Foto: Tipar de caș, păpușar din Covasna, inscripționat 1930
Arta sculpturii tradiționale în lemn este una dintre cele mai vechi și mai rafinate forme de expresie artistică, prezentă în diverse culturi din întreaga lume. Aceasta îmbină măiestria tehnică cu o profundă simbolistică, fiecare sculptură reflectând identitatea, credințele și tradițiile comunității din care provine.
Origini și evoluție
Foto:Păpușar din Covasna, prima jumătate a secolului XX
Sculptura în lemn a fost practicată încă din preistorie, fiind folosită inițial pentru obiecte de cult, unelte și arme. În timp, această artă s-a dezvoltat și a devenit un mijloc de exprimare artistică, întâlnit în arhitectură, mobilier, icoane religioase, măști, totemuri și decorațiuni interioare.
Foto: Cauc din Covasna, a doua jumătate a secolului XX
În România, sculptura în lemn are o tradiție îndelungată, fiind puternic influențată de stilurile populare și religioase. Sculptura în lemn nu este doar o formă de artă, ci și un mijloc de transmitere a tradițiilor și valorilor culturale.
Tehnici și stiluri
Sculptura tradițională în lemn implică mai multe tehnici, printre care:
• Cioplirea directă – folosind dalta, toporul sau cuțitul pentru a da forma dorită.
• Relieful sculptat – decorarea suprafețelor lemnoase prin sculptare în adâncime.
• Incizarea și traforarea – pentru a crea modele delicate și detalii fine.
Materiale și motive decorative
Lemnul utilizat variază în funcție de disponibilitatea locală și de scopul lucrării. Specii precum stejarul, teiul, nucul sau cireșul sunt preferate datorită durabilității și texturii.
Foto: Lingură sculptată, mijlocul secolului XX
Motivele decorative includ elemente geometrice, florale, zoomorfe și antropomorfe, fiecare având o semnificație aparte. De exemplu, în sculptura populară românească, simbolurile precum soarele, funia și pomul vieții sunt des întâlnite și reflectă credințele ancestrale.
Rol și semnificație
De la totemurile tribale la iconografia religioasă, sculptura a fost utilizată pentru a exprima spiritualitatea, identitatea comunitară și măiestria artistică. Fiecare zonă geografică are propriul stil distinctiv.
În prezent, sculptura tradițională în lemn continuă să fie apreciată, atât ca element de patrimoniu cultural, cât și ca inspirație pentru artiști contemporani. Meșteșugarii și sculptorii moderni adaptează tehnicile tradiționale la noile tendințe, păstrând vie această artă străveche.
Vă invităm să vizualizăm împreună câteva obiecte de uz din patrimoniul MNCR, reprezentative și pentru caracterul lor artistic.
Cosmina Marcela Oltean
Fotografii, arhiva MNCR
