Sărbătoarea de astăzi, din 29 iunie, are mai multe semnificaţii, atât religioasă cât și laică. În fiecare an credincioșii îi evocă plini de smerenie pe cei doi Sfinţi Apostoli, Petru şi Pavel, ziua amintită numindu-se în popor şi Sânpetru de Vară, ce marchează jumătatea anului agricol.
Două personaje emblematice
Despre Sf. Petru se spune că era un bun pescar, dar se îndeletnicea şi cu creşterea animalelor. Înainte de a deveni Apostol al lui Iisus, şi-a făcut ucenicia la Sf. Ioan Botezătorul. În timp ce asista uimit pe când era doar pescar la una din minunile făptuite de Iisus, învăţăcelul Petru a fost îndemnat de Mântuitor să i se alăture şi să devină „Pescar… de oameni”.
Sf. Apostol Petru este cel mai popular dintre sfinţii Calendarului popular. Cu ocazia marilor praznice, de Crăciun, Bobotează, Mucenici, Sf. Gheorghe, dar şi de Sânziene, imaginea sa apare la miezul nopţii, când Cerul se deschide pentru o fracţiune de secundă, înfăţişându-l şezând la Masa Împăratească în dreapta lui Dumnezeu.
Cea mai frecventă imagine îl arătă purtând la brâu cheile Raiului, fiindcă Dumnezeu l-a luat aproape de el. Legenda spune că Sf. Petru fiind desemnat responsabil peste cămările cereşti, a împărţit hrana oamenilor şi dobitoacelor, iubind mai cu seamă lupii.
Celălalt Apostol, Sf. Pavel, făcea parte din neamul lui Veniamin, fiind instruit în Legea lui Moise. A ajuns până la Roma, unde i-a îndemnat pe mulţi să creadă întru Hristos, motiv pentru care Nero a poruncit să i se taie capul. Legenda spune că din trupul său ar fi curs sânge şi…lapte.
Avea o fire plăcută, veselă. Trupul mai mic de statură, cap pleşuv, cu sprâncenele aplecate în jos şi barba albă. Om înţelept, plin de însuşiri ale spiritului, cu mare putere de convingere, Sf. Pavel a rămas în conştiinţa credincioşilor, alături de Sf. Petru ca doi corifei plini de Duhul Sfânt, posedând un har dumnezeiesc.
Deşi Pavel a pierit în urma lui Petru, moaştele lor au fost aşezate de credincioşi împreună, pecetluind şi după moarte legătura lor puternică din timpul vieţii.
Superstiţii datini și obiceiuri
De Sânpetru natura se află în plenitudinea ei. Numai că de azi încetează să mai cânte atât privighetorile, cât şi cucii. Însăapar licuricii, care conform legendei ar reprezenta scânteile făcute de biciul Sfântului Petru. Tot acum el pune la „fiert”… grindina, pentru a deveni mai putin primejdioasă când cade peste ogoare.
În aceasta zi sfântă se face din nou pomenirea morţilor, succedându-se la mai multe asemenea praznice religioase. Dimineaţa femeile duc la biserică felurite bucate, fructe (mere dulci sau acrișoare), colaci, colivă spre a fi sfinţite, oferindu-se apoi celor săraci veniţi la porţile cimitirului.
O superstiţie străveche nu permite femeilor să mănânce mere până de Sânpetru, spre a nu…supăra morţii! Totuşi, numai femeilor tinere le este îngăduit să guste un măr, cele în etate trebuind să aşte pte până la Sf. Ilie.
În tradiţia populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure. Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru, ofrandele duse la biserică împărțindu-se apoi oamenilor săraci.
O superstiție spune că persoanele pistruiate trebuie să se spele pe faţă cu apă după miezul nopţii, când cântă cocoşii. Dacă se respectă acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.
Potrivit tradiţiei populare în această zi sunt ocrotiți lupii. Nu se pun capcane și nu sunt alungați cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu omoare vitele din gospodării.
Serbări câmpeneşti
Pe vremuri se organizau în mediul rural târguri și iarmaroace. Din păcate, asemenea întruniri populare s-au estompat în prezent, rămânând vestit doar Târgul Fetelor de pe Muntele Găina, în Apuseni. Acolo s-a păstrat un interesant ritual arhaic dedicat Zeiţei neolitice Gaea, protectoarea femeilor măritate, în zilele noastre căpătând din păcate mai mult un aer folcloric, cu accente comerciale. Anul acesta, din păcate, din pricina pandemiei acest frumos obicei nu va mai avea, probabil, loc. Și dacă da, oricum nu la amploarea de altădată.
Zeiţa a fost identificată uneori cu Sânziana, Dochia sau Drăgaica, după regiunile unde a apărut. Pentru a fi glorificată s-au perpetuat felurite nedei, sărbători câmpeneşti, târguri, bâlciuri, oboare, iarmaroace.
Evenimentul de pe Muntele Găina a rămas extrem de apreciat de români, nu doar de populaţia din zonă. În zori apar fetele şi nevestele, întâmpinate cu voie bună de bărbaţii şi flăcăii ce şi-au petrecut noaptea afară, în jurul focului, bând şi cântând. Urmează dansul, pentru a se vedea cât sunt de suple viitoarele mirese şi dacă nu au vreun…beteşug.
Obiceiul străvechiera foarte interesant, aşteptat de întreaga suflare prezentă. După ce părinţii tinerilor se învoiau, fata de măritat se aşeza la capătul unei scânduri în balans, iar în partea opusă se atârna …zestrea. Apoi se încheia “târgul” matrimonial, urmat de un chef pe cinste la care lua parte toată suflarea prezentă.
Dar cel mai important aspect viza latura comercială, negoţul sătesc. Fireşte, nu lipseşte nici în prezent acest aspect mercantil, ba din contra, venind negustori şi cumpărători din multe aşezări megieşe.
Vechimea multimilenară a sărbătorii Zeiţei Gaea e ilustrată de un detaliu astronomic: Cloşca cu Pui poate fi admirată în perioada Solstiţiului de Vară, dar şi de un argument etnologic (gaina, pasăre cu ouă de aur) apare în multe legende româneşti.
Hramul Bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, din Zagon
La câteva zile numai după praznicele spirituale care au avut loc la Mănăstirile din Valea Mare şi Mărcuş cu prilejul Hramurilor, iată că a venit un moment asemănător şi pentru Biserica ortodoxă din Zagon. În cea mai mare comună din judeţul Covasna se va serba azi, pe 29 iunie, Hramul acestui frumos lăcaş de cult de ziua „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”. Frumoasa ctitorie se găseşte peste drum de vechea Biserică din lemn a aşezării, monument arhitectonic vechi de peste două secole, un simbol al spiritualităţii româneşti din judeţul Covasna.
Mulţi sărbătoriţi
Din evidenţele oficiale reiese că aproape o jumătate de milion de români se numesc Petru, cu variantele masculine şi feminine Petre, Petrică, Petrişor, Petruţ, Petruş, Paul, Patronel, ca şi Petruţa sau Paulina, majoritatea dintre ei urmând a-şi sărbători astăzi ziua onomastică. În privinţa prenumelui Pavelexistă derivatele Pavăl, Pavlu, Paul, iar pentru femei Paula, Paulina, Pavelina, Polina.
Tuturor celor care poartă numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel le urăm multă sănătate, bucurii şi tradiţionalul La Mulţi Ani !
Horia C. Deliu
