În fiecare an pe data de 14 septembrie se cinsteşte Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche Sărbătoare închinată lemnului sfânt, care în popor este numită mai pe scurt şi Ziua Crucii. Credincioşii ortodocşi şi catolici merg în această dimineaţă la biserică pentru a asista la Slujbă, rugându-se pentru sănătatea lor şi a familiei, pentru spor în toate.
Însemnătatea Sărbătorii
Praznicul de astăzi preacinsteşte descoperireape Muntele Golgota, de către Împărăteasa Elena, a Crucii pe care a fost răstignit Iisus. În prealabil, fiul său, Sf. Împărat Constantin cel Mare a trăit o experienţă uluitoare, care l-a marcat pentru tot restul vieţii. În ajunul unei lupte cruciale cu Maxenţiu, ce conducea o oaste numeroasă şi victoria părea că va fi de parte lui, împăratul Constantin a avut o viziune salvatoare: pe cer i-a apărut în plină zi o Cruce luminoasă cu inscriptia „In hoc signo vinces” („Prin acest semn vei învinge”). În noaptea ce a urmat i s-a arătat în vis Iisus, purtând acelaşi semn al Crucii, cerându-i să-l pună pe steagurile şi armurile soldaților, ca semn protector.
Împăratul a procedat întocmai, iar a doua zi a ieşit biruitor în marea bătălie, fapt care l-a determinat pe Sf. Constantin să devină un fervent apărător al creştinismului, împreună cu mama sa – Sf. Elena.
Potrivit izvoarelor bisericeşti,Sfânta Cruce a fost găsită din porunca Împărătesei Elena, mama Sf. Împărat Constantin cel Mare. Se spune că pe Muntele Golgota se găseau trei cruci, dintre care una aparţinea Mântuitorului, iar celelalte două tâlharilor răstigniţi odată cu Iisus. Patriarhul Macarie le-a spus celor de faţă să aducă o femeie decedată recent, fiindu-i pusă mâna de cineva să atingă pe rând crucile. Când a atins Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, s-a produs o minune: femeia a… inviat imediat, dându-se un semnal extraordinar către Creştinătate.
Obiceiuri interesante
Potrivit unei vechi datini, azi preoţii sfinţesc ulcele noi pline cu miere şi lapte aduse de închinători, peste care se pune şi câte un colac, o împletitură, o „japoneză”, fiind date de pomană.
Odinioară, prin părţile Buzaielor am văzut un obicei interesant: unii credincioşi prindeau de toarta acestor căni câte un fir roşu de lână, ca să le aducă noroc sărmanilor ce primeau aceste ofrande drept milostenie, urmând să se roage pentru pomenirea morţilor.
În popor există o seamă de obiceiuri şi superstiţii legate de evenimentul religios din 14 septembrie. Se spune că cine posteşte în această zi va fi o vreme ferit de beteşuguri, iar cei suferinzi o să găsească grabnic leacul pentru a se face bine. Fiind Sărbătoare mare nu sunt îngăduite anumite treburi casnice banale, interdicţie pe care mai cu seamă gospodinele în etate din mediul rural o respectă. Există prejudecata potrivit căreia cine nu ţine la regulile scrise şi nescrise ale tradiţiei poate fi pedepsit, îmbolnăvindu-se cât de curând.
Tradiţia populară mai spune că nu este bine să se mănânce astăzi legume şi fructe ce au miezul asemănător cu o cruce: cum ar fi nucile, prunele, pepenii, usturoiul etc., pentru că acest lucru aduce necazuri.
Oamenii de la ţară sunt deprinşi cu faptul că reptilelele s-au retras în ascunzişuri, răcirea treptată a vremii impunând acest comportament normal. Acolo, sub pământ, vor hiberna până în 17 martie (de Alexii).
Apropo de acest ciclu perpetuu al vieţii, am auzit la Zăbrătău, cu mai mulţi ani în urmă, o interesantă legendă. Cică înainte de a se adăposti în pământ pentru lunga iarnă ce va urma, şerpii s-au strâns odată mai mulţi la un loc şi s-au încolăcit în mod misterios, rezultând aşa-numita „nestemată”: un panaceu redutabil, ce putea trata orice boală. Numai că nimeni nu l-a găsit…
Pomenirea morţilor
Mulţi oameni îşi pomenesc şi la acest praznic morţii, oferind sărmanilor de pomană ulcele noi, pline cu miere sau cu apă, având legat un fir roşu de toartă, împreună cu un colac şi cu o lumânare.
Prin unele sate izolate oamenii atârnau odinioară în ramurile pomilor fără rod mici cruci făcute din busuioc sfinţit, având convingerea că în toamna viitoare vor da rod.
Tot acum sunt adunate ramurile de alun de către cei ce cunosc vechiul meşteşug al găsirii izvoarelor din adâncuri, necesare la construirea fântânilor. Potrivit unei rânduieli vechi întâlnite în unele cătune româneşti din judeţul Covasa, respectivele crengi culese în ziua Înălţării Sfintei Cruci dobândesc în mod inexplicabil puteri miraculoase, ajutându-i pe fântânari să afle zona unde pot da de apă.
Se culeg ultimele buruieni de leac
„Acum a venit sorocul culegerii ultimele buruieni de leac, ne spunea sexagenara Karmin Szabo, din Hăghig, care an de an se ocupă cu strânsul lor. Mă refer la mătrăgună, boz (fratele socului), micşunele, năvalnicul (o specie de ferigă), care pot trata anumite afecţiuni. Sunt foarte eficiente şi nu costă nimic”…
Pe vremuri bolnavii de friguri erau trataţi la ţară cu crenguţe de busuioc aprinse, cu care erau…afumaţi cei ce zăceau la pat.
În dimineaţa Zilei Crucii oamenii duc la biserică mănunchiuri din aceste plante medicinale, inclusiv de busuioc, pe care le pun în jurul crucii, ca să fie sfinţite. După Slujbă credincioşii le iau acasă şi le păstrează la icoane, urmând a fi folosite în vindecarea unor boli. De asemenea, frunzele şi florile de cimbru, mentă, maghiran mai ales odinioară erau socotite plante magice, fiind şi ele bune de leac după ce au fost sfinţite.
Toamna şi-a intrat în drepturi
Cu toate că şi alte evenimente religioase anterioare anunţau finalul sezonului cald şi venirea celui autumnal, Ziua Crucii constituie data ce marchează cu adevărat începutul toamnei.
În universul rural previziunile din vechime legate de evoluţia vremii s-au confirmat de cele mai multe ori. Dacă pe 14 septembrie cocorii se pregătesc de plecare, este un semn că temperatura se va răci în intervalul următor.În caz că sunt nori negri şi se aud tunete, toamna ar putea fi lungă. Agitaţia şi croncănitul ciorilor vestesc iminenta cădere a brumei.
Prognozele moderne ale acestui mijloc de „Răpciune” arată că toamna aceasta vom avea parte, în continuare, de o perioadă caldă, săracă în precipitaţii.
Zi de post
…14 septembrie, Ziua Crucii, marea Sărbătoare închinată lemnului sfântreprezintă un moment important pentru fiecare credincios, urmând a fi cinstită conform tradiţiei strămoşeşti prin post, rugăciune şi smerenie.
Horia C. Deliu
