… Și a venit 1 aprilie, dată celebră cunoscută drept Ziua păcălelilor și a păsărilor. În alți ani, când habar nu aveam de periculosul Coronavirus și ne bucuram că primăvara și-a intrat în drepturi, era un prilej de farse şi ghiduşii nevinovate, de poante fel și fel.
Anul acesta trebuie să ne mulțumim să stăm în casă și să…citim despre acest subiect interesant, comun la mai toate popoarele lumii.
De reținut
Pentru ca o păcăleală să fie savurată trebuie să aibă haz. Gluma nu are voie să jignească, să supere „victima”. Altminteri festa devine o încercare forțată de bășcălie pe seama cuiva, chiar ofensatoare, iar rezultatul va fi nul. Farsa va fi gustată doar dacă este nevinovată, hazoasă, de bun gust. Are succes numai atunci când cei din jur se amuză, iar cel păcălit nu se supără și nu poartă ranchiună.
Evident, trebuie evitate situaţiile stânjenitoare, care îl pun într-o postură penibilă pe cel căruia îi sunt adresate, poante nesărate sau aşa-zisele „plase” ce i se trag cuiva, de regulă o persoană mai credulă, de bună credinţă.
Originea obiceiului
Se zice că prima întâmplare legată de păcăleli ar dăinui de pe vremea Potopului şi al lui Noe. Legendarul personaj a trimis din largul apei nesfârşite un porumbel să găsească o fâşie de uscat, unde să ancoreze cu vestita-i Arcă, însă pasărea nu s-a mai întors! Deci, forțând puțin nota, putem spune că Tata Noe a fost tras pe sfoară…
Cea mai plauzibilă rămâne varianta la care se face mereu referire, vizându-l pe Regele Franţei, Carol al IX-lea. Acesta a dispus în 1564 schimbarea datei de sărbătorire a Anului Nou: în loc de 1 aprilie, cum fusese obiceiul, a decis să fie cinstită pe 1 ianuarie.
Numai că nu toată lumea a aflat noutatea sau unii s-au obişnuit greu cu modificarea, aşa că tradiţionaliştii nu au ținut cont și ca atare au primit numele de „Nebunii lui april”. Mulţi oameni au continuat să serbeze Noul An pe 1 aprilie, felicitându-se, făcându-şi daruri şi petrecând cum se cuvine în asemenea împrejurări. Acești „zevzeci” au fost luaţi în derâdere de restul comunităţii, făcându-li-se felurite farse și chiar şicane.
Lumea se amuza pe seama acestor naivi, astfel că obiceiul a prins, răspândindu-se treptat şi în ţările vecine. Apoi s-a extins în întreaga Europă, iar mai târziu şi pe alte continente.
„Poisson d’avril” 
Cel mai frecvnte glume constau în prinderea pe spatele „victimei” cu un ac de gămălie a unei figurine din hârtie înfăţişând un peştişor. De aici a provenit expresia „Poisson d’avril”. Tradiţia s-a păstrat până în prezent, mai cu seamă în ţările francofone, unde există moda trimiterii pe 1 aprilie a unor felicitări ce înfăţişează peşti. De asemenea, se oferă mici cadouri, prăjituri, bomboane având formă cunoscută a unui biban.
În unele ţări rânduiala poartă numele de „Ziua Naivilor”,
a „Nebunilor”, a „Cucului” şi aşa mai departe, dar esenţa a rămas aceeaşi. În Rusia la începutul sec. al XVIII-lea, pe vremea ţarului Petru cel Mare, se obişnuia ca de 1 aprilie să se dea…alarma în timpul nopţii, dar numai în Capitală, locuitorii trezindu-se buimaci şi intrând în panică, până realizau că era doar o… „glumă”.
Superstiții fel de fel
Tradiţia românească impune ca păcălelile să se facă în cursul dimineţii de 1 aprilie, nu mai târziu de miezul zilei, altminteri ele pot aduce ghinion…autorului. Eseistul Ion Noni, din Araci, a scris o lucrare despre eresuri din Ardeal dedicate datinilor şi superstiţiilor de la începutul lui Prier. Aşa am aflat că din vechime de Ziua păcălelilor oamenii satului încercau în fel şi chip să se ferească de glumele vecinilor, a cunoscuţilor, dar şi de ghinioane.
Există un mic ritual al celor superstiţioşi, păstrat până astăzi. Unii se feresc pe stradă de pisica neagră, alţii nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), păşesc cu dreptul când ies din casă, mulţi se îmbracă cu aceleaşi haine care le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă (de pildă, la un examen dificil, la o premieră în cazul actorilor), purtând în buzunare mici talismane de culoare roşie spre a nu fi deochiaţi.
Convenţia Internaţională pentru Protecţia păsărilor sălbatice
Puţină lume ştie că data de 1 aprilie este dedicată, de asemenea, ocrotirii …înaripatelor văzduhului, cu toate că încă din 1902 s-a semnat la Paris Convenţia pentru Protecţia păsărilor sălbatice. În zilele noastre s-a emis o Directivă europeană (79/409/CCE) care
reglementează asigurarea, prezervarea şi reabilitarea unor suprafeţe suficiente de habitat pentru păsările migratoare. Directiva a fost introdusă şi în legislaţia românească prin Legea 462/2001.
Cinstirea înaripatelor cerului la început de primăvară reprezintă o frumoasă tradiţie românească ce datează după Primul Război Mondial, fiind reînviată în anul 1993 la iniţiativa Societăţii Române de Ornitologie .
Bucuria celor mari și mici
Dar să revenim la păcăleli. Cert este că mai ales copiii, adolescenţii, tinerii se dau în vânt să facă o poznă, o ghiduşie în această zi aparte, încercând să le joace un renghi nevinovat colegilor, părinţilor, celor mari. Dacă farsele sunt reuşite şi nu ofensează, nimeni nu se supără.
În ultimii ani nu doar cei apropiaţi, amicii, cunoştinţele se ţin de asemenea poante, ci şi mass-media se ia la întrecere în privinţa lansării de ştiri false, exagerate. Presa scrisă, cea audovizuală din ţară şi străinătate lansează de 1 aprilie felurite „bombe”, menite să-i inducă în eroare pe cititorii, ascultătorii, telespectatorii care au uitat că este, totuşi, o Zi a …păcălelilor.
Horia C. Deliu
