Secuimea sau Ţara Secuilor, cum o numesc documentele vechi- Terra Siculorum – este regiunea din Transilvania de Est, locuită de secui. Aşezată în imediata vecinătate a vechii frontiere cu regatul român, ea cuprindea judeţele: Trei Scaune, Ciuc, Odorhei şi partea răsăriteană a judeţului Mureş, cu 55 localităţi.
Întinderea teritorială a Secuimii este de aproximativ 13.000 km.p. Conform datelor recensămintelor de la 1930, totalul populaţiei secuimei era de: 497.176 locuitori.
Repartizată pe naţionalităţi era: secui: 403.869 (81, 23%); români: 70.294 (14,14%); restul erau: evrei, germani, armeni şi alţii: 23.113 (4,62%).
Împărţirea administrativă a Republicii Socialiste România, înfăptuită la 16 februarie 1968, a schimbat vechile numiri şi împărţiri ale judeţului, repartizând populaţia secuimii pe teritoriul judeţelor Covasna şi Harghita.
Studiul intitulat: Judeţele României Socialiste. Ediţia a II-a Editura politică, Bucureşti, 1972, prezintă fiecare judeţ sub o formă monografică cu datele cele mai importante şi semnificative, privind geografia fizică, istoria, populaţia, localităţile urbane şi rurale, resursele naturale şi de muncă, economia, învăţămîntul, ştiinţa, arta, perspectivele de viitor etc.
Conform acestui studiu, judeţul Covasna are o suprafaţă totală de 3.705 km.p. reprezentând 1,63 din teritoriul ţării.
Populaţia judeţului, la 1 iulie 1972, era de: 182.214 locuitori, 1,0% din totalul populaţiei ţării.
Populaţia judeţului, repartizată pe naţonalităţi, conform datelor recensământului din martie 1966, cuprindea: 19,30% români; 79,4% maghiari; 0,2%germani şi 1,1%alte naţionalităţi.
Judeţul Harghita are o suprafaţă teritorială de 6.610km.p., cuprinzând 2,8% din teritoriul ţării.
Populaţia judeţului era, la 1 iulie 1972, de: 303.593 locuitori.
Conform datelor recensământului din 1966, populaţia era: 11,0% români; 83, 1% maghiari; 0,1% germani. Restul era alcătuit din alte naţionalităţi conlocuitoare.
TEORII REFERITOARE LA ORIGINEA SECUILOR
Istoricii maghiari şi secui, încercând să lămurească originea secuilor, au emis mai multe teorii în legătură cu această problemă, nedezlegată definitiv nici astăzi. Iată câteva dintre aceste teorii:
Teoria descendenţei hunice a secuilor. Istoricul ungur Iuliu Pauler îi socoteşte pe secui drept unguri de baştină, care sub Tuhutum erau urmaşii acestuia, ar fi pornit din părţile de la Mureş, spre Târnava Mare şi de-acolo, mai departe spre Răsărit. De aici au înaintat mai departe, spre Harghita.
Istoricul Carol Szabo, împreună cu adepţii lui, susţin teoria hunică a secuilor. Ei s-au dezvoltat ca naţiune de sine stătătoare ca o seminţie aparte, înrudită cu ungurii.
Henrick Martzali, istoric ungur, recunoaşte teoria referitoare la secui, emisă de Hunfalvi, dar susţine părerea că secuii ar fi unguri adevăraţi datorită etimologiei numelui.
Geza Haghy, studiind limba secuilor şi a ungurilor, constată că secuii au venit din regiunea Dunării, au înaintat pe valea Someşului şi de acolo au pătruns în Transilvania.
Ladislau Rety, este de părerea că secuii ar fi o ramură a pecenegilor sau o ceată de unguri de care s-au despărţit în Atelcuz, au intrat în Transilvania împreună cu pecenegii, prin pasurile Ghimeş, Oituz şi Timiş.
Iuliu Sebestyen este de părerea că vorba „szekey”- înseamnă păzitor de graniţă, de hotar. Secuii ar fi primit această denumire datorită rostului lor de apărători de graniţă.
Istoricul I. Karácsony susţine teoria ghepidă referitoare la originea secuilor. Mai târziu, în studiile sale, istoricul a formulat teoria că secuii ar fi urmaşii bulgarilor.
Karol Taganyi, istoric de seamă maghiar, consideră pe secui ca fiind apărători ai aşa-numiţilor „gyepű”, indagines, prisăci, adică fortificaţii ridicate la hotarele ţării, pentru a le apăra de atacurile duşmanilor din afară.
A.Timon, studiind situaţia secuilor din punct de vedere al instituţilor de drept, susţine teoria că există o înrudire apropiată între secui şi unguri. Această înrudire o susţine şi istoricul Stefan Kiss.
Alexandru Domanovsky îi consider, de asemenea, pe secui drept unguri. Secuii, venind dinspre Apus au înaintat până la izvoarele Mureşului, ocupând, apoi, teritoriul întreg până la Braşov, întinzându-şi stăpânirea până spre graniţele de la Răsărit.
Valentin Homan este de părere că înrudirea secuilor cu ungurii este o realitate istorică. Secuii sunt un fragment de unguri rămaşi din timpul când aceştia se găseau în Atelcuz. După părerea acestui istoric, secuii sunt băştinaşi în Transilvania, ajungând cu timpul să fie deosebiţi de pecenegi şi chiar şi de unguri, învăţând limba maghiară.
Scriitorul secui Benedict Iancso consideră pe secui drept o ramură a ungurilor veniţi de dincolo de Dunăre. Alţi istorici îi consideră drept urmaşi ai avarilor.
Ludovic Erdely susţine că secuii sunt unguri curaţi. Ei s-au separat de conaţionalii lor încă din vremea când erau dincolo de Dunăre, în Panonia, după ce naţiunea maghiară a fost acolo închegată şi consolidată.
PǍTRUNDEREA ŞI COLONIZAREA SECUILOR IN TRANSILVANIA
Secuii, împreună cu ungurii, înaintând spre Est, au trăit împreună cu aceştia participând la luptele pentru ocuparea Transilvaniei, între anii 895-896. Cu această ocazie, s-a înfăptuit pătrunderea şi aşezarea secuilor întâia oară în regiunea Bihorului. Secuii, împreună cu maghiarii – după luptele purtate aici cu voievodul Menumorut, s-au aşezat în părţile mai înalte ale dealurilor din ţinutul Bihorului.
Statul unguresc şi-a întins stăpânirea în Transilvania abia în secolul al XI-lea. Regele Ladislau cel Sfânt a reuşit să pătrundă pînă în ţinutul secuilor pe Mureş şi pe văile Târnavelor. Ca să-şi asigure stăpânirea coroanei în aceste părţi, a aşezat aici pe secui, alcătuind mai târziu cel dintâi scaun al Mureşului. La marginile teritoriului scaunului Mureşului, coroana a aşezat prin pătrunderea elementului secuiesc pe valea apei Gurghiu, cu regiunile din jur de pe lângă Mureş.
Regele Gheza al II-lea, la 1210, cucereşte valea superioară a Oltului întinzându-şi stăpânirea până la Munţii Harghita şi Perşani. Acum au trecut secuii din valea superioară a Târnavei Mici şi înaintând spre Est, au ocupat marginea superioară a bazinului Târnavei Mari. Numărul lor a crescut, apoi, prin o nouă colonizare de element secuiesc adus aici din ţinutul Sebeşului.
Olaltă – pătrunderea elementului secuiesc în valea Oltului s-a făcut în timpul domniei regelui Andrei al II-lea, după alungarea cavalerilor teutoni din Transilvania. Principele guvernator al Transilvaniei, între anii 1225-1245, a colonizat câteva grupuri noi de secui aflători până atunci printre saşi, la Est şi nord-estul câmpiei Trei Scaunului de azi, rezervând pe lângă pământurile dăruite lor, alte ţinuturi, proprietatea coroanei. Pătrunderea secuilor pe valea Oltului în sus şi Gurghiului s-a înfăptuit abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, fie din ţinutul Trei Scaune, fie din Odorhei şi Mureş.
Selecție realizată de dr. Ioan Lăcătușu și ing. Ciprian Hugianu, tehnoredactare și corectură – Carmen Georgiana Baraboi și Ana Alina Ciorici Costache
