Evocăm azi a doua Sărbătoare după Izvorul Tămăduirii care are loc în prima duminică ce succede Sfintele Paşti, fiind dedicată după cum îi spune numele, Apostolului Toma.
Vestitul personaj,Toma din Galileea, a fost unul din cei 12 Apostoli aleşi de Iisus drept discipoli. Numai că singurul care iniţial s-a îndoit de Învierea Domnului a fost el, Toma, de unde şi apelativul puţin măgulitor de Necredinciosul. Ulterior avea să se convingă de faptul că Mântuitorul înviase, după ce i-a pipăit rănile provocate de piroane.
Apostolul Toma s-a îndoit initial de martiriul Mântuitorului, dar în cele din urmă va recunoaşte Învierea şi Dumnezeirea lui Iisus, plecând asemeni celorlalţi Apostoli să propovăduiască în lume învăţăturile sfinte, luminând şi convertind milioane de păgâni. A sfârşit în chinuri, fiind străpuns cu suliţa, oferindu-i sufletul credincios lui Dumnezeu.
În popor se spune despre cineva că este „Toma Necredinciosul” dacă persoana respectivă nu e convinsă de adevăr până nu vede cu ochii săi realitatea, până nu se convinge singură de ceva palpabil. Expresia îşi are originea în povestea biblică relatată în Evanghelia lui Ioan referitoare la Toma, unul dintre cei doisprezece Apostoli, care nu a crezut în Învierea lui Iisus, până nu i-a văzut şi pipăit rănile.
Credinţa poporului nostru pune un accent special pe venerarea celor plecaţi într-o lume mai bună, cum se spune. Duminică se cinsteşte aşa-numitul Paşte Mic, prilej de rememorare duioasă a celor dragi nouă adormiţi întru Domnul. Fie că au plecat din această lume spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare (aşa cum cere datina străbună), fie că au fost nepregătiţi din varii motive, ei trebuie periodic pomeniţi.
Ca atare, rudele apropiate aduc ofrande la morminte, care mai întâi sunt sfinţite în biserică, după care îi evocă elogios pe cei morţi, împart pomeni oamenilor din jur. Această sărbătoare este marcată an de an în aşezările româneşti din judeţul nostru, acolo unde trăiesc creştini ortodocşi.
După Sfintele Paşti se iveşte acum ocazia deosebită de comemorare a celor defuncţi, fiind o zi în care familia se reuneşte la cimitir, ducând Lumina Învierii în chip simbolic şi pentru cei plecaţi la cele Veşnice.
Odinioară flăcăii din mediul rural se făceau în această zi „fraţi”, cum se spunea. Anumiţi tineri care se considerau buni prieteni, doreau să-şi „oficializeze” această amiciţie, îndeplinind un mic ritual: se înţepau amândoi cu un ac într-un deget şi apoi atingeau picăturile de sânge, pecetluind o legătură amicală trainică. Fără conotații de altă natură, tot mai frecvente în zilele noastre…
Pe vremuri, mai ales în timpul cătăniei, feciorii legau o strânsă prietenie, făcând un „Legământul de frăţie” ce adesea se păstra în timp.În Duminica Tomii mulți credincioși merg să se reculeagă la mormânul păriniţilor și la sfârşit oferă e sufletul morţilor mici pomeni, pachete cu alimente unor sărmani.
Dumnezeu să primească!
Parada Junilor la Brașov
Pe 12 mai 2024 are loc la Brașov un eveniment folcloric unic – Parada Junilor din Şchei. Tot cu această ocazie, în centrul istoric se desfășoară Târgul Meșteșugarilor și Artiștilor Populari, se organizează ateliere și diverse expoziții, spectacole, lansări de carte etc.
Sărbătoarea Junilor brașoveni semnifică reînvierea naturii, începutul unei vieți noi. Acest obicei de fapt, era pe vremuri o inițiere militară a feciorilor, denumirea de „Juni” semnificând „bărbați tineri, necăsătoriți”.
Parada Junilor poate fi considerată pe bună dreptate ca având o valoare unicat în România. Prima menţiune documentară datează din anul 1728 şi se află într-un hrisov din arhiva Primei Şcoli Româneşti din Şchei. Însă, această tradiție a fost concepută, așa cum o știm astăzi, de către primii locuitori ai Cartierului Șchei, mai exact de către membrii organizației militare care sălășluiau aici. Tradiția a fost sprijinită de voievozii români din Principatele Române încă din secolul al XIV-lea, având ca scop instruirea în armată a feciorilor locali pentru a întări apărarea Țării Bârsei.
Junii brașoveni sunt împărțiți în șapte cete, având fiecare câte un conducător, denumit Vătaf. El are un buzdugan cu tricolor – simbol al vitejiei şi demnităţii. De asemenea, fiecare grup posedă propriul steag, care conferă un profund caracter patriotic acţiunilor Junilor. Fiecare grup beneficaiză o costumaţie proprie, foarte veche, pe care o îmbracă doar la manifestări şi evenimente deosebite cum sunt cele din Săptămâna Luminată, precum şi la Parada Junilor, care are loc în Duminica Tomii pe străzile din centrul Braşovului.
Iată o manifestare în aer liber ce nu trebuie ratată!
Horia C. Deliu
