Pe data de 29 august Biserica comemorează un moment dramatic, cunoscut sub numele de Tăierea Capului Sfântul Ioan Botezătorul sau Crucea Mică. Acum este ultima mare Sărbătoare din Anul bisericesc, care se termină la finele lunii lui „Gustar”, urmând ca din 1 septembrie să înceapă unul nou. Astăzi este zi de Post, cumpătare şi rugăciune.
La acest praznic de doliu şi post aspru se face pomenirea morţii martirice a Sfântului Ioan Botezătorul. Cunoscut şi sub denumirea de Înaintemergătorul Domnului, Ioan – Cel mai mare dintre profeţi – a mărturist venirea lui Hristos. Praznicul îl cinsteşte cu laudele cuvenite pe Sf. Ioan Botezătorul, cel mai mare postitor şi rugător dintre oameni, pe apostolul pocăinţei, care mustra cu asprime pe cărturari şi farisei, numindu-i năpârci şi pui de şerpi. Ioan a fost profetul care striga în pustiu: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor.” (Matei 3,2).
De ce s-a ajuns la o decizie finală atât de cumplită în cazul Botezătorului? Datorită curajului său de a lua poziţie faţă de dezmăţul şi viaţa imorală, luxul în care trăia Irod, împăratul din vremea sa. Ceilalţi supuşi erau şi ei scandalizaţi de faptul că suveranul se iubea cu Irodiada (care îi era şi cumnată) însă nu îndrăzneau să spună ceva cu voce tare. Singurul care a luat poziţie publică a fost Ioan, spre supărarea celor doi lideri imorali.
Cea care îl ura cel mai mult pe Ioan era această femeie vicioasă, de o răutate ieşită din comun. Ea a uneltit să fie executat contestatarul Ioan, deşi o vreme dictatorul s-a opus, fiindcă-l îl preţuia pe acest om neobişnuit.
Totuşi, la un ospăţ regal, Irodiada şi-a pus fiica să danseze provocator, în aşa fel încât să-l incite pe Împărat. Acesta i-a promis că-i oferă orice doreşte, iar ea – la sfatul mamei – a cerut drept recompensă…Capul lui Ioan.
Regele a acceptat, dar mai târziu când i s-a adus „trofeul” pus într-un vas de lut s-a înfiorat şi a avut o replică sardonică: „Acum poţi să dansezi cât vrei”, cu semnificaţia de a nu se mai opri… din intrigi.
Irodiada fericită, a solicitat să primească, în sfârşit, Capul lui Ioan spre a-l îngropa la ea în curte, ca pe o supremă satisfacţie. Tiranul a fost de acord, temându-se că înhumarea trupului alături de cap ar putea provoca vreo minune divină.
În zona rurală, mai ales, credincioșii mănâncă în aceasta zi doar …struguri, în timp ce majoritatrea femeielor în etate ţin Post negru. Tradiția spune să nu se tăie nimic cu cuţitul pe 29 august. Toate alimentele aşezate pe masă se rup cu mâna, iar farfuriile, blidele sau tipsiile erau lăsate deoparte, ca un omagiu adus jertfei Sfântului Ioan Botezătorul. Ne amintim, desigur, că pe un asemenea vas a fost adus capul Sfântului, imediat ce fusese despărţit de trup.
„Aflări ale Preţiosului Cap”
Trupul neînsufleâit al Sfîntului a ajuns undeva în Sevastia, în vreme ce extremitatea superioară a corpului său a urmat o serie de peregrinări, numite „Aflări ale Preţiosului Cap”.
Se cunosc trei momente importante legate de succesivele întâmplări dramatice. Prima s-a datorat unei femei pe nume Ioana, soţia vistiernicului, care l-a dezgropat şi l-a dus într-un loc ferit, pe muntele din satul lui Irod. A urmat în zilele împăraţilor Constantin şi Elena, cunoscuţi pentru modul în care au încurajat credinţa, o a doua aflare, iar cea de a treia s-a sărvârşit mult mai târziu, când Capul Sfântului a ajuns cu mare cinste la Constantinopol.
Zi de Post şi de pomenire a morţilor
În această zi specială se fac din nou pomeni (dar numai de fructe) pentru ca spiritele morţilor să fie îmbunate. După Slujba de la biserică se dau copiilor mere şi pere.
Este, aşadar, o zi de Post şi reculegere pentru toţi cei credincioşi, o ocazie de a se gândi la marele sacrificiu făcut de Sf. Ioan Botezătorul.
Horia C. Deliu
