Duminică, 1 Prier 2018, creștinii ortodocși sărbătoresc Floriile, iar peste o săptămână, Sfintele Paşti. Postul cel mai lung și mai greu din an se apropie cu paşi repezi de final.
Este o perioadă încărcată de evenimente duhovniceşti, ce trebuie cinstită aşa cum se cuvine, prin smerenie, cumpătare, chiar asceză.
Duminica Vlăstarelor
Aşadar, anul acesta pe data de 1 aprilie vom celebra Intrarea Mântuitorului în Cetatea Ierusalimului, eveniment ce poartă numele simbolic de Florii, ducându-ne cu gândul la primirea entuziastă făcută Domnului Iisus de către mulți dintre locuitorii străvechiului oraş. Lumea curioasă a venit atunci să asiste la un moment emoţionant aducând ramuri de palmier şi de măslin, ca şi flori, pe care le-au aşezat pe jos în calea Sa, împreună cu covoare şi veşminte.
Sărbătoarea de Florii sau Duminica Vlăstarelor are loc cu şapte zile înainte de Sărbătorile Pascale, iar zilele ce urmează reprezintă Săptămâna Patimilor. În biserici au loc în tot acest răstimp slujbe speciale.
Duminică, de Florii, se împart credincioşilor crenguţe de salcie sfinţite, ramurile fiind duse apoi acasă și așezate la icoană.
Dezlegare la peşte
Întrucât am pomenit de Post, să precizăm că duminică este a doua Dezlegare la peşte, după cea de la Buna Vestire de acum o săptămână. Va fi din nou pentru credincioși o mică satisfacție de ordin culinar, înaintea unei săptămâni grele pentru cei ce respectă Postul.
Floriile au şi o semnificaţie simbolică legată de sacrificiul ritual al peştelui, urmând ca în zilele ce urmează să se înăsprească reţinerea de la prea multă hrană, băutura alcoolică fiind intrerzisă, ca şi multe alte plăceri lumeşti.
În spiritul datinilor româneşti, în unele localităţi ale judeţului Covasna, în această zi de Sărbătoare, fetele atârnă pe ramurile unui pom inflorit sau pe un măceş Mărtişorul primit de la flăcăul iubit acum două luni. Şi tot cu această ocazie pe vremuri fetele de măritat îşi etalau zestrea, scoţând chipurile „la aer şi la soare”, cele mai valoroase lucruri.
Regretatul etnograf și istoric prof. Nicu Moldovan, originar din Vâlcele, care ne-a părasit anul trecut plecând într-o lume mai bună, vechi colaborator și amic, ne-a relatat cândva despre o datină străveche, ce ar veni încă din perioada precreştină, potrivit căreia mugurii ramurilor de salcii sfinţite se ardeau în curte spre a feri gospodăria de trăsnete şi incendii.
Alte datini din bătrâni
Sâmbătă, cu o zi înainte de Florii, credincioşii strâng ramuri verzi de salcie, le leagă în mici snopi şi le duc la biserică pentru a fi sfinţite. Mulţi ani la rând am asistat la un asemenea ritual în comuna Zagon, cea mai mare localitate a judeţului Covasna, luând parte și la Slujba specială ce se ține atât în vechea bisericuţă de lemn, cât şi în impunătoarea biserică nouă din centrul aşezării.
După ce se oficiază slujba, aidoma ca în toate celelalte lăcaşuri de cult ortodoxe, crenguţele înmugurite sunt luate acasă de către participanți, se împletesc în cerc şi se pun la icoane.
Mulţi săteni pun aceste ramuri și pe la ferestre ori la fântani, ca şi la streşinile caselor, ca să aducă noroc.
Am întâlnit şi o altă tradiţie la Sita, anume înfigerea „mâţişorilor” în straturile proaspăt semănate. De asemenea, ramuri proaspete de salcie se aşează şi pe mormintele curăţate şi semănate cu flori în săptămâna dinaintea Floriilor, invocându-se spiritele morţilor.
Exista pe vremuri superstiţia de a se duce acasă mai ales nuieluşele lungi, crezând că astfel femeile vor avea spor în treburile casnice. O altă superstiție viza numărarea mugurilor de pe crengile pomilor din livadă, fiind convinse ca vor avea tot atâţia pui la cloşti.
Scopuri… terapeutice
Am mai aflat de la unii bătrâni ai satelor româneşti că, pe vremuri, ramurile păstrate la icoane se puneau pe foc în momentul în care începea vreo furtună, pentru a nu bate grindina. Ramura de salcie sfințită era utilizată adeseori și în scopuri… terapeutice. Unii credincioși chiar mestecau și apoi înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli. Femeile în etate se incingeau cu fâșii de salcie ca să nu le mai doară șalele.
Mai exista și obiceiul pitoresc ca părinții să-și „lovească” ușor copiii cu nuielușa de salcie când ajungeau acasă de la biserică, având convingerea că așa vor creste sănătoși și cuminiți.
Numeroși sărbătoriți
Cum un mare număr de concetăţeni poartă apelative ce amintesc de flori, dintr-o lungă listă a prenumelor femeilor şi bărbaţilor amintim în cele ce urmează următoarele, scrise în ordine alfabetică: Anemona, Brânduşa, Camelia, Codruţa, Crăiţa, Crina, Crizantema, Delia, Floarea, Florica, Florentina, Florina, Garofiţa, Garofina, Gherghina, Iris, Lăcrămioara, Margareta, Micşunica, Narcisa, Panseluţa, Romaniţa, Trandafira, Violeta, Viorica, Zambila, precum şi Codrin, Codruţ, Crin, Florin, Florentin, Laurian, Laurenţiu, Ghiocel, Mugurel, Narcis, Viorel.
000
Tuturor sărbătoriţilor le urăm zile senine, sănătate, bucurii şi La Mulți Ani!
Horia C. Deliu
