstrat că sunt bună.”- ne-a spus Veronica, plină de entuziasm.
Triplă campioană balcanică și națională
Despre palmaresul ei ne-a vorbit tot tatăl/antrenor, Petru Oltean, care a precizat: „Din primul an în care a avut dreptul de a participa la Campionatele Balcanice de Ju-Jitsu care se organizează an de an, a câștigat mereu primul loc. La 9 ani a fost pentru prima oară, și a ieșit campioană Balcanică, la fel ca și în următorii 2 ani când a obținut tot medaliile de aur la categoria ei, fiind astfel triplă campioană balcanică. Și la Campionatele Naționale este triplă campioană, la categoria ei, precum și la Naționale de ju-jitsu la care, de când a avut dreptul să participe în campionat, a ieșit campioană națională. Anul acesta va fi al 4-lea an în care va participa la categoria ei de ani și greutate. La judo a ieși de 2 ori campioană națională, și anul acesta a ieșit pe locul III, <<ajutată>> un pic de arbitri. Din păcate Veronica mai are de suferit << pentru că este copilul lui tata>>.”
Visul meu cel mare este să ajung la Olimpiadă, și sunt sigură că voi ajunge!
Elevă în clasa a VI-a la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, Veronica Oltean își împarte timpul între școală, antrenamente și competiții, colegii și profesorii apreciindu-i rezultatele sportive, dar și pe cele obținute la învățătură.
„Sportul m-a ordonat. După ce vin de la școală fac temele și dacă nu le termin până la ora la care trebuie să merg la antrenament, le continui după ce vin acasă. Când am competiții, de regulă la sfârșit de săptămână, plec cu gândul că eu cu siguranță voi câștiga, pentru că știu că m-am pregătit foarte bine, cu seriozitate. (…) Visul meu cel mare este să ajung la Olimpiadă, și sunt sigură că voi ajunge, să urc pe podium și să mi se cânte Imnul Național!” mi-a spus Veronica, cu zâmbetul pe buze și cu lumină în ochii ei frumoși.
Însă, până atunci, Veronica va participa pentru prima dată, în acest an, la Cupa Mondială, iar noi îi dorim să se întoarcă acasă cu încă o medalie de aur care să se alăture celor peste 100 pe care a reușit să le obțină cu multă muncă, seriozitate și sacrificii, până la frageda ei vârstă de 12 ani.
O familie de sportivi: Petru, Cristina și Veronica Oltean
Veronica a avut de la cine să învețe judo și ju-jitsu, având în vedere faptul că ambii săi părinți- Petru și Cristina- au practicat aceste sporturi, o perioadă de timp, după care s-au dedicat antrenoratului.
Petru Oltean a îndrăgit artele marțiale încă de mic copil, și-a început să le practice la vârsta de 14 ani, însă a fost nevoit să renunțe înainte de vreme la cariera de sportiv, din cauza unui accident pe care l-a suferit, dedicându-se antrenoratului.
„Eu am început la Tg. Mureș, primul contact cu artele marțiale l-am avut cam la vârsta de 8 ani. Am fost într-o sală de judo și am rămas impresionat de ce am văzut acolo.(…) Cu seriozitate m-am apucat de judo la 14 ani, când am terminat clasa a VIII-a și m-am înscris la liceu la Iernut. Domnul prefesor de educație fizică făcea judo și lupte libere, iar eu am ales să merg pe partea de judo- luptele nu mi-au plăcut. De atunci și până în prezent, anul acesta am împlinit 50 de ani- am mers încontinuu ca sportiv și ca antrenor. În perioada comunistă judo era singura artă marțială admisă în România; erau foarte multe cluburi cu foarte mulți sportivi, de aceea era foarte greu să obții un rezultat mare. Ca sportiv nu avut rezultate foarte multe, prin 1987-1988 am obținut locul 3 la Balcaniada de judo de la Constanța. Din păcate, am suferit un accident la mâna dreaptă și am mers, după acest incident, pe partea de antrenor.
Primul curs pe care l-am făcut a fost cel de istructor, prin UTC, după care am făcut școala de antrenori și așa am ajuns să instruiesc copiii în acest sport. Ca ajutor al antrenorului meu, Pop Mihai, din Sf. Gheorghe- Dumnezeu să-l odihnească-, în 1988 am început să antrenez copii la ELECTRO Sf. Gheorghe. În anul 1989, după Revoluție, dl Pop s-a retras din sport, așa că la sală am rămas eu ca antrenor, împreună cu încă un coleg. (…) Eu am fost sportiv la Dinamo Brașov- acolo am avut ocazia să învăț și tehnicile de autoapărare specifice Poliției și Armatei. În paralel am avut secția de judo pentru competiții, și ju-jitsu pentru autoapărare fizică. Cam acesta este începutul.”
Pentru a putea participa la competiții cu copiii pe care îi antrena, Petru Oltean a înființat, în anii1992-1993, Fundația SAMURAI, prin care a desfășurat activitatea sportivă până în anul 2000 când, datorită schimbărilor legislative de la acea vreme, a fost nevoit să înființeze un club sportiv, fundația rămânând doar cu rolul de a aduna fonduri necesare desfășurării activităților sportive la noul club. Astfel a luat ființă SAMURAI OPS (Oltean Petru Sensei).
Nu cu mult înainte de a lua ființă SAMURAI OPS Sf. Gheorghe, a început să practice artele marțiale și Cristina. Deși a fost scutită de la orele de educație fizică atâta timp cât a fost elevă, din cauză că fusese diagnosticată cu cancer de oase, Cristina a fost salvată din ghearele acestei maladii necruțătoare exact de practicarea sportului.
„Eu am început un pic mai târziu, avându-l ca antrenor pe Petrică. Eram căsătoriți când am început să practic acest sport, iar în competiții am intrat din anul 2000 și am concurat, ca sportiv, până în anul 2016. Tot din 2000 m-am ocupat de copii ca instructor, am început cu cei mai mici, după care am continuat și cu cei mari dar și cu seniorii, atunci când nu era Petrică.”- ne-a spus Cristina.
„La vremea respectivă noi lucram cu 3 grupe de sportivi. În acea perioadă pregăteam jandarmii, iar Cristina venea dimineața și se antrena împreună cu ei. Antrenamentele au fost stricte, de aceea a avut rezultate foarte bune. Spre bucuria noastră, sportul a jutat-o pe Cristina să să se vindece.”- a adăugat Petru Oltean.
De-a lungul celor 16 ani ai carierei sale sportive, Cristina Oltean a participat la competițiile naționale unde s-a clasat pe toate treptele podiumului de premiere, precum și la demonstrativ unde, în anul 2016 a obținut cel mai bun rezultat al ei, respectiv titlul de Campioană balcanică.
SAMURA OPS-pentru începători, CSM- pentru performanță
Actualul director al Clubului Sportiv Municipal (CSM) Sf. Gheorghe, Petru Oltean, ne-a spus că rezultatele obținute în competițiile naționale și nu numai, de către sportivii SAMURAI OPS pe care îi antrena împreună cu soția sa Cristina, l-a determinat pe directorul de la acea vreme a CSM, Santa Carol, să înființeze, în anul 2018, secția de Judo și Arte marțiale.
„Domnul Santa m-a și angajat ca antrenor la ambele secții. SAMURAI-ul a rămas ca bază de preselecție, unde vin copilașii. Sunt două cluburi diferite: SAMURAI OPS este un club care se ocupă de începători, fiind o bază de preselecție pentru CSM, iar CSM se ocupă de sportivii care au ajuns la performanță, și nu doar de la SAMURAI. (…) Din păcate nu ne vin copii din școli. CSM-urile practic ar tebui să aibă sportivi de valoare, adică: medaliați la naționale, primul nivel, balcaniadă, europene, mondiale și ultimul nivel Jocurile Olimpice. Sigur, nu toți sportivii pot fi campioni, dar dacă ai atins ultimul nivel de competiție, este un lucru deosebit. Dacă sportivul nu este în stare să obțină un rezultat la campionatele naționale, atunci acel sportiv nu ar trebui să se pregătească în cluburile ministerului- cluburi de performanță și înaltă performanță, ar trebui să se pregătească în CSS- uri (Cluburi sportive școlare).
Palmares bogat pentru sportivii CSM
Sportivii secției de Arte marțiale a CSM Sfântu Gheorghe au obținut rezultate remarcabile, la competițiile naționale și internaționale de ju-jitsu, mai puțin la Olimpiadă.
„Noi nu am atins ultimul nivel, adică o medalie olimpică, ju-jitsu fiind sport neolimpic. Am atins ultimul nivel la Mondiale, cu Lașcu Vlad care are nenumărate rezultate, e vicecampion de mai multe ori. El este la tineret și a participat la seniori.Ne mândrim și cu Tifrea Laurențiu, cu rezultate foarte bune la Europene, precum și cu Crețu Andreea care anul trecut a obținut 2 medalii de argint la categoria sa. Sportivii noștri- Bejenaru Vasile, Țifrea Laurențiu și Crețu Andreea sunt în lotul României.”- a precizat Oltean Petre
Îi îndemnăm pe părinți să-și dea copiii la judo- arte marțiale.
Antrenorul Petre Oltean ne-a spus că îi îndeamnă pe părinți să-și îndrume copii către practicarea artelor marțiale – judo și ju-jitsu.
„Artele marțiale le dezvoltă calități deosebite pentru școală, și-anume echilibru, disciplină, respect etc. Ba mai mult, își găsesc mai ușor locuri de muncă – de exemplu în Poliție, la Jandarmerie, în Armată unde salariile sunt mai bune, acolo își găsesc locuri mult mai ușor decât celalți care practică alte sporturi. Luptătorul de arte marțiale include de regulă toate sporturile: trebuie să aibă picioare de atlet, forță ca și un halterofil, îndemânarea unui handbalist sau a unui baschetbalist, inteligență pentru că toate deciziile se iau într-o fracțiune de secundă – și-l ajută la școală.
Ju-jitsu este o artă marțială deosebit de frumoasă; eu, chiar dacă am început cu judo, iubesc mai mult această parte de artă marțială. Judo e o părticică din ju-jitsu. Jigoro Kano (a fost un educator și sportiv japonez, fondatorul lui Judo. Judo a fost prima artă marțială japoneză care a obținut o recunoaștere internațională larg răspândită, iar primul care a devenit un sport olimpic oficial- conf wikipedia) a eliminat tehnicile periculoase din jujitsu și a creat sportul judo.
Ju-jitsu este arta completă a artelor marțiale din care s-au ramificat mai multe stiluri de arte marțiale. Într-un oraș ca Sfântu Gheorge sunt peste 15 cluburi de Arte Marțiale – dacă luăm pe fiecare antrenor o medie de cca 40 copii ( sunt și mai mulți înscriși) ajungem la peste 600 de practicați ai artelor marțiale, ceea ce nu este rău.”- a specificat Petru Oltean.
Cu informații referitoare la înscrierea copiilor la judo sau ju-jitsu vom reveni în edițiile viitoare ale Mesagerul de Covasna.
Maria Crețu-Graur
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail