La finalul lunii lui Brumărel, la dată neschimbată – anume pe 26 octombrie – este cinstit Sf. Mare Mucenic Dumitru (Dimitrie), numit și Izvorâtorul de mir, considerat vestitorul iernii, patronul spiritual al oierilor şi al recoltelor bogate.
Să precizăm că Biserica din Mărcuş are Hramul Sf. Dimitrie
Un personaj ilustru
Ilustrul personaj a trăit în sec. XIII, fiind botezat în taină de părinţii săi, datorită prigoanei la care erau supuşi creştinii pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu. Tatăl lui Dimitrie, care era conducătorul Cetăţii Tesalonicului, l-a educat de mic să respecte valorile Creştinismului, iniţiindu-l pe ascuns în tainele Sfintei Credinţe, întru dragostea faţă de semeni şi compasiune pentru sărmani. După moartea părintelui său, tânărul Dimitrie a ajuns la rându-i un om de vază. Ca atare, Împăratul Maximian l-a numit voievod în locul tatălui său, Dimitrie ajungând să fie iubit şi respectat de popor. Numai că propovăduind fără să se ferească dreapta credinţă întru Iisus, a stârnit mânia puternicilor vremii. Atunci când a trebuit să aducă jertfă zeilor – după cum făceau păgânii – el a refuzat! Ba mai mult, şi-a mărturisit credinţa în Mântuitor. Ca atare a fost întemniţat şi ameninţat cu moartea. Însă tot nu a renunţat. Fiindcă nu s-a lepădat de convingerile creştine, sfârşitul a venit repede, fiind ucis alături de alţi creştini.
Peste mulţi ani, când i s-au dezgropat rămăşiţele, acestea izvorau un mir binemirositor, ceea ce i-a surprins pe mulţi. Aşa au început să apară minuni şi vindecări miraculoase ale multor suferinzi. De atunci s-a dus vestea că Sf. Mucenic Dimitrie a fost şi Izvorâtor de Mir.
Ocrotitor al familiei și casei
În ţara noastră există un echivalent popular al legendarului Sf. Dimitrie, ce poartă numele de Sâmedru. El este socotit ocrotitorul familiei și casei, fiind în chip simbolic patronul iernii pastorale şi paznicul care-i apară pe oameni de atacul fiarelor sălbatice.
În viziunea sătenilor ce trăiesc la munte anotimpul rece începe din 26 octombrie şi ţine până în 23 aprilie, când se cinsteşte un alt Mare Mucenic – Gheorghe. Perioada de vârf a sezonului alb este pe 16 ianuarie, atunci fiind Sânpetru de Iarnă, despre care se ştiu mai puţine lucruri, nefiind atât de popular în conştiinţa românilor. Numele popular de Sâmedru, ca şi data de celebrare sunt legate de Sfântul Mucenic Dimitrie, potrivit rânduielilor Calendarului creştin ortodox.
Focurile vii
Un obicei arhaic legat de Sărbătoarea Sfântului Dumitru este cel numit „Focurile vii ale lui Sâmedru”, existând multe variante locale. În esenţă ne referim la un ritual ce se desfăşura fie pe un deal, într-o poiană de la marginea aşezării, fie la o răscruce de drumuri importante, unde se adunau sătenii în jurul unui rug imens. 
Tinerii aduceau lemne uscate, baloţi paie şi făceau un foc mare. După ce flăcările se domoleau, cei mai sprinteni săreau peste jăratic, iar la plecare luau acasă unul sau mai mulţi tăciuni. Se credea că dacă erau aruncaţi în livadă cărbunii aveau „puteri miraculoase”, făcând ca pomii fructiferi să rodească şi în primăvara următoare. Pentru strădania lor tinerii erau omeniţi la final cu colaci, prăjituri, fructe şi vin, atmosfera fiind veselă, ca la orice eveniment deosebit.
Sărbătoarea la care ne referim oferă, de asemenea, creştinilor prilejul la fel ca şi în alte ocazii similare, să-şi evoce rudele şi prietenii dispăruţi, să meargă la biserică, să asiste la Slujbă şi apoi să ofere celor nevoiaşi bucate colaci, colivă, fructe.
„La Mulți Ani” sărbătoriților!
Având în vedere marele număr de concetăţeni care îşi vor serba Ziua onomastică ne face plăcere să le adresăm bărbaţilor care se numesc Dumitru, Mitică, Dumitrache, Dimitrie, Mitru, dar şi reprezentantelor sexului frumos ce poartă prenumele Dumitra, Demetra, Dumitriţa, Dumitrana cele mai calde urări de fericire, sănătate şi bucurii, alături de cei dragi.
Horia C.Deliu
