Astăzi, 9 martie, la dată fixă din an, după cum este rânduit îi pomenim pe cei 40 de Sfinţi Mucenici, oşteni credincioşi care şi-au sacrificat viaţa întru Hristos.
În zilele noastre destul de multă lume deşi a auzit de mucenici, nu prea poate să dea amănunte despre sorgintea termenului şi semnificaţia religioasă, asociind numele cu nişte… delicatese culinare tradiţionale.
. .
După Babe vin…Moşii!
Vom reveni asupra semnificaţiei biblice a evenimentului, dar mai întâi dorim să precizăm în spiritul rubricii noastre, că după „Zilele Babei Dochia” de la începutul lunii martie, urmează acum intervalulul în care sunt evocaţi Moşii. Numai că „Zilele Moşilor” nu se bucură de faima primei perioade din luna lui Mărţişor, care a vestit sosirea primăverii calendaristice.
Ne bucurăm că meteorologii au anunţat că starea vremii va cunoaşte şi pe mai departe un proces de încălzire, chit că mai vin ploi, excat cum spun şi datinile străbune.
Alungarea iernii
Pe vremuri, când iarna nu se mai dădea dusă, în prima decadă din a treia lună a anului era momentul să fie alungată printr-un obicei arhaic, aşa cum făceau odinioară şi sătenii din Ţara Buzaielor. Ei băteau cu maiul în pământ ca să alunge frigul, rostind anumite descântece. În alte zone erau cunoscute alte practici magice pentru a grăbi venirea sezonului cald.
Oamenii satului au invocat mereu un anotimp agricol favorabil, cu belşug, sănătate pentru ei în primul rând, dar şi pentru animalele din bătătură.
Odinioară era obiceiul aprinderii de focuri ritualice, ca şi afumarea curţilor, anexelor gospodăreşti pentru alungarea spiritelor rele. Celebrele „Focuri de Măcinici” se încheiau pe 9 martie seara cu o… beţia ritualică, bărbaţii dând peste cap 40 de pahare cu vin, cinstind astfel jertfa celor 40 de Sfinţi.
Bradoşi, măcinici sau sfinţişori
Femeiele coceau sau fierbeau 40 de figurine din aluat, numite bradoşi, măcinici sau sfinţişori, copiii fiind cei mai încântaţi de această sărbătoare de 9 martie.
Aceste bunătăţi se fac şi astăzi în multe case. Sunt împletituri coapte din aluat de cozonac, unse cu miere şi nucă. Unele au dimensiuni mici, în formă de opturi, fiind fierte în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând Lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Înainte de a fi consumaţi în familie s-au împărţiţi de pomană, preparatele trebuie duse la biserică pentru a fi binecuvântate.
Ele diferă în funcţie de zona geografică: fie se prepară sub formă de colăcei unşi cu nucă şi miere (prin părţile Moldovei) sau sunt nişte bucăţele din aluat în formă de opturi ce se fierb într-o zeamă dulce în care se pune miere, nucă măcinată, scorţişoară şi diferite esenţe (în zona Munteniei).
Dincolo de aspectele acestea lumeşti, data de 9 martie are o semnificaţie mult mai importantă, cu profunde conotaţii religioase şi asupra temei principale vom zăbovi în rândurile următoare.
Sacrificiul celor 40 de soldaţi creştini
Este ziua în care ar trebui să ne amintim de sacrificiul celor 40 de soldaţi creştini ai unui împărat roman păgân. Se numea Licinius (308-324) şi i-a condamnat la moarte pe ostaşii credincioşi fiindcă nu vrut sub nici o formă să renunţe la profundele lor convingeri religioase, care-l proslăveau pe Mântuitor. Oştenii devotaţi lui Iisus nu au acceptat să se închine idolilor, aşa cum făcea mare majoritate a populaţiei asuprite, fiind întemniţaţi ca atare timp de o săptămână şi o zi (de aici semnificaţie cifrei opt a figurinelor din aluat dulce). Au fost schingiuiţi, bătuţi cu pietre, însă totul s-a dovedit în zadar.
În cele din urmă a venit sentinţa cumplită. S-a decis exterminarea lor prin aruncarea în Lacul îngheţat al Sevastiei, din Armenia. Graţie rugilor către Dumnezeu ale nefericiţilor ostateci, s-a produs o minune divină, în sensul că apa s-a încălzit, salvându-i (doar pentru moment) de la pieire!
Numai că acest fapt ieşit din comun – ce a şocat pe toată lumea – nu putea rămâne fără urmări. Chit că scăpaseră din primul supliciu, în cele din urmă au fost omorâţi. Trupurile celor 40 au ajuns pradă focului, iar oasele aruncate înapoi în lac. Mai târziu rămăşiţele au putut fi recuperate şi înmormântate în mare taină de alţi creştini.
Pildă de demnitate şi curaj
Dar pilda de demnitate şi curaj a celor 40 de credincioşi a rămas vie în timp, ajungând până la noi. Prenumele eroilor întru Credinţă sunt următoarele, unele fiind purtate şi azi de semeni: Acachie, Aetie, Aghie, Aglaie, Alexandru, Atanasie, Candid, Chirion, Chiril, Claudie, Domeţian, Domnos, Ecdit, Eutihie, Evnichie, Filoctimon, Flavie, Gaie, Gorgonie, Hudion, Ieraclie, Ilie, Ilian, Ioan, Isihie, Leontie, Lisimah, Meliton, Nicolae, Prisc, Sacherdon, Severian, Sisinie, Smaragd, Teofil, Teodul, Valent, Valerie, Vivian, Xantie.
Pomenirea morţilor
Sărbătorii de astăzi i se mai spune în popor şi „Ziua celor fără nume”. În sensul că pot fi sărbătoriţi şi cei care nu poartă prenumele vreunuia dintre sfinţii amintiţi.
Tot astăzi se făcea din vechime pomenirea morţilor, datina rămânând vie şi în prezent, după slujbă din biserică având loc împărţirea de pachete cu alimente, dulciuri, fructe, băutură etc.
Pe timpuri existau multe tradiţii în lumea satului legate de simbolicul debut al muncilor câmpului. De pildă, în satele Floroaia şi Sărămaş cei mai harnici locuitori obişnuiau să scoată plugul în bătătură, după ce fusese în prealabil reparat, curăţat şi trecut prin foc de către fierar, spre a fi chipurile purificat.
Datini româneşti
Tradiţia românească mai spune că această zi este dedicată… bărbaţilor, venind imediat după Ziua Femeii. Numai că deja s-a emis un Decret prezidenţial ca Ziua Bărbatului să fie cinstită pe…19 noiembrie, deşi nu are nici o semnificaţie mioritică.
Dacă unii semeni se încumetă să bea…40 de pahare, cum cere datina, vor fi la final „praf şi pulbere”, aşa că tradiţia trebuie privită mai mult simbolic.Pentru ca bărbaţii să fie sănătoşi şi feriţi de boli tot anul, e suficient să închine un pahar-două şi în rest să fie doar…stropiţi cu puţin vin, ca un omagiu adus martirilor mucenici.
Am auzit mai demult şi de un alt obicei pitoresc întâlnit în satele aflate pe malul unei ape curgătoare mai mari, cum ar fi Oltul şi Rîul Negru din judeţul Covasna. Anume, ca bărbaţii ce iubesc pescuitul să meargă să-şi încerce norocul în această zi, iar cel ce va prinde 40 de peşti va trebui să mănânce unul…de viu, pentru a avea noroc tot anul în această îndeletnicire relaxantă…
Strămoşii credeau că dacă plouă în această zi, la fel va fi vremea şi de Paşte, iar dacă tună, vara va fi plină de bucurie şi prielnică tuturor culturilor.
Dacă îngheaţă în noaptea dinaintea acestei zile deosebite, toamna va fi lungă.
Felicitări sărbătoriţilor
Deşi majoritatea prenumelor celor 40 de Mucenici au în prezent sonorităţi mai aparte, care erau specifice doar acelor vremi, mai există încă bărbaţi ce le poartă şi astăzi cu cinste. Să le urăm « La Mulţi Ani » acelor ce au prenumele vreunui Sfânt Mucenic, iar nouă, celorlalţi, să ne dorim o primăvară frumoasă !
Horia C. Deliu
