În județul Covasna, tradițiile și valorile lăsate de străbuni nu pier. Șezătorile, în care utilul se îmbina cu plăcutul, în care munca se împletea cu socializarea, sunt doar un exemplu în acest sens. În mai multe localități covăsnene, astfel de manifestări se organizează frecvent.
În comuna Sita Buzăului, șezătoarea este organizată de mulți ani, reprezentând un imbold pentru oamenii locului și nu numai de a-și achiziționa costume populare, dar și de a coase ii. Ediția din 2018, derulată în luna februarie, a fost una specială, dedicată Centenarului și, tot atunci, în satul Ciumernic, aparținător comunei, a fost organizată pentru prima oară o manifestare similară.
Anul trecut, în comuna covăsneană Brețcu, tradiția șezătorilor a fost reînviată. De Balul Sântilei- un bal ce amintește de vechile obiceiuri ale păstorilor – și care a fost reconstituit, anul trecut, pentru prima oară, după aproximativ șapte ani de absență, a fost organizată o astfel de șezătoare. Femeile din comună și nu numai, au cusut atunci, ii, au împărtășit din experiența lor copiilor, fetelor, asigurându-se că tradiția este pe mâini bune.
„Șezătoare călătoare”, tradiții nemuritoare
La finele anului 2016, la inițiativa tinerei Alexandra Pintrijel Hagiu, s-a constituit șezătoarea „Femeile din Ținutul Căciularilor cos ie”, un proiect itinerant, de la suflet, pentru suflete. Desfășurată întâi în casa inițiatoarei, în Zăbala, acțiunea a „prins aripi”, fiind apoi derulată în diverse localități covăsnene.
„Şezătoarea <<Femeile din Ţinutul Căciularilor cos ie>> s-a născut ca un răspuns la chemarea străbunelor noastre de a coase alături de ele în haina istoriei, să lăsăm și noi pentru mai departe viața noastră scrisă-n pânză, fiicelor noastre! Această chemare a venit din mine atunci când un gând a încolţit din sămânţa pusă cu grijă, şi n-a întârziat ca să crească: acela de a-mi coase ia pe care apoi să o las fetiţei mele, nepoatei, strănepoatei, un fir de lumină în veşnicie! Apoi m-am gândit: ce ar fi dacă aş organiza o şezătoare unde să vină mai multe femei să ne coasem iile împreună? Astfel, la început mi-am dorit să mai găsesc măcar două femei care sa-mi împărtăşească gândurile, să pornim împreună la drum. Apoi am lăsat ca lucrurile să decurgă de la sine, pentru că totul a decurs atât de frumos.” – ne-a declarat Alexandra.
Iubite de români din toate timpurile, iile și cămășile tradiționale bărbătești erau purtate atât în momente vesele, cât și în momente mai puțin vesele.
Pe ie, creatoarea sau creatorul își „coase” bucuriie, neliniștile, gândurile, dezvăluia, în cadrul unei șezători, Alexandra Pintrijel Hagiu.
„Fiecare ie are suflul ei și simbolistica ei, printre altele. Altița are simbolistică; crețul are simbolistică – crețul simbolizează pământul din care venim și în care ne ducem, iar altița simbolizează cerul din care venim și în care ne ducem; veșnicia este cusută acolo. Ia se poartă lângă inimă și se coase cu inima și cu gânduri bune. Fiecare ie este, pentru cel care o poartă, o armură spirituală. (…) ”- a afirmat Alexandra.
Treptat, șezătoarea „călătoare” organizată de ea a depășit granițele județului, ajungând în București, în Sibiu și nu numai. Sâmbătă, 23 iunie, o ediție specială a evenimentului a avut loc „acasă”, în mijlocul covăsnenilor, și mai exact în Poiana Nedeii din stațiunea Covasna, de la ora 16.00. Manifestarea, dedicată Zilei universale a iei, a reconstituit imaginea șezătorilor de altădată, în cadrul cărora munca se împletea cu voia bună și cu istorisiri despre străbuni, cu povești despre viață.
De altfel, în stațiunea Covasna, șezătorile nu sunt o noutate. Asociația Cultural – Creștină „Justinian Teculescu” și femei inimoase din localitate, pasionate de cusutul iilor, organizează frecvent astfel de manifestări.
Nici pentru municipiul reședință de județ – Sfântu Gheorghe – șezătorile nu sunt străine. La inițiativa Alexandrei Pintrijel Hagiu, din Zăbala, dar și cu implicarea Despărțământului „Astra” – Covasna – Harghita, și nu numai, s-au organizat, atât anul trecut, cât și în acest an, șezători ca altădată.
Tot în Sfântu Gheorghe a pornit și un cerc de cusut ii – la inițiativa Mariei Mariș.
Tradiții și obiceiuri, reactualizate prin serbări câmpenești
Un alt mod de readucere în actualitate a unor tradiții și obiceiuri din vechime, ale covăsnenilor, constă în organizarea de serbări câmpenești. Nedeia Sânpetrului este una dintre aceste serbări. Nedeia este o petrecere de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători, în acest caz, în preajma sărbătorii Sfinților Petru și Pavel. În comuna covăsneană Vâlcele, o astfel de manifestare a avut loc sâmbătă și duminică. Aceasta reia o sărbătoare cu vechime, organizată de Despărțământul „Astra” Treiscaune în perioada interbelică. Evenimentul a cuprins un amplu program, constând în jocuri și cântece populare, dar nu numai.
Nedeia mocănească, tradiţionala sărbătoare a românilor din Covasna-Voineşti,este un alt eveniment promotor al tradițiilor. Manifestarea este una multiseculară, legată de vremurile când, în preajma sărbătorii Sfântului Ilie, ciobanii coborau de la munte, pentru a-şi găsi nevastă.
În cadrul evenimentului sunt prezentate obiceiuri mocăneşti precum pețitul fetelor de către ciobanii care coboară din munți pentru a-și alege miresele, este reconstituită o nuntă, cu întreg ritualul tradițional care include ginerele care-și pețeşte mireasa, nașii de cununie, socrii mari și socrii mici, întreg alaiul de nuntași, toți îmbrăcați în straie populare. Tot atunci, sunt prezentate meșteșugurile locale, produse tradiționale.
Sîntilia zăbălenilor – este o manifestare similară, derulată, an de an, la Zăbala. În cadrul acesteia, oamenii au ocazia să trăiască obiceiurile, să cânte, să joace și să poarte costumul popular românesc așa cum fost lăsat de străbuni.
Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele și activitățile prin care „zestrea” culturală lăsată de străbuni este promovată și îmbogățită în județul Covasna.
O campanie de promovare a tradițiilor locale susținută de Holzindustrie Schweighofer.
(P)
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail