Pe data de 29 august, la dată fixă în fiecare an Biserica ortodoxă evocă un moment dramatic, cunoscut sub numele de Tăierea Capului Sfântul Ioan Botezătorul. Este ultima mare Sărbătoare din Anul bisericesc care se termină la finele lui august, urmând ca din 1 septembrie să înceapă unul nou.
Astăzi este zi cinstită cu pioşenie şi respect, pentru a venera jertfa unui suflet nevinovat. Tradiţia spune că nu se mănâncă struguri negri şi nu se bea vin (fiind asociate cu sângele). De asemenea, nu se consumă usturoi, ceapă, mere, pere, in general fructe şi legume de formă rotundă, care seamana cu un cap. Nici varza nu se recomandă în meniul de azi, fiindcă pe varza i-a fost tăiat capul Sfântului.
Curaj scump plătit . .
Sfârşitul tragic a survenit ca urmare a curajului şi determinării cu care Ioan Botezătorul a criticat dezmăţul şi viaţa imorală a vestitului despot Irod, împăratul acelor timpuri. Acesta trăia în păcat cu Irodiada, care îi era cumnată, iar Ioan îi critica în public. Această femeie josnică, de o răutate ieşită din comun, î lura cel mai tare pe Botezător şi la toate insistenţele sale de a-l omorî, dictatorul – care-l preţuia, totuşi – s-a opus.
Atunci a intervenit un plan diabolic, fiind antrenată şi Salomeea, frumoasa fiică a Irodiadei. La un nou ospăţ, ea l-a incitat pe împărat dansând lasciv, iar drept recompensă a cerut să i se aducă pe o tavă…capul lui Ioan.
Regele a acceptat, dar mai târziu când i s-a prezentat terifiantul trofeu, s-a înfiorat şi a avut o replică memorabilă: “Acum poţi să dansezi cât vrei”, cu semnificaţia de a nu se mai opri, aidoma celor bolnavi friguri.
Irodiada fericită, a solicitat ca să primească, în sfârşit, capul spre a-l îngropa la ea în curte, ca pe o supremă satisfacţie. Tiranul a fost de acord, temându-se că înhumarea trupului alături de cap ar putea provoca vreo minune divină, conducând la învierea incomodului personaj.
Aşa se face că trupul a ajuns undeva în Sevastia, în vreme ce craniul a urmat o serie de peregrinări, numite “Aflări ale preţiosului cap”.
Trei minuni
Se cunoesc trei momente importante legate de aceste întâmplări. Prima s-a datorat unei femei pe nume Ioana, soţia vistiernicului, care a dezgropat capul Sfântului şi l-a dus într-un loc ferit, pe muntele din satul lui Irod. A urmat în zilele împăraţilor Constantin şi Elena, cunoscuţi pentru modul în care au încurajat credinţa, o a Doua aflare, iar cea de a Treia s-a sărvârşit mult mai târziu, atunci când capul Sfântului Ioan a ajuns cu mare cinste la Constantinopol.
Obiceiuri din popor
Sunt o seamă de obiceiuri populare şi superstiţii legate de acestă zi importantă de 29 august, când credincioşii evocă întristaţi uciderea celui mai aprins vestitor al pocainţei. Aceasta zi este una de post, iar oamenii din popor evită să mănânce unele legume şi fructe. După cum ne spunea un bătrân din satul Băcel, nenea Vasile Marcu, ştie încă din copilărie de la părinţii şi bunicii domniei sale că nu se taie varza, nici pepenii, roşiile. Deoarece amintesc de forma unui cap. De asemenea, nu e bine să se bea vin roşu, alte băuturi care amintesc de culoarea sângelului vărsat de Botezător.
O altă superstiţie interzice folosirea măturilor, pentru a nu fi deranjată liniştea morţilor.
O veche superstiţie
În anumite sate credincioşii mănâncă în aceasta zi doar struguri albi, în timp ce majoritatrea femeilor în etate ţin post negru. În lumea tradiţională a satului odinioară nu se tăia nimic cu cuţitul, toate alimentele de la masa se rupeau cu mâna, iar farfuriile, blidele sau tipsiile erau lăsate deoparte, ca un omagiu adus jertfei Sfântului Ioan Botezătorul. Ne amintim că pe un asemenea vas a fost adus despotului Irod capul ce abia fusese despărţit de trup.
Anumiţi oameni mai în etate au şi azi credinţa ca temerarul Botezator este unul dintre sfinţii cei mai apropiaţi de Dumnezeu, numele şi faptele sale fiind venerate peste veacuri.
Crucea Mică
În zona Buzaielor această zi tristă a Taierii Capului Sfântului Ioan Botezatorul era cunoscută şi sub denumirea populară de „Sântion de Toamnă”. Se întâlnesc mai rar şi alte variante, precum „Crucea Mică” sau „Brumariul”.
Există o legendă cunoscută legată de acest personaj, care spune că Sântion ar fi fost un tânar sărac, dar plăcut la înfăţişate. Într-o zi, o femeie bogată l-a invitat peste noapte la ea, dar el nevrând să intre în păcat, s-a rugat stăruitor la Dumnezeu să-i ia frumuseţea cea ademenitoare. Şi s-a trezit pentru câteva ore cu un cap de … oaie, scăpând astfel de ispită.
Pomenirea răposaţilor
În această zi specială se fac din nou pomeni, dar de fructe pentru ca spiritele morţilor să fie îmbunate. După Slujba de la biserică se fac mici pomeni de mere, pere sau castraveti.
Ioan este nume iudaic: „Iohanan” prescurtare din Iehohanan” şi înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulţi concetăţeni poartă numele de Ion, Ioan, Ioana , fie având diferite variante, precum Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica, Oana, alcătuind cea mai bogată familie onomastică de la noi.
Pe 29 august este zi de post aspru şi de reculegere pentru toţi cei credincioşi, o ocazie de a ne gândi la marele sacrificiu făcut de Sf. Ioan Botezătorul.
Horia C. Deliu
