Credincioşii cinstesc astăzi, 6 august, o importantă sărbătoare creştină, anume Schimbarea la Faţă, numită în popor şi Pobrejenia. Care provine din limba slavă şi însemnă transformare.
Schimbarea la Faţă se referă la o minune petrecută pe Muntele Tabor din Ţara Sfântă în prezenţa Mântuitorului şi a unor discipoli apropiaţi. Aflat în drum spre Ierusalim, Iisus le-a împărtăşit ucenicilor care-l urmau marile încercări prin care va trece, o seamă de suferinţe nemăsurate: Patimile, Răstignirea pe Cruce, Moartea şi, în final, Învierea. Învăţăceii îl ascultau uimiţi, puţin neîncrezători, deoarece erau profeţii teribile. Ajunşi în apropierea Muntelui Tabor au avut parte de o întâmplare ieşită din comun, generată de apariţia unui semn divin. Mântuitorul s-a suit până în vârf, luând cu el doar trei dintre cei mai fideli Apostoli: Petru, Ioan şi Iacob.
La un moment dat în timp ce se ruga, chipul lui Isus s-a iluminat brusc, strălucind ca Soarele, iar veşmintele au devenit albe „ca zapada”, după cum scrie evanghelistul Luca.
Imediat s-a pogorât un abur luminos ce i-a învăluit pe cei prezenţi, auzindu-se Glasul ceresc ce a zis: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L“, notează şi evanghelistul Matei.
Cei trei discipoli văzând cele petrecute, s-au prăvălit îngroziţi la picioarele Păstorului lor, care le-a spus cu blândeţe: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi“. Apoi le-a poruncit să nu povesteacă altora întâmplarea, până după Învierea Sa…
Privind evenimentul şi din punct de vedere laic, să spunem că Pobrejenia marchează un hotar al anotimpurilor în privinţa muncilor agricole. Pentru cei ce trăiesc în zonele montane şi colinare unde creşterea animalelor are o îndelungată tradiţie, pregătirea furajelor pentru sezonul rece constituie o preocupare importantă a acestui interval. Se spune în popor că după 6 august iarba nu mai creşte, de aceea se impune terminarea costitului şi strânsul fânului.
Spiritul sărbătoririi Schimbării la Faţă a Mântuitorului îi determina pe oamenii supăraţi să se împace, să-şi reconsidere relaţiile reciproce, să uite vechile dispute, gâlceava dintre ei. Altminteri rămân certaţi tot anul. De asemenea, se cuvine ca tinerii să manifeste mai mult respect bătrânilor.
Întreaga obşte era îndemnată la toleranţă, la împăcare de sine şi cu ceilalţi. Fiind Sărbătoare, concetăţenii lăsau relele deoparte şi manifestau mai multă înţelegere şi cumsecădenie pentru semeni, cerându-şi iertare de la cei cu care s-au învrăjbit.
Acest moment de început al lunii lui „Gustar” era considerat un prim hotar între vară şi toamnă. Cum trece prima decadă din august apele curgătoare se răcesc, iar cei care se scală în aer liber pot să se îmbolnăvească. Tot acum ţăranii făceau predicţii legate de vreme, bogăţia holdelor, sănătate, ţinând cont de credinţele populare moştenite din strămoşi.
În această zi se culegeau odinioară ultimele plante şi ierburi de leac, bune pentru felurite remedii: busuiocul, florile de muşeţel, ruguţul, avrămeasa, leuşteanul şi multe altele.
Ca şi la alte praznice, credincioşii merg în această zi la biserică, ducând colivă, colaci, pomană de struguri, pentru sufletul morţilor.
Dezlegare la peşte în Post
Pe 6 august este singura zi în care credincioşii ce respectă rigorile Postului Sfintei Maria Mare au dezlegare la peşte. Faţă de alte evenimente cu caracter special, menţionăm că de data aceasta este vorba despre o festiviate religioasă ce dăinuieşte din secolul al IV-lea.
Pe atunci, într-o zi de 6 august a fost sfinţită biserica ridicată din porunca Sf. Elena, mama Împăratului Constantin, pe locul unde a avut loc miracolul Schimbării la Faţă a lui Iisus Hristos, sărbătoare socotită una din cele 12 praznice împărăteşti ale anului bisericesc.
Horia C. Deliu
