Lumea întreagă, care ne include și pe noi, se află în continuă schimbare și transformare. Și cu cât mai mult evoluează știința și tehnica și se înmulțesc oamenii pe pământ, cu atât mai rapide sunt schimbările, o realitate pe care noi o trăim zi de zi.
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Cei care erau tineri sau maturi în timpul Revoluției din 1989 își aduc aminte că imediat după aceea au început să apară schimbări profunde în viața poporului nostru. Și chiar dacă multe dintre acestea ne-au bulversat existența sau au adus cu ele relele lumii occidentale, au existat și există și schimbări cu efecte pozitive. În prezentul material noi vom insista doar asupra câtorva aspecte sugestive cu referire la această temă.
Cu toții am remarcat că imediat după schimbarea vechiului regim, oamenii au intrat într-o efervescență creatoare. În timp ce unii s-au ocupat de distrugeri, demolări, jafuri, goana după profit și înavuțire cu orice preț, alții și-au pus spiritul creator în slujba binelui și-au început să conceapă și să ridice edificii noi și cu aer occidental sau să reînvie obiceiurile strămoșești uitate și să readucă credința în inimile și conștiința oamenilor, dar și să sprijine relansarea economiei românești, în mare parte distrusă cu bună știință de conducători vremelnici lipsiți de viziune.
Așa au apărut, într-un ritm destul de alert, sediile arătoase ale băncilor, ale companiilor străine, și impunătoarele lăcașuri de cult, respectiv bisericile, catedralele și mănăstirile, care, alături de cele salvate de la distrugere în regimul ceaușist, împânzesc astăzi orașele și satele țării și-l aduc pe Dumnezeu mai aproape de inima credincioșilor, pentru a le da tărie să lupte cu tentațiile și greutățile vieții. Din nefericire însă, în același timp răul care a cuprins pământul s-a abătut și asupra bietului nostru popor furându-i ochii și credința prin tot felul de artificii și atracții lipsite de moralitate, încât în zilele noastre mai mult se umplu de tineri discotecile și cluburile de noapte decât bisericile și catedralele care, cuminți și încăpătoare, își așteaptă enoriașii să le treacă pragul.
Apoi, odată cu trecerea timpului, un alt fenomen social și-a arătat fața tristă și păguboasă. Sărăciți prea devreme și nemaigăsind de lucru în țara lor, mulți au părăsit-o căutându-și norocul și punându-și energia aducătoare de profit în slujba altor neamuri mai răsărite. La început au plecat cei certați cu legea care nu și-au putut „desăvârși opera” în locurile de baștină, și „căpșunarii”, apoi i-au urmat lucrătorii în diverse meserii și profesiuni, și în cele din urmă și-au luat zborul intelectualii, sportivii, și specialiștii supracalificați, pentru care statul a cheltuit o groază de bani cu școlarizarea, respectiv inginerii, IT-iștii și medicii, care au migrat cu zecile de mii, șubrezind astfel societatea românească în derivă.
Și pe măsură ce noua clasă a îmbogățiților se contura sfidător în România, discrepanța dintre bogați și săraci se tot accentua, astfel că cei cu putere de cumpărare mică și foarte mică au ajuns să trăiască într-o lume „second-hand”. Ei nu-și permit să cumpere marfă de bună calitate căci, neajungându-le banii de la o lună la alta, ei caută alimentele cele mai ieftine, care de multe ori sunt și cele mai dubioase ca și conținut nutritiv. În ultimul timp chiar s-a zvonit că multe produse alimentare din supermarketuri ar fi de mai proastă calitate decât cele pe care le consumă europenii din țările mai bogate ale UE. Desigur, pe lângă hrană, săracii României au nevoie și de îmbrăcăminte, dar cum ei nu-și pot achiziționeze hainele de la Paris, Londra, Viena ori de la magazinele de modă, unde prețurile sunt exorbitante, se bucură să-și găsească cele necesare la magazinele second-hand, care magazine au apărut ca ciupercile după ploaie pe toate străzile, sau la așa-zisele „piețe chinezești”, și cu cât sărăcia crește, cu atât mai mult se umflă ca o gogoașă și „fenomenul second-hand”.
Pe de altă parte, e de remarcat un alt aspect al societății românești actuale: înmulțirea farmaciilor. Și aici trebuie să spunem că cu cât pleacă mai mulți medici din țară, cu atât apar mai mulți farmaciști. În mod firesc „înmulțirea” farmaciilor ar trebui să ne bucure, căci ele s-ar cuveni să oglindească grija deosebită pentru viața și sănătatea locuitorilor țării, însă realitatea este alta, căci sistemul sanitar, așa cum este el azi, nu face față avalanșei de îmbolnăviri și accidente de pe întreg teritoriul țării, încât suferința, în loc să scadă, crește, și omul de rând ce face? Dă fuga la farmacie și cumpără ce știe el sau ce a auzit el că i-ar folosi. Și atunci de multe ori farmacistul trebuie să-l înlocuiască și pe medic, dându-i clientului sfaturi care i se par lui potrivite, însă și în această situație bolnavul sau „bolnavul închipuit” preferă să cumpere produsele cele mai ieftine. Și așa toți par mulțumiți.
Nu putem încheia acest subiect fără a mai aminti un aspect, despre care am mai scris cândva: „programarea”, cică un lucru modern și civilizat. Foarte civilizat, ce-i drept, adică medicul „personal” sau „de circumscripție” îți face un bilet de trimitere și-ți recomandă să cauți un „laborator care are contract cu Casa de Asigurări” ca să-ți facă niște analize. Toate bune, numai că atunci când te duci să cauți un astfel de laborator, trebuie să alergi destul și să te informezi, căci este necesar „să fii programat”, însă cum sunt prea mulți la rând peste tot, te programează azi și vii să-ți faci analizele peste câteva luni, nu contează dacă până atunci pacientul poate muri de zece ori. Ce, domnule, nu-ți convine? Du-te la un cabinet particular! Și bietul om s-ar duce, dar e prea scump, cum să dea el câteva sute de lei pentru ceva ce nu face? Culmea e că chiar și la aceste cabinete trebuie să te programezi, așa că mai bine renunți și nu-ți mai faci analizele, te mai duci pe la o farmacie, căci tot ți-e în drum și la vedere, îți mai iei tu ce știi, mai vizitezi un magazin cu produse naturiste, îți cumperi niște ceaiuri ori treci prin piață și găsești vreo băbuță care-ți vinde destul de ieftin niște plante medicinale cu rețetă cu tot, și uite-așa prinzi curaj să te lupți cu necazurile, să uiți de boală și să-ți vezi de treaba ta, fără… programare, mai ales când sărăcia și farmacia rimează și chiar au legătură una cu alta.
Cerem scuze medicilor și farmaciștilor, care n-au nicio vină, căci așa funcționează sistemul și acesta-i mersul lumii, însă noi scriem doar ce vedem și simțim privind lucrurile „de jos în sus”…
Mihai Trifoi
