În Calendarul bisericesc astăzi figurează Ziua Crucii sau Înălţarea Sfintei Cruci. Credincioşii ortodocşi şi catolici merg în această dimineaţă la biserică pentru a asista la Slujbă, rugându-se pentru sănătatea lor şi a familiei, pentru spor în toate.
Praznicul spiritual de astăzi preacinsteşte descoperirea de către Împărăteasa Elena a Crucii pe care a fost răstignit Iisus pe Muntele Golgota. În prealabil, fiul său, Sf. Împărat Constantin cel Mare a trăit o experienţă uluitoare, care l-a marcat pentru tot restul vieţii. În ajunul unei lupte cruciale cu rivalul său la tron, Maxenţiu, ce conducea o oaste numeroasă şi victoria părea de parte lui, Împăratul Constantin a avut o viziune salvatoare: pe cer i-a apărut în plină zi o Cruce luminoasă cu inscriptia „In hoc signo vinces” („Prin acest semn vei învinge”). În noaptea ce a urmat i s-a arătat în vis chiar Iisus, purtând acelaşi semn al Crucii, cerându-i să-l pună pe steagurile şi armurile soldatilor, ca semn protector.
Împăratul a procedat întocmai, iar a doua zi a ieşit biruitor în marea bătălie, fapt aproape incredibil, care l-a determinat pe Sf. Constantin să devină un fervent apărător al Creştinismului, împreună cu mama sa – Sf. Elena.
Potrivit izvoarelor bisericeşti Sfânta Cruce a fost găsită din porunca Împărătesei Elena, mama Sf. Împărat Constantin cel Mare. Se spune că pe Muntele Golgota se găseau trei cruci, dintre care un aparţinea Mântuitorului, iar celelalte două tâlharilor răstigniţi odata cu Iisus. Patriarhul Macarie le-a spus celor de faţă să aducă o femeie decedată recent, fiindu-i pusă mâna de cineva să atingă pe rând crucile. Când a atins Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos s-a produs o minune: femeia a… inviat imediat, dându-se un semnal extraordinar către Creştinătate.
Pomenirea celor răposați
Mulţi oameni îşi pomenesc şi la acest praznic morţii, oferind săramilor de pomană ulcele noi, pline cu miere sau cu apă, având legat un fir roşu de toartă, împreună cu un colac şi cu o lumânare.
Prin unele sate izolate oamenii atârnau odinioară în ramurile pomilor fără rod, mici cruci făcute din busuioc sfinţit, având convingerea că în toamna viitoare vor da rod. Potrivit unei vechi datini, azi preoţii sfinţesc ulcele noi pline cu miere şi lapte aduse de închinători, peste care se pune şi câte un colăcel, un corn sau o împletitură, fiind date de pomană.
Am văzut odinioară în unele așezări rurale din Arcul Intracarparic un obicei interesant: unii credincioşii prindeau de toarta acestor căni câte un fir roşu de lână, ca să le aducă noroc sărmanilor ce primeau aceste ofrande drept milostenie, urmând să se roage pentru pomenirea morţilor.
Obiceiuri şi superstiţii
În popor există o seamă de obiceiuri şi superstiţii legate de evenimentul religios din 14 septembrie. Se spune că cine posteşte în această zi va fi o vreme ferit de beteşuguri, iar cei suferinzi o să găsească grabnic leacul pentru a se face bine. Fiind Sărbătoare mare, nu sunt îngăduite anumite treburi casnice banale, interdicţie pe care mai cu seamă gospodinele în etate din mediul rural o respectă. Există prejudecata potrivit căreia cine nu ţine la regulile scrise şi nescrise ale tradiţiei poate fi pedepsit, îmbolnăvindu-se cât de curând. Tradiţia populară mai spune nu este bine să se mănânce astăzi legume şi fructe ce au miezul asemănător cu o cruce: cum ar fi nucile, prunele, pepenii, usturoiul etc., pentru că acest lucru aduce necazuri.
Oamenii de la ţară sunt deprinşi cu faptul că reptilelele s-au retras în ascunzişuri, răcirea treptată a vremii impunând acest comportament normal. Acolo, sub pământ, vor hiberna până în 17 martie (de Alexii).
Este vremea culegerii ultimele buruieni de leac, precum mătrăgună, boz (fratele socului), micşunele, năvalnicul (o specie de ferigă), care pot trata anumite afecţiuni.
Pe vremuri bolnavii de friguri erau trataţi la ţară cu crenguţe de busuioc aprinse, cu care erau…afumaţi cei ce zăceau la pat.
În dimineaţa Zilei Crucii oamenii duc la biserică mănunchiuri din aceste plante medicinale, inclusiv de busuioc, pe care le pun în jurul crucii, ca să fie sfinţite. După Slujbă credincioşii le iau acasă şi le păstrează la icoane, urmând a fi folosite în vindecarea unor boli. De asemenea, frunzele şi florile de cimbru, mentă, maghiran mai ales odinioară erau socotite plante magice, fiind şi ele bune de leac după ce au fost sfinţite.
Tot acum sunt adunate ramurile de alun de către cei ce cunosc vechiul meşteşug al găsirii izvoarelor din adâncuri necesare la construirea fântânilor. Potrivit unei rânduieli vechi respectivele crengi culese în ziua Înălţării Sfintei Crucii dobândesc în mod inexplicabil puteri miraculoase, ajutându-i pe fântânari să afle zona unde pot da de apă.
În universul rural previziunile din vechime legate de evoluţia vremii s-au confirmat de cele mai multe ori. Dacă pe 14 septembrie cocorii se pregătesc de plecare este un semn că temperatura se va răci în intervalul următor. În caz că sunt nori negri şi se aud tunete, toamna ar putea fi lungă. Agitaţia şi croncănitul ciorilor vestesc iminenta cădere a brumei.
Prognozele moderne ale acestui mijloc de „Răpciune” arată că toamna aceasta vom avea parte, în continuare, de o perioadă caldă, săracă în precipitaţii.
Horia C. Deliu
