„Ziua de mâine nu poate exista fără morală, fără credință, fără memorie.
Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. Cele mai importante lucruri dobândinte după libertate și democrație sunt identitatea și demnitatea.”
Pornind de la aceste citate ale Regelui Mihai I al României, pe care în aceste zile de doliu le-am tot auzit în media, și pe care cu greu le voi uita vreodată, aș vrea să evidențiez cât de mult au contat toate aceste caracteristici la un loc pentru reușita evenimentului din 1 Decembrie 2017 în municipiul Târgu Secuiesc. O zi binecuvântată de Dumnezeu ale cărei ecouri pozitive încă nu s-au stins, deși au fost și voci care au încercat să arunce în derizoriu evenimentul, să împroaște cu noroi caracterul religios al acțiunii și să discrediteze buna credință a celor peste patru sute de români veniți din colțurile țării. Oameni cu credință și cu frică de Dumnezeu. Oameni ai căror bunici ori străbunici au murit pentru o Românie liberă și unită. Oameni sosiți din dragoste și unitate, frate lîngă frate, nicidecum „străini”, nicidecum „ musafiri nepoftiți” cum au fost numiți tocmai de cei care trebuiau să-i aștepte cu brațele deschise, căci…Ziua Națională a României nu este o serbare privată la care invităm pe cine vrem, este o sărbătoare publică a românilor de pretutindeni, indiferent de naționalitate, de origine etnică, de religie, de apartenență politică și fiecare român are libertatea câștigată prin vărsarea sângelui străbun de a sărbători acolo unde simte că vrea să fie trup și suflet în acel moment.
Așa s-a întâmplat și cu cei peste patru sute de români sosiți din aproape toate zonele țării la Biserica „Poborârea Sfîntului Duh” din Târgu Secuiesc, în fruntea cărora s-au aflat preoți veniți cu gândul de a ne fi alături prin întărirea credinței că indiferent de ce vremuri vor veni, niciodată nu vor uita de noi, nu ne vor lăsa singuri. Și mare bucurie a fost în sufletul preotului paroh Nițu Ștefan pe care în cei douăzeci de ani de când îl cunosc, niciodată nu l-am văzut atât de emoționat ca în această zi. Îl informasem din timp de intenția dr. Mihai Tîrnoveanu de a veni împreună cu câteva grupuri de români dornici de a petrece alături de enoriașii de la biserica noastră, Ziua Națională a României, și s-a arătat extrem de încântat. Poate și pentru faptul că era ultimul 1 Decembrie pe care avea să-l petreacă în calitate de preot, urmând ca din 2018 să iasă la pensie. Poate că avusese și dumnealui aceeași revelație ca și mine, că va fi un eveniment cum nu mai văzuse biserica noastră și dorea să împartă această bucurie cu enoriașii săi la fel de emoționați când au văzut biserica plină – o oază de românism din care, prin cântec, se ridica un duh tricolor și flacăra lumânărilor ardea parcă roșu, galben și albastru.
…Și chiar nu știu în istoria acestui oraș să fi venit vreodată un grup așa mare de români „uniți în Hristos” cum îi plăcea părintelui Alexandru din Buzău să spună. „Suntem frați între noi, și prin harul Lui Dumnezeu, suntem chiar frați cu Iisus Hristos, fiul omului. Dumnezeu și omul care a venit la noi, a luat trup omenesc l-a îndumnezeit prin jertfa Sa pe cruce. Nu se poate ajunge la înviere fără jertfă. Așa că pământul jertfit și sfințit de martirii noștri, nu poate să rămână părăsit. …Și Basarabia…cât sînge și acolo. Sunt încercări. Mulți frați de-ai noștri se opun, dar în fața proniei nu poate sta nimeni! Sunt profeții că pământul României Mari va fi înconjurat de foc…Dar mai e un foc. Focul Duhului Sfânt care arde păcatele în primul rând. (…) Încercări au fost mereu, dar nu ne lasă Dumnezeu.”
Profeții care te cutremură, te înspăimântă, dar ce mult contează o vorbă bună din care să deduci că-i pasă cuiva de amarul tău, pe care parcă-l mai alină, știind că din când în când cineva se gândește la tine cu dragoste frățească, așa cum reiese din mesajul părintelui Nițu Ștefan, adresat invitaților după rânduiala slujbei de muţumire –Tedeum și a programului de cântece patriotice și religioase pregătit de invitați.
„ Îi mulțumim Lui Dumnezeu, cu emoții nemărginite, că în această Sfântă zi a rânduit ca să veniți să nu ne simțim singuri în această mare Țară Românească, dar de multe ori uitați în acest colț al inimii acestei țări, de către cei care ne guvernează. Măcar prin voi care simțiți aceeași credință și dor de unire cu frații de peste Carpați, și ați venit cu păstorii voștri, cum spune în cântare „ preoții cu crucea în frunte” să simțim și noi sărbătoarea. Ați venit ca oarecând la Alba Iulia cete și cete de oameni cu preoții lor în frunte, mergând ca să arate dorul de unire al oamenilor din toate colțurile acestei țări minunate. Nu avem cuvinte ca să vă mulțumim pentru această surpriză plăcută. Așa de multă lume s-a gândit la noi în această Sfântă zi. Dumnezeu să răsplătească vouă simțămintele patriotice, simțămintele religioase, de unitate, de frățietate, de iubire față de cei care suntem aici pe valurile mării care ne aruncă în furtunile vieții într-o parte și în alta…și fără să primim măcar cuvinte de îmbărbătare din partea celor care ar trebui să ne dea și ajutor. Dar știm că, așa cum spune cântarea „ Cu noi este Dumnezeu.” Nu ne părăsește nici pe noi. Ci ne adună din când în când măcar să ne încălzim inimile noastre împreună cu păstorii voștri sufletești, și cu toți cei ce simt bucuria Marii Uniri a țării noastre care mereu vă așteaptă în sfintele lăcașuri. Ca aici să simțim unitate în credină, în frățietate, în dorul de mântuire, în dorul de a fi împreună și aici pe pământ și în Patria cea cerească. Dumnezeu să vă răsplăteaacă de la mic la mare, de la tânăr la mai vârstnic, efortul ce ați făcut de a fi în mijlocul nostru.
Ne vom ruga mereu ca acolo unde sunteți să vă păzească Dumnezeu de tot răul, dar nici voi să nu ne uitați pe noi în rugăciunile voastre. Pe noi cei care suntem aici pe baricade și ne luptăm cu tot felul de provocări, dar până ce Dumnezeu ne-a dat putere, nu ne lăsăm. Pentru că stindardul credinței noastre, al românilor, este să fim cu fruntea sus și să mărturisim mereu că suntem și noi frați români împreună cu cei care sunt în alte zone majoritar ortodoxe sau pur românești.
Dragii mei, mă bucur că ați cântat cântări patriotice aici înăuntru, pentru că aici putem mai bine să ne exprimăm sentimentele noastre. Pentru că afară sunt alte condiții, am să vă rog să căutați să fie cântări care să fie fără provocări, pentru că voi plecați și noi rămânem în gura lupului. Dar pentru că ați trecut Carpații, înainte de a ieși din Biserică la ceremonialul religios și militar, vă rog să cântați „ Treceți batalioane române Carpații”.
Și într-un glas, într-o simțire ne-am amintit că „frații în veci vor fi frați” pentru că așa a fost scris, așa ni s-a dat. Privindu-i laolaltă în timp ce cântau însuflețiți „Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă”, fie că era vorba de românii din oraș, de cei de prin împrejurimi, Mărtănuș, Zăbala, Brețcu, Zagon, Ojdula, ori cei veniți din afara județului de la sute de kilometri, Ploiești, Dorohoi, Deva, București, Botoșani, Piatra-Neamț, Bacău, Brașov, Făgăraș, Slatina, Brăila, am știut că „nădejdea e numai la noi”. Iar noi înseamnă unitate în credință, în dragoste și devotament față de țară și de neam indiferent din ce zonă a țării facem parte, așa cum reiese și din mesajele culese de la unii participanți la Ziua Națională a României pe care cu bucuria izbândei vreau să le împărtășesc tuturor.
„Cu Tricolorul în piept la Târgu Secuiesc… Vara, în vacanțele noastre, vrem să cunoaștem cât mai mult din frumusețile patriei, dar vacanța e scurtă și trece repede. Atunci îți propui mici daruri, ocazionale, care să suplinească scurta vacanță. Așa că o minunată ocazie să serbăm și să ne arătăm dragostea de frați și de neam a fost și ziua de 1 Decembrie. Aveam o invitație de la prietenii cu care colaborez din orașele cu mai puțini români, și am ales Târgu Secuiesc.
Dimineața, orașul ne-a întâmpinat cu o ploaie rece și deasă, am intrat în Sf. Biserică, am ascultat slujba, dar ca prin farmec la ieșirea din biserică, ploaia a stat, copleșită și ea de mulțimea de steaguri tricolore și inimi curate care au umplut toată zona de freamăt și cântec patriotic. Ne-am alăturat mulțimii și a fost, cred, cea mai frumoasă zi de 1 Decembrie a mea și a celor veniți din Botoșani, Galați, Ploiești, Craiova …și din alte județe, pentru că puțini au bucuria să cânte, să plângă, să fluture steagul țării în dragoste de neam și frați. Ne așteptau alți frați români veniți la fel ca noi, cu bucurie în suflet și cu mari emoții. Când am intrat în Sfânta Biserică totul a devenit copleșitor… Intrau și se închinau tineri, bărbați și femei cu prunci în brațe, oameni minunați cu demnitate și seninătatea celui ce-și știe bine scopul pentru care a bătut cale lungă. Părintele a cuvântat atât de frumos slujba de sărbătoare și mulțumire Tatălui Ceresc și Maicii Sale. Am participat apoi la cea mai emoționantă paradă a armatei și a celor veniți din toate colțurile țării, animați de aceiași dorință și scop: Fraților români din Harghita și Covasna nu sunteți singuri, noi vă iubim și venim cu inima curată la Marea Sărbătoare a tuturor românilor ,de pretutindeni.
A fost pentru mine o onoarea să fiu acolo, unde inima de român bate mai tare, mai cu iubire față de graiul neamului său și pământ. De aici din zona mea, unde mai puțini știu lupta lor de fiecare zi, pare ușor, e firesc să ieși în oraș de 1Decembrie, doar e ziua țării și primăria se ocupă de festivități. Dar în localitățile și orașele din jud. Covasna și Harghita nu e la fel. Românii au mai rămas puțini și nimeni nu-i mai ascultă, nimeni nu le știe durerea, sau se fac că nu știu, lăsând-i la voia întâmplării. Nu au drepturi și nu contează în calculele primarilor. De aceea, câțiva inimoși care le-au auzit strigătul, le-au înțeles durerea, au reușit să ne adune pentru a le face o bucurie.
Da, a fost gestul nostru pentru a fi lângă frații noștri , așa cum orice român vine de sărbători să petreacă împreună cu neamurile. Pentru această Zi Sfântă, pentru bucuria de care am avut parte umăr lângă umăr cu atâția oameni minunați cu inimi tricolore, vă mulțumim domnule Mihai Tîrnoveanu, poetei Mihaela Aionesei și tuturor acelora care ne-ați așteptat cu pâine și sare, cu emoții și bucurie. Doamne ajută, și fă ca acest eveniment să fie deschizător de alte întâlniri acolo în inima rănită a țării. Și sigur vor continua prin noi toți, prin copiii noștri. ”- poeta Mariana Adăscăliței (Botoșani).
„Cu inima plină de dragoste pentru România și români, am ales să petrecem această sfântă sărbătoare într-un oraș despre care auzisem că în el românii sunt împiedicați să se manifeste ca români. Nu am crezut aceasta până când am defilat însoțit de câteva sute de frați pe străduțele micului oraș. Am observat cu toții cum românii din case ne salutau înfricoșați din spatele geamurilor, lăsând doar pentru câteva clipe să li se vadă zâmbetele timide și câte un mic steguleț tricolor din hârtie.
Cum este posibil ca în România, proprii ei cetățeni să fie înfricoșați în așa măsură încât să nu iasă din case? Să nu vă mai temeți frații mei! Aveți 20 000 000 de frați care vă iubesc și care vor sări ca lupii în stâne, în caz de pericol. Acum am înțeles că ați fost vânduți și voi de către politicienii noștri. V-au vândut drepturile de români în România. Ați ajuns străini la noi acasă! Nu putem accepta aceasta!
Începând cu anul 2018 vom face acțiuni de lucru, cu preponderență în Covasna și Harghita. Ne vom bucura împreună de țara noastră dragă pe care ne-au lăsat-o înaintașii noștri de milenii, cu mult înainte ca popoarele venite de pe alte meleaguri să descalece aici. Asta-i țara noastră, noi nu stăm în gazdă, Horia’l nostru-i risipit pe roți!
Așa să ne ajute Dumnezeu! ”- Dan Ciprian Grăjdeanu- liderul Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință.
Și pentru că suntem în postul Crăciunului închei cu un frumos îndemn la iubire al Părintelui Arsenie Papacioc pe care am avut fericirea nu doar să-l cunosc, ci să-i și ascult sfaturile care mi-au fost de un real folos.
„Iubiţi mult, iubiţi frumos, iubiţi rana şi pe cei ce v-au făcut rana. Oamenii buni vă ajută la mântuire mult, dar cei răi şi mai mult. Toate veacurile au fost pline de duşmani, dar duşmanii din veacul acesta au umplut Cerul de sfinţi.”
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Mihaela Aionesei- Târgu Secuiesc
