Ca de fiecare dată în Ajunul Crăciunului românii se vor bucura de venirea colindătorilor, care vestesc în mod tradiţional Naşterea Domnului Iisus Hristos. Cântecele şi urările respective au menirea de a aduce sănătate şi fericire în casele oamenilor, noroc şi bunăstare pentru anul care urmează. Având semnificaţii profunde, colindele fac parte din magia inefabilă a Sîrbătorilor de Iarnă.
Acum se încheie şi perioada aspră a Postului, pe care creştinii l-au respectat fiecare după convingeri şi putinţă, fiind la final mai curaţi trupeşte şi sufleteşte, gata să se bucure din nou de plăcerile vieţii de zi cu zi.
Este vremea colindelor…
Colindatul reprezintă un obicei străvechi, precreştin, care a evoluat în timp, fiind foarte răspândit atât în localităţile rurale româneşti din judeţul Covasna, cât şi la oraşe. Există prejudecata ancestrală că aceste cântece interpretate mai ales de copii şi adolescenţi atrag norocul asupra celor care-i primesc, omenindu-i aşa cum se cuvine, această dărnicie făcând să sporească beşugul în gospodărie, să fie mereu sănătate şi voie bună la întreaga familie.
Iată câteva versuri din celebra poezie „Colindătorii” de George Coşbuc: „Cad fulgii mari încet zburând/ Şi-n casă arde focul/ Iar noi pe lângă mama stând/ De mult uitarăm jocul// De mult şi patul ne-aştepta/ Dar cine să ne culce?/ Rugată, mama repeta/ Cu glasul rar şi dulce// Cum sta pe paie’n frig Hristos/ În ieslea cea săracă,/ Şi boul cum sufla milos/ Căldură ca să-i facă,/ Drăguţ un miel cum i-au adus/ Păstorii de la stână/ Şi îngeri albi cântau pe sus/ Cu flori de măr în mână.” (…)
„Închinarea magilor”
Cele mai răspândite colinde, pe care mulţi dintre noi le-am cântat în copilărie şi le ascultăm acum cu nostalgie, se referă la momente importante din istoria creştinismului, cum ar fi „Închinarea magilor”, “Steaua”, “Irozii”. Sunt, de asemenea, foarte răspândite atât în mediul rural, cât şi cel urban şi alte forme de urat pe la case, gen “Capra”, “Ţurca”, “Brezaia” sau “Plimbarea ursului”.
Dacă sunt autentice, dacă respectă linia melodică şi portul tradiţional, asemenea forme de exprimare a cultului pentru Naşterea Domnului Iisus sunt iubite şi respectate. Nu şi variantele „moderne”, asupra cărora ne vom referi în cele ce urmează.
Unde sunt datinile adevărate?
Din păcate, în ultimii ani constatăm cu tristeţe o poluare accentuată a folclorului, frumoasele şi pitoreştile datini populare româneşti pierzându-şi treptat din candoarea şi farmecul de odinioară. Observăm neplăcut surprinşi tot mai numeroase cete de indivizi îmbrăcaţi pestriţ, ce umblă printre blocuri bătând din tobe, cântând la saxofon şi făcând un zgomot asurzitor, aştepând să li se arunce bani de la balcoane, chipurile fiindcă au…„colindat”!?
Sunt compromise, pervertite astfel vechile şi purele datini româneşti, transformmându-le într-o formă de cerşit tigănesc. ce începe cu o săptămână înainte Crăciun şi se întinde penibil până la… Sf. Vasile!
Dar cine să-i oprească, cine să se pună cu aceşti terchea-berchea ce întinează nobleţea folclorului adevărat, perpetuat din moşi-strămoşi ???
Obiceiuri şi superstiţii de Moş Ajun
De această perioadă finală a anului sunt legate o mulţime de obiceiuri şi superstiţii. La Sărămaş am întâlnit o practică nostimă legată de recuperarea de către proprietari a unor lucruri, obiecte, bunuri date cu împrumut pe la cunoştinţe, vecini, rude, şi care între timp s-au făcut…„uitate”. Redobândirea lor e menită să-i găsească pe adevăraţii proprietari cu toată averea în bătătură de Sărbători.
Pentru ca în anul care urmază tinerele să fie mai frumoase unele pun un bănuţ şi o nucă în apa în care se spală. Cine are amenajat acasă un cămin, un şemineu trebuie să lase focul aprins în noaptea premergătoare zilei Naşterii Domnului.
Ciobanii aşează sub pragul casei un drob de sare, pe care îl lasă acolo până în aprilie, la „Alesul oilor”. Atunci îl scot, îl macină şi-l amestecă cu tărâţe, după care îl dau mioarelor, pentru ca turma să sporească şi să fie sănătoasă.
În Ajun se pregăteşte masa festivă de a doua zi, la care sunt invitaţi membrii familiei, Crăciunul fiind prin excelenţă o Sărbătoare la care iau parte doar rudele apropiate.
Farmece şi deochi . .
Vă prezentăm şi alte practici obscure perpetuate peste ani, rămase în comunităţi mici din judeţul Covasna. De pildă, la Băcel am aflat că unele femei pun pâinea pe un scăunel sub masă în ziua de Crăciun ca să atragă norocul. De asemenea, gospodinele ce ţin la tradiţii strecoară sub faţa de masă puţină pleavă de grâu, pentru a avea belşug.
O regulă „de aur” impune ca până la Sărbătoarea Naşterii Domnului, toată lumea trebuie să se împace cu duşmanii, fie că le convine sau nu..
O altă credință primitivă, bazată pe rămăşiţe ale obscurantismului şi magiei spune că pentru a fi protejaţi de deochi şi de farmece oamenii trebuie să aşeze în cele patru colţuri ale mesei câteva seminţe de mac. Odinoară se făceau vrăji şi descântece pentru alungarea rozătoarelor şi a altor dăunători.
Ca să le vină peţitorii, fetele de măritat ar face bine ca din Ajunul Crăciunului şi până la Iordan (Bobotează) să deretice zilnic prin casă, însă e bine ca altcineva să arunce gunoiul, spre a nu le îndepărta ursitul! Ca să-l viseze, fata trebuie să postească toată ziua dinaintea Crăciunului. Seara, prima îmbucătură o va pune la brâu; când se duce la culcare va întinde brâul pe jos şi va face trei mătănii peste el. Doar aşa este posibil ca noaptea să-i apară în somn alesul inimii…
Predicţii meteo
Datina mai spune că dacă în seara de Ajunul Crăciunului cerul va fi înstelat, urmează un an cu o recoltă bună. De va fi călduţ peste zi, atunci primavara va fi capricioasă.
…Stimaţi cititori, vă urăm numai bine, multă sănătate şi un Crăciun Fericit, alături de cei dragi!
Horia C. Deliu
