În intervalul cuprins între 1 și 9 martie tradiţia românească spune că legendara Baba Dochia şi-ar fi lepădat în fiecare zi câte unul din cele nouă cojoace cu care a plecat înveşmântată la munte, capriciile vremii fiindu-i fatale în cele din urmă. Se pare că și anul acesta primăvara nu se dezminte, având parte de zile friguroase, apoi senine, unele cu soare, altele cu precipitații.
Acum trebuie să ne alegem o zi anume, numită „babă”, în funcţie de anumite particularităţi, preferinţe şi zodia fiecăruia, urmând ca să avem parte tot anul de o stare de spirit potrivită cu felul în care se va prezenta clima în data respectivă: veseli ori cam posomorâţi.
Alegerea „babelor”
Tineretul n-a auzit, mai mult ca sigur, de acest vechi obicei, însă persoanele în etate – mai ales din mediul rural – știu la ce ne referim
Câteva detalii ne-a oferit mai demult o păstrătoare a datinei din strămoşi, tuşa Elena, din Valea Dobârlăului, care ştia o mulţime de asemenea obiceiuri. Dânsa ne-a povestit că numai între 1 şi 9 martie trebuie să se opteze pentru o zi anume, ce poate fi norocoasă sau ba, după cum îi este hărăzit fiecăruia.
Cutumele din lumnea satului românesc sunt pitoreşti, multe referindu-se la predicţiile meteo. Aşa stau lucrurile cu vestitul „Calendar al foilor de ceapă” de la Cumpăna anilor.
Ei bine, tot cam aşa se prezintă situaţia dacă restrângem acum aria presupunerilor la numai nouă zile, deci după cum va fi vremea în ziua aleasă, aşa va fi şi norocul persoanei respective în acel an.
Mai în glumă, mai în serios, gospodarii obişnuiau pe vremuri chiar să prognozeze starea timpului pentru toate cele patru anotimpuri, deşi nu întotdeanua anticipaţiile se adevereau.
Personaj fabulos
Dar să vedem cine se ascunde sub apelativul de Baba Dochia? Există diferite versiuni legate de sorgintea şi existenţa sa.
Anumite legende se spune că ar proveni chiar de pe vremea …dacilor, femeia în etate, aprigă şi încăpăţânată aparând drept o zeitate agrară, ce vestea sosirea primăverii imprevizibile. De asemenea, despre mitul Dochiei am aflat că numele i-ar proveni din calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra Sfânta Martiră Evdokia.
Cert este că până în zilele noastre s-a păstrat obiceiul de a evoca la începutul lunii martie – când se oferă mărţişoare – şi personajul Dochiei, cea care ne îndeamnă să ne alegem aşa-zisele …„babe”.
Povestea celor nouă cojoace ale Babei Dochia are un talc, vorbindu-ne despre matemorfoza şi destinul dramatic al unui personaj neguros: bătrâna băciţă Dochia, ursuză şi arţăgoasă, ce a pornit cu turma de mioare spre vârful muntelui imediat după 1 martie, crezând că deja a sosit primăvara.
Deşi îşi luase prevăzătoare cele nouă cojoace cu care se încotoşmănase peste iarnă, tot urcând şi vremea încăzindu-se prea repede, a început să le arunce unul câte unul.
Dar imprevizibilă cum o ştim, primăvara a păcălit-o şi atunci când a ajuns, în sfârşit, în vârful muntelui Baba Dochia a rămas doar cu un cojocel. Atunci iarna a avut o răbufnire, cum se întâmplă ades când vine „Zăpada mieilor” sau a „Cucilor”, iar cotoroanţa a pierit îngheţată de frig.
O altă variantă a legendei
Există şi o altă istorioară în care se relatează despre răutatea Babei Dochia faţă de nora ei, soţia lui Dragobete, tânăra fiind pusă la tot felul de cazne.
Există și o altă legendă care spune că bătrâna Dochia ar fi avut un fiu, pe nuime Dragobete (Zeul iubirii la români, pe care l-am evocat pe data de 24 februarie), care s-a căsătorit împotriva dorinţei mamei sale.
Nemaiavând ce face, soacra şi-a revărsat supărarea pe tânăra noră, inventând tot felul de suplicii. Astfel, într-o zi rece de Gerar i-a dat un ghem de lână neagră şi a trimis-o la râu să-l cureţe, interzicându-i să se întoarcă până când nu-l va face alb!? Deşi tânăra soție a încercat zadarnic să săvârşească minunea, spălând în apa rece ca gheaţa lâna neagră până ce degetele au început să-i sângereze, culoarea un avea cum să se schimbe. Ca atare, tînăra nevastă a început să plângă amarnic, fiind deznădăjduită.
Impresionat de durerea bietei nurori, Domnul Nostru Iisus şi-a făcut apariţia metamorfozat sub chipul unui flăcău cu numele „Mărţişor”, oferindu-i o floare roşie şi îndemând-o să o pună în apa în care spăla lâna neagră. Ca prin farmec, imediat aceasta a devenit albă, iar tânăra a fugit fericită acasă, povestindu-i soacrei minunata întâmplare.
Numai că urâcioasa Babă Dochia a acuzat-o că n-a reuşit singură, ci ar fi fost ajutată de un …iubit secret.
Apoi furioasă a plecat cu turma la munte, crezând că a venit primăvara. Deznodământul care a urmat îl cunoaşteți deja, dragi cititori. Baba Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se în stană de piatră.
De fapt, conflictul este o parabolă şi se refera la confruntarea dintre sezonul alb şi cel al florilor, dintre frig şi căldură, răutatea şi bunătatea oamenilor.
Trebuie să luăm partea frumoasă a lucrurilor şi să șunem seamă de faptul că vestitul personaj malefic nu ne mai poate face azi nici un rău, numănui!
…Să ne bucurăm, așadar, de zilele frumoase ce vor veni negreșit…
Horia C. Deliu
