Știința care studiază fenomenele de masă, sub aspect cantitativ, cu metode proprii de descriere și analiză este cunoscută cu numele de statistică. Deși cifrele ni se par „seci”, studierea statisticilor ne ajută să tragem multe concluzii referitoare la diverșii factori sau fenomene care influențează viața omului pe pământ, despre conviețuirea lui cu celelalte specii și despre atitudinea speciei umane față de mediul înconjurător și efectele cauzelor create de om.
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Conform sursei Wikipedia, la 1 iulie 2017 statisticile spun că populația globului era de 7.515.175.200 de locuitori. În topul celor mai populate țări (din 225 menționate) se aflau: Republica Populară Chineză (cu 1.388.240.605 de locuitori), India (1.342.533.850), SUA (326.477.190), Indonezia (237.556.363), Brazilia (190.732.694), Pakistan (182.490.721), Bangladesh (164.432.000), Rusia (142.905.200), Mexic (131.590), Japonia (125.044.210) etc., România ocupând locul 56 (cu 19.237.680 locuitori). Pe penultimul loc (224) se situează Vaticanul (cu 500 de locuitori), iar pe ultimul (225) se află Insulele Pitcaim (cu 50 de locuitori).
Privind statistica de mai sus, desigur, ar trebui să vedem întreaga listă cu țările de pe glob, putem desprinde o primă concluzie: importanța sau bogăția unei țări nu ține neapărat de numărul de locuitori al acesteia. De pildă, Vaticanul, cu cei 500 de locuitori ai săi și cu o suprafață restrânsă este recunoscut și acceptat de întreaga lume ca principalul centru religios al Occidentului, dar nu numai religios, ci și pentru veacurile de istorie și cultură concentrate într-un spațiu compact, dar vizitat anual de milioane de turiști tocmai pentru importanța și frumusețea lui. Acest lucru este valabil și pentru alte țări cu populație mai redusă decât cea a țării noastre.
În ceea ce privește topul primelor 10 orașe cele mai populate din lume, aici trebuie să ne referim nu doar la orașul propriu-zis, ci și la zona metropolitană, conform sursei IMOPEDIA.ro, începem cu : GUANGHZOU, supranumit și „Mega Orașul din Delta Râului Pearl”, întins pe o suprafață de 3.000 km pătrați și având o vechime de 23 de secole. Are o populație de circa 20.000.000 de locuitori, deci mai mult decât toată populația României; BEIJING, cu o suprafață de 3.000 de km² și o populație de circa 20.000.000 de locuitori; OSAKA, cu zona metropolitană Osaka-Kobe-Kyoto, ocupă o suprafață de 11.000 de km², și are o populație de 19.000.000 locuitori; NEW YORK CITY, cu zona metropolitană are o suprafață de 35.000 km² și o populație de 20 de milioane de locuitori; MUMBAI (cu vechea denumire Bombay), cel mai populat oraș indian, întins pe o suprafață de 1.000 km², are o populație de 20.000.000 locuitori, luxul și sărăcia conviețuind în mod miraculos; MANILA (Filipine), considerat „orașul spaniol al Asiei”, cu zona metropolitană are o populație de aproape 21.000.000 locuitori; DELHI, cu o istorie de cinci milenii, conținând în interiorul său capitala New Delhi, se întinde pe o suprafață de 1.000 km² și are o populație de 22.000.000 locuitori; SHANGHAI, cel mai mare și mai occidentalizat oraș al Chinei, unul dintre orașele cu cea mai mare dezvoltare din lume, cu zona metropolitană se întinde pe o suprafață de 6.000 km² și are o populație de 23.000.000 locuitori; SEUL, una dintre cele mai costisitoare capitale asiatice, cu zona metropolitană are o suprafață de 10.000 km² și o populație de 25.000.000 locuitori; JAKARTA, cu zona metropolitană are o suprafață de 6.000 km² și o populație de 28.000.000 locuitori; TOKYO, una dintre cele mai importante metropole asiatice, este un oraș dezvoltat pe verticală și întins pe o suprafață de 13.500 km², cu o populație de 35.000.000 locuitori. Și când te gândești că acest mega oraș care astăzi impresionează prin numărul de locuitori s-a dezvoltat dintr-un sat pescăresc…
Ne-am permis să enumerăm aceste cifre statistice nu doar dintr-o simplă curiozitate, ci pentru a trage câteva concluzii. În primul rând observăm că cele mai populate orașe (și țări) ale planetei se află în zona asiatică. În al doilea rând este de remarcat că majoritatea acestor metropole au avut un ritm de dezvoltare accelerat. Și totuși nu putem ține seama doar de această dezvoltare accelerată și această aglomerare umană accentuată, ci trebuie să avem în vederea și efectele nefaste ale industrializării agresive asupra mediului înconjurător și asupra populației, indicate prin gradul de poluare al acestor aglomerări urbane.
De aceea se cuvine să alăturăm aici și topul celor 10 cele mai poluate țări din lume, potrivit unui clasament bazat pe Indexul poluării realizat de Numbeo, pentru prima jumătate a anului 2016, care a acordat un punctaj, după cum urmează: PERU (87,1%), CHINA (88%), VIETNAM (88,4), MYANMAR (89,7), MONGOLIA (92,6%), EGIPT (92,8), BANGLADESH (93%), LIBAN (94,8%), GHANA (97,8%), AFGANISTAN (101,2%) etc. Din fericire, România, având un teritoriu destul de mare în raport cu populația, cu un punctaj de 48,7% în acest clasament se află pe locul 74 din 108 țări analizate. Această analiză se referă la calitatea aerului și a apei, deci românii ar trebui să fie mai prevăzători cu propriul lor viitor, căci pe măsură ce numărul locuitorilor și ritmul de dezvoltare industrială cresc se înmulțesc și problemele legate de calitatea mediului înconjurător. Chiar dacă încă nu avem mega orașe, deja în Capitală, mai ales în timpul verii, nivelul poluării este în creștere continuă, iar cauzele care duc la această creștere sunt multiple. Putem observa că între țările menționate în mod surprinzător apar câteva (Peru, Myanmar, Mongolia, Ghana) pe care nu ne așteptam să le vedem în clasamentul poluării. Oare ce factori au dus la degradarea calității aerului și apei în aceste țări, și în general?
Studiind aceste statistici, ajungem la concluzii îngrijorătoare pentru viitorul omenirii, deoarece multe dintre activitățile omului se înscriu într-un scenariu apocaliptic care, dacă nu se vor lua măsuri drastice, ar putea duce chiar la extincția vieții pe pământ. În acest proces de „autodistrugere”, oamenii creează cauze care vor avea efecte inimaginabile. Câteva dintre aceste cauze sunt: reziduurile industriale și emisiile de gaze, industrializarea rapidă și contaminarea solului și a pânzei freatice, exploatarea petrolului și a gazelor fără măsuri de protejare a mediului, extracția și procesarea metalelor, activitatea minieră, contaminarea atmosferei și a râurilor cu substanțe nocive (dioxid de sulf, gaze de eșapament, plumb, cupru, zinc, arsenic etc.). Adesea aceste particule periculoase contribuie la formarea ploilor acide care distrug vegetația și afectează sănătatea ființelor vii. Pe de altă parte, din cauza exploatării industriale tot mai accelerate, în atmosferă se produce smogul (un amestec de noxe, praf și vapori de apă) precum o ceață otrăvitoare plutind deasupra marilor orașe, iar oamenii trebuie să circule cu măști de protecție pe față, pentru a-și proteja căile respiratorii. Și poate cea mai amenințătoare dintre toate rămâne poluarea nucleară, fie prin îngroparea în pământ a deșeurilor radioactive, fie prin accidente precum cele de Cernobâl și Fukushima, fie prin bombardament atomic, cum s-a întâmplat la Hiroshima și Nagasaki la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Și cum în zilele noastre armamentul nuclear s-a dezvoltat enorm, iar centralele atomice s-au înmulțit pe tot globul, pericolul izbucnirii unui război nuclear sau al unor noi accidente este iminent. Dacă la aceste cauze adăugăm defrișările masive care duc la pierderea biodiversității, arderea combustibililor solizi și poluarea sonică, avem tabloul autodistrugerii aproape complet.
Efectele cauzelor amintite mai sus devin tot mai îngrijorătoare: cancer, probleme respiratorii, distrugeri ale sistemului imunitar, afecțiuni neurologice, avorturi spontane, malformații genetice, boli ale oaselor, pneumonii, bronșite etc. care reduc speranța de viață a oamenilor mai ales în preajma marilor aglomerări urbane.
Într-un comentariu recent (12.12.2017), sursa descopera.ro, se afirmă, conform unui studiu britanic, că „Daunele produse copiilor nenăscuți de poluarea atmosferică ar putea constitui o catastrofă medicală globală”, și înclinăm să credem că așa este. Studiul respectiv arată că există o legătură între noxele din atmosferă și nașterea unor copii cu greutate mică „care sunt apoi susceptibili să sufere de afecțiuni pe toată durata vieții lor, ceea ce provoacă temeri că milioane de copii din lumea întreagă ar putea fi afectați”.
Cu toate că cei mai expuși pericolului poluării sunt „locuitorii din marile orașe aflate în expansiune”, există multe alte locuri pe planetă, cu populație mai puțin numeroasă și mai săracă, unde marile companii industriale străine sau chiar cele proprii investesc în exploatarea unor minereuri toxice, dar fără măsuri de protejare a mediului înconjurător, încât populația din jur este puternic afectată. Se spune că în locurile respective puțini copii ajung la vârsta maturității, căci solul, apa și aerul sunt otrăvite. Și aceasta se întâmplă, deoarece ținta „capitalismului sălbatic” este profitul și nu grija față de semeni. Vom da un singur exemplu, dar există multe altele: localitatea Kabwe, cu o populație de 255.000 de locuitori, al doilea oraș al Zambiei și considerat primul oraș din lume în topul poluatorilor cu plumb, despre care se spune că „întregul oraș este contaminat cu metale grele” și generații întregi de copii s-au scăldat în râul din apropiere, unde este deversat minereul de plumb încă din anul 1902 când a început exploatarea acestui metal nociv. Se înțelege că toți copiii din oraș suferă de „boala plumbului” ce duce la „afecțiuni ireversibile ale creierului și nervilor”. (descopera.ro/ Natura)
Acum, în ceasul al doisprezecelea, încă nu e prea târziu ca omenirea să se trezească din drumul ei către autodistrugere. Dacă oamenii nu vor deveni mai conștienți cu privire la faptele lor, în mai puțin de un secol vor ajunge la un punct de unde nu va mai exista cale de întoarcere. Dar cine știe, poate că Viitorul va rezolva și aceste probleme ale omenirii; ieșirea omului în spațiul cosmic și extragerea resurselor energetice din alte corpuri cerești va putea fi o soluție salvatoare… Până atunci însă e bine să avem grijă de propria noastră „casă”, planeta Pământ, pe care am primit-o de la strămoși, și să o păstrăm mai curată și mai potrivită pentru viața copiilor și nepoților noștri.
Mihai Trifoi
