Note de călătorie (1)
Potala, reşedinţa de vară a lui Dalai Lama.
…Şi vara lui 2011 s-a dovedit până la urmă fastă în ceea ce-l priveşte pe subsemnatul, mare împătimit al peregrinărilor. Abia în luna august a devenit realitate un vis aparte: reîntâlnirea cu Extremul Orient. Pe unde peregrinasem în tinereţe fascinat de peisaje nemaiîntâlnite, uimit de truda unui furnicar de un miliard de suflete ce trudea din zori şi până în noapte fără spor. Era a-aşa numitul „colos cu picioare de lut”, un popor ce încă nu dădea semne că se trezeşte. A făcut-o acum, şi nimeni nu-i mai stă în cale.
O aventură ce nu se poate uita
Abia revenit acasă la mijloc de septembrie dintr-o aventură ce nu se poate uita. Aventură care la un moment dat mi-a pus chiar viaţa în pericol, când la peste… 5.000 de metri altiudine (!), fără a avea un antrenament prealabil, din pricina aerului rarefiat şi a insolaţiei extreme, am simţit că mă sufoc, aidoma peştilor pe uscat.
Aşadar, mă străduiesc să îmi ţin promisiunea. Pe care am făcut-o cititorilor mai vechi şi mai noi, pasionaţi de asemenea subiecte, prezentând un nou serial de călătorie. Va fi o suită de reportaje inedite, ilustrate cu multe imagini spectaculoase suprinse într-un univers exotic, destul de greu de înţeles pentru europeni, în general, şi pentru români, în special. O lume cu totul aparte faţă de a noastră. Cu oameni calmi, modeşti, foarte harnici, ce au o altă filosofie de viaţă şi habitudini diferite. Sunt realităţi copleşitoare. Unele ţin de o străveche închistare în obscurantism şi misticism, perpetuate într-un perimetru montan izolat al Asiei, cum este Tibetul. Altele însă reprezintă reversul medaliei.
Cea mai dinamică expasiune economico-socială a momentului, ne referim la China, ce a depăşit fără drept de apel (încă) liderul mondial – Statele Unite. Acest boom industrial, căruia îi putem spune liniştiţi „miracolul chinezesc” (cel japonez de odinioară azi s-a cam disipat) se derulează într-un climat mondial devastat de recesiune şi sărăcie.
Aşadar, să privim fără prejudecăţi spre un spaţiu fabulos, un univers plin de superlative şi paradoxuri.
S-o luăm cu începutul…
Pasul Tangulla, din Tibet, la peste 5000 de metri.
Dar să o luăm cătinel, cu începutul aventurii. După o amânare de vreo lună şi jumătate, datorată unor probleme legate de acordarea vizelor, în sfârşit, în miezul lui „Gustar” am purces într-un lung periplu asiatic, ce avea să acopere distanţe uriaşe. Cam cât un continent. Preumblarea s-a întins de pe Acoperişul Lumii, de la… 5.072 de metri, până la nivelul Oceanului Pacific. Am coborât din misticul şi fascinantul Tibet, navigând pe al treilea curs de apă ca mărime de pe Terra, Fluviul Yangtze, poposind în mari centre urbane chinezeşti, făcând escală în Hong Kong – megalopolisul care nu doarme niciodată la fel ca şi New York-ul – şi încheind ruta taman în teluricul Macao. Punctul terminus a fost acest super „loc al pierzaniei”, devenit dn luna martie a.c., odată cu inaugurarea celui mai mare casino-hotel, noua Capitală mondială a jocurilor de noroc.
Sarabandă fantastică
S-au succedat prin faţa ochilor, dar şi a cemerei foto şi aparatului de filmat, vreme de mai multe săptămâni ca într-o sarabandă fantastică numeroase palate celebre: Potala, Reşedinţa de vară a lui Dalai Lama, cele zece mii de încăperi ale Oraşului Interzis. Au urmat edificii de cult specifice, având etaje suprapuse şi streşinile curbate în sus, pe care sunt fixaţi mici dragoni şi alte creaturi fantastice: Marea Pagodă a Gâştii Sălbatice sau Pagoda cu 12 etaje, înălţată acum 300 de ani. Au încercat să le eclipseze impozante lăcaşe sacre, ca Templul Shaolin, de care se leagă originea artelor marţiale, Templele Calului Alb, de Jad, A-Ma, Jokhang – centru spiritual şi loc de pelerinaj.
De asemenea, am admirat mii de statui de dimensiuni mici, medii şi enorme ale lui Budha (realizate din aur, bronz, jad, marmură, piatră, lemn), apoi sarcofage acoperite cu mii de kilograme din cel mai preţios material, sute de grădini de vis. Să nu omitem structurile enorme fixate la mare înălţime pe cabluri de oţel, aruncate peste cursuri de apă, aidoma unor harfe gigantice, stil care l-a făcut celebru pe arhitectul spaniol Calatrava.
La fel de frumoase sunt micile podeţe din bambus sau granit, ca vestitul Pod a lui Marco Polo, plantate pur decorativ deasupra unor iazuri pline de peşti roşii. Nu pot fi în nici un fel omise cele peste două mii de grote din Luoyang, ce adăpostesc zeci de mii de statui ale lui Budha.
Ca un caleidoscop vrăjit
Cu trenul ultra-rapid, ce poate atinge 450 km la oră.
Ca într-un caleidoscop vrăjit, s-au amestecat senzaţii şi impresii, ce nu pot fi trecute cu vederea: de pildă, ascensiunea aidoma unui glonţ ieşit pe ţeavă în al treilea turn de televiziune ca înălţime de pe glob la Shanghai, ca şi deplasarea cu trenul trans-himalayan care pleacă din Tibet, ajunge la peste 5.000 de metri altitudine şi coboară lin spre şes. Scriind despre paradoxuri şi superlative, să amintim, totodată, performanţa inginerească legată de inaugurarea traseului feroviar ultra-rapid, pe care „zboară” bolidul aerodinamic fără roţi, „Săgeata albastră”, având viteza de croazieră de 400 km/h. Un tren în care m-am simţit ca într-un… avion. Mai ales că şi designul interior este aidoma aeronavelor: cu scaune şi locuri de bagaje identice, cu însoţitoare de bord în uniforme cochete, ce aduc dezinvolte cărucioarele cu mâncare şi băutură. Ce mai? Toate amănuntele unei deplasări ca vântul şi ca gândul, în care acceleraţia uriaşă este bine suportată de organism.
Teama autorităţilor locale de posibile acte teroriste ne-a părut la un moment dat exacerbată. Însă aflându-ne în Asia exact în perioada când s-au comemorat zece de ani de la atacurile devastatoare de la 11 septembrie asupra „Gemenilor” din America, am realizat că tracasările legate de controalele amănunţite antitero corporale şi ale bagajelor sunt justificate.
Urşii de bambus
Vă plac, dragilor, urşii gigantici Panda? Ştiţi că sunt pe cale de dispariţie? Ei bine, la Centrul de cercetare şi conservare din Cengdu se poate admira lupta susţinută pentru supravieţuirea blândelor specimene. Abia la faţa locului ne-am dat seama de investigaţiile sofisticate efectuate pentru înmulţirea simpaticelor şi solitarelor mamifere. Care toată ziua nu fac altceva decât mănâncă bambus şi dorm. Numai de… împerechere şi perpetuarea speciei nu le arde! De aceea se fac înseminări artificiale. Sunt nişte incubatoare transparente ca pentru bebeluşi, în care se aflau câţiva pui Panda de dimensiunea unor… pisoiaşi.
Puii de Panda în Centrul de cercetare de la Cengdu.
Graţie măsurilor excepţionale luate de autorităţile chineze, viitorul sună bine pentru agreabilele făpturi necuvântătoare.
Călătorie halucinantă
Din goana trenului sau autocarului nu ai cum să nu observi în mediul urban, dar şi la ţară, zecile, sutele, în total miile de blocuri de 30-40 de etaje. Ce au căpătat aliura unor „zgârie nori” în Beijing, Shanghai şi Hong Kong. Sunt lame uriaşe de beton şi sticlă, într-o arhitecură modernă, ce au înlocuit aproape în întregime vechiul, inesteticul şi meschinul fond locativ.
Să nu uităm din acest expozeu fugitiv comerţul înfloritor, intern, dar mai cu seamă extern. Şi mai ales industria falsurilor, ajunsă la perfecţiune. Un ceas „Rolex”, care semăna identic cu unul original, îţi era oferit pe stradă cu câţiva zeci de dolari.
La tot pasul se găsesc magazine de firmă, Gucci, Prada, Louis Vuitton, Armani, Dior, Cavalli, Diesel, Oxido,Versace, Ralph Lauren, Donna Karan,Vogart şi atâtea altele, unde se spune că există doar articole autentice, necontrafăcute. Şi preţurile sunt pe măsură, la fel ca ţările occidentale, „overseas” (de peste mări), cum le spun asiaticii. În bazare, prin pieţe şi supermarketuri, găseşti tone de mărfuri aproape similare, cu etichete celebre, dar la preţuri imbatabile. Dacă până şi vedetele de la Hollywood se pretează să umble cu „fake”-uri din acestea realizate perfect, ce să mai vorbim? Totul e ca eticheta de firmă să fie pusă la vedere…
Sunt doar câteva din minunăţiile şi ciudăţenile ce pot fi admirate într-o asemenea călătorie halucinantă. Din care cu greu te dezmeticeşti, pentru a alege esenţa. (Va urma)
Horia C. Deliu
