Așteptată cu bucurie și cu emoție în fiecare an,  atât de localnici  cât și de turiștii ce se află la băi  la Covasna, dar și de cei ce vin special pentru acest eveniment  tradițional al ciobanilor, la sfârșitul săptămânii trecute, sâmbătă și duminică,  a avut loc o nouă ediție a Sântiliei- Nedeia Mocănească a voineștenilor,  dedicată Centenarului Marii Uniri.

În acest context, celor prezenți la această sărbătoare de suflet românesc li s-a amintit că: „Un grup de 20 de tineri voluntari au luptat pe câmpurile de luptă de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Chiar avem și niște veterani care încă sunt în viață, dar nu am reușit să îi aducem. Într-un raport al Primăriei comunei Covasna către Prefectura Trei Scaune din 15 ianuarie 1931 sunt amintite numele a 20 de tineri din familiile de vază din Voinești, voluntari în Armata Română, printre care Coldeanu, Băilă, Nițu, Vrânceanu, Giuglea, Enea, Poteică, Preda, Papuc, Munteanu, Olteanu, Toma, Sandulea, Vlad, Brașoveanu și încă alții (…). Fără chip, fără nume, eroii noștri sunt cei care veghează asemenea unei candele ce nu poate să se stingă vreodată, și străjuiesc ca pe-o sfântă comoară ființa neamului românesc. Protopopul Teculescu, al cărui nume îl poartă cu cinste Asociația Cultural – Creștină Justinian Teculescu, care se ocupă în fiecare an de  acest eveniment, originar din Covasna – Voinești, este ales președinte al Consiliului Național Local Alba Iulia, ce a organizat Adunarea Națională a românilor de la 1 decembrie 1918, care a proclamat unirea Ardealului cu patria mamă. Înfăptuirea Marii Uniri din 1918 a reprezentat și pentru protopopul Teculescu împlinirea unui vis pentru care lupta, de mai bine de două decenii, cu armele sale pașnice. La hotărâre au subscris 464 de români voineșteni, majoritatea capi de familie (…).”

Vremea capricioasă- cu soare dar mai ales cu multă ploaie – nu i-a împiedicat pe niciunii dintre  „actorii”  sărbătorii de sâmbătă să fie prezenți în Valea Zânelor, unde fiecare și-a văzut de traba lui: localnicii- copii, tineri și adulți au luat parte la șezătoare și, conform tradiției, „fetele” au pregătit florile de nuntă precum și  ornamentele necesare  a doua zi,  pentru  împodobirea cailor și a brazilor; meșteșugarii  și-au expus produsele muncite de mâinile lor pricepute, pe care le-au prezentat, fiecare în parte, cum a  știut mai bine potențialilor cumpărători: artiștii care au urcat pe scenă au cântat și au dansat,  iar publicul prezent în număr destul de mare, în ciuda multelor reprize de ploaie,  și-a încântat sufletul cu frumusețea programului cultural prezentat de:  Formația „Florile Zagonului”, Grupul „Răzeșii” din Tupilați, Ansamblul „Oltul” din Hăghig, Ansamblul „Efthymos” al Comunității Elene din Brașov și Corul „Voievozii Munților” din Vâlcele. Odată programul cultural încheiat,  cei prezenți au gustat din bunătățile culinare cu care localnicii precum și comercianții s-au pregătit să îi îmbie, și,  la lăsatul serii,  s-au adunat, laolaltă, în jurul focului de tabără pregătit de organizatori, pentru a încheia o primă zi de sărbătoare.

Nuntă tradițională, în Voineștii Covasnei

Dimineața zilei de duminică i-a adunat laolaltă pe voineșteni,  cu mic cu mare, îmbrăcați în frumoase costume populare, la Biserica Ortodoxă  „Înălţarea Domnului”. După oficierea slujbei, cei prezenți  au primit binecuvântarea preotului  după care, conform tradiției,  „alaiul”  în frunte cu  tineri feciori călare, urmați de frumoasele fete, în căruțe, a pornit către „casa miresei” din  Valea Zânelor. După  ce porțile le-au fost dezlegate, tinerii călare au intrat în curtea casei miresei, acestora alăturându-li-se mulțimea de tineri- fete și băieți- dar și copii ai locului.

  „Pornirăm
și venirăm
pe fața pământului,
pe aburii vântului,
bând
și chiuind
și din pistoale trăznind,
caii încurând
pe nări flăcări laăsând,
și din unghii scăpărând,
până am sosit
și v-am gasit.
Acum, ori floricica să ne dați,
ori, de unde nu, nu scăpați;
căci am venit cu târnăcoape
de argint
să scoatem floricica
din pământ;
s-o scoatem din rădăcină,

s-o sădim la-mpăratu-n grădină,
ca acolo să-nflorească,
să rodească
locul să-i priiască,
și să nu se ofilească…”

 Odată rostită orația de nuntă, de către vornic, sub cerul albastru al Voineștiului înconjurat de falnicii brazi  s-au desfășurat  toate celelalte ritualuri ale nunții tradiționale: conchiolitul miresei,  bărbieritul mirelui, jocul pe paie aprinse, descălțatul nașilor și hora în care s-au prins mirii, nașii și nuntașii.   Vorbind despre aceste  obiceiuri  ale Nedeii Mocănești, Marius Popica, fost prefect al județului Covasna a spus: „Noi putem spune că suntem niște fericiți că am reușit an de an să creștem acest eveniment și am reușit să nu lăsăm uitării aceste tradiții frumoase, tradiții străvechi și fiecare din comunitate e tot mai mult implicat. Tinerii care vin ca mire și mireasă la acest obicei tradițional sunt tineri care urmează să se căsătorească în această vară sau în vara următoare, și vin alături de ei prieteni, colegi,   atât tineri, cât și oameni mai în vârstă – părinții lor – și fac toate tradițiile de nuntă străvechi din Covasna. Ce e foarte frumos și interesant este că și la nunțile adevărate se păstrează aceste obiceiuri; în familiile de voineșteni durează nunta 3 zile; sunt aceste obiceiuri prin care vin  călare voinici în costum național, să ceară mireasa, și toate aceste tradiții au rămas și în viața celui care are nuntă în zona noastră, în Covasna. Este mare lucru că putem păstra aceste tradiții, aceste manifestări. Această manifestare vine din strămoși; nici nu avem o datare exactă a acestui eveniment celebrat întotdeauna în preajma sărbătorii Sfântului Ilie – de unde provine și denumirea de Sintilie. Veneau mocanii de la munte și se făcea această festivitate; cu dansuri; veneau călare, făceau concursuri de ridicare a bolovanului și era un moment în care flăcăii își alegeau fetele în poiana aceasta care se mai numește și Poiana Zânelor- pentru că aici, ei își găseau zânele cu care urmau, majoritatea, să lege o familie. Am început, zic eu (…) să repunem la locul lor, cu valoarea lor, aceste obiceiuri și aceste momente frumoase pe care le trăiau strămoșii noștri,  și un câștig este că toți tinerii și toți copiii vin cu mare drag, de-abia așteaptă această sărbătoare. Mare parte din covăsneni vin îmbrăcați în costume naționale, ceea ce este un lucru frumos, este o mândrie (…). Cred că e cel mai mare câștig că tinerii au preluat aceste obiceiuri de la noi, noi le-am preluat de la părinții noștri și deja de la an la an, sunt peste 100 de tineri implicați în  acest eveniment. Dacă înainte ne chinuiam câțiva, un grup restrâns de oameni să facem aceste evenimente, deja lucrurile s-au schimbat, sunt implicați undeva peste 100 de tineri, fiecare știind ce are de făcut. Ușor, ușor, am predat ștafeta către ei și nu mai avem teamă că tradițiile românești se vor pierde; cel puțin în zona aceasta, sub nicio formă!”

„ Cultivarea acestor valori ale creației  veritabile reprezintă o sfântă îndatorire nescrisă pentru orice colectivitate”

Înainte de începerea programului cultural al zilei de duminică, primarul orașului Covasna, Gyero Jozsef,  s-a adresat tuturor celor prezenți spunând, printre altele: „ Situată între sacru și profan, (…) subsumată motivului iubirii, nunta a reprezentat un subiect de interes major pentru mințile luminate ale umanității, dar și pentru omul de rând. „… Că vinovat e tot făcutul, / Și sfânt, doar nunta, începutul…”, cugeta poetul Ioan Barbu în opera sa  Oul dogmatic, metaforizând ideea „ nunții”, ca miracol al creației universale.  El vede nunta ca început de lume, ca armonie cosmică, ca mister de dinaintea Genezei, stare ideală de echilibru, principiu unic, nedivizat, formă a sacrului ce se opune dualității profane. Pe plan religios, în toate formele de civilizație, evenimentul dobândește un caracter sacru. Taina cununiei unește cerul cu pământul, apropie divinul de robul lui Dumnezeu. Ceremonie sfântă, dătătoare de har, în care mirii își făgăduiesc că vor umbla în lumina lui Hristos și a voii lui Dumnezeu.

Citită în cheie sociologică, căsătoria reprezintă împlinirea formală a celui mai puternic și mai nobil dintre sentimente, de încununare a dragostei dintre miri. Moment de apogeu al vieții omului, de maximă împlinire, nunta înseamnă atât garanția valorii individuale, dar și intrarea în rândul lumii. Trecerea la o nouă etapă existențială, călătorie de inițiere, legitimată prin participarea  activă a membrilor comunității, la capătul căruia rolul  și statutul social al participanților se transformă radical și definitiv. Prin căsătorie e atins scopul speciei de a lăsa urmași și de a sigura celula securizantă de bază pentru noua generație.

În mod firesc, suita obiceiurilor, ritualurilor legate de căsătorie, zămislite, cristalizate și cimentate de-a lungul veacurilor, prezintă particularități specifice în cazul grupurilor individualizate din punct de vedere etno-cultural și geografic. Ele se înscriu în zestea materială și spirituală inestimabilă a acestora, ca tradiții obștești străvechi, iar cultivarea acestor valori ale creației  veritabile reprezintă o sfântă îndatorire nescrisă pentru orice colectivitate.

Dăinuirea peste timp a datinii serbării Sântiliei, a Nedeii Mocănești, aici, în Voineștii Covasnei, ca autentică transpunere a ceremonialului nupțial popular de odinioară, prin evocarea și retrăirea în luna iulie a fiecărui an a momentelor și emoțiilor nunții tradiționale a oierilor din localitate, îngemănată cu afirmarea dragostei pentru propria îndeletnicire seculară, se constituie atât într-un exercițiu de reântoarcere la izvorul curat, de perpetuare și transmitere din generație în generație a rodului spiritului creator popular, dar și într-o negare activă a teoriilor păguboase ale zilei  care propovăduiesc necesitatea globalizării depline și abandonarea oricărui element de specificitate al individului și al grupului.

În bătălia noilor idei ce urmăresc nivelarea totală- chiar biologică- a speciei umane, este îmbucurătoare opțiunea  comunităților etno-culturale tradiționale covăsnene- cea română și cea maghiară- de a-și defini și astăzi rosturile existențiale în jurul unor repere de bază, imuabile, nealterabile de curgerea implacabilă a timpului, de succesiunea generațiilor, de influențele teoriilor social-politice efemere, nu arareori menite să fundamenteze ideologic acțiuni ce seversc terțe scopuri oculte. Identitatea sexuală, cea etnică, de limbă, cea regională, specificul tradițiilor și obiceiurilor, cel al portului, al folclorului, asumarea convingerilor religioase, apartenența la un grup anume, simbolurile identitare reprezintă tot atâtea elemente prin care ne autodeterminăm ca indivizi și ca seminții, în Curbura Carpaților. (…)

Avem incotestabile valori- spiritiuale și materiale, deopotrivă- prin care să ne făurim aici, acasă, acest viitor promițător. Să construim pe elemente comune, pe ceea ce ne apropie, ce ne poate aduce laolaltă, aceasta reprezintă imperativul prezentului și a viitorului nostru, pentru a avea șansa de a răzbi în vâltoarea fenomenelor politico- sociale și economice care tind să subjuge Bătrânul continent.

În acest context, Nedeia Mocănească din Covasna poate oferi și un și un prilej pentru exercițiul de cunoaștere, de apropiere și respect reciproc între comunități, iclusiv cele etno-culturale din regiune, de stabilire a climatului de încredere mutuală, de depășire a prejudecăților, indispensabile dezvoltării economice și sociale, dorită de noi toți, indiferent de graiul pe care îl vorbim.”

Cântec, joc și voie bună

Programul de cântece și dansuri populare al zilei de duminică, care a fost prezentat, așa cum numai el știe să o facă, de dragul nostru prieten din Miercurea Ciuc, Gheorghe Filip,  s-a desfășurat pe parcursul a cca 7 ore. În acest timp, pe scena amenajată în Valea Zânelor au evoluat, rând pe rând, artiști mai mici sau mai mari, localnici sau ivitați, începători într-ale cântecului și dansului  sau nume de vază ale cântecului popular românesc.

Pentru  începerea  programului a fost aleasă și în acest an, de către organizatori, sceneta „ Miorița” care a fost pusă în scenă de copii ai Scolii Gimnaziale „Avram Iancu” din localitate. Acestora le-au urmat: Grupul instrumental „Mugurașii”; interpreta Elena Istrate; Ansambul „Românașii”; interpreta Ana Maria Săndulea”; Grupul  Vocal Bărbătesc din Voinești; Ansamblul „Junii Covăsneni”; artista Nineta Popa; Ansamblul „ Junii Brașovului”; artista Nicoleta Voica; Ansamblul „Ștefan Vodă” din Căpriana, Republica Moldova și îndrăgita intepretă Sava Negrean Brudașcu.

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1903074053085136.1073741872.174679105924648&type=1&l=15f6508436

Numai cei care au fost prezenți în Valea Zânelor pot spune câtă bucurie și câte emoții i-au cuprins odată cu fiecare  dans al copiilor sau al tinerilor, cu fiecare cântec de petrecere sau patriotic interpretat de fiecare artist în parte. Nu aveai cum să nu simți că sufletul îți plânge și îți râde, în același timp, ascultându-i pe urmașii lui  Ștefan cel Mare- membrii Ansamblului „Ștefan Vodă” din Căpriana, Republica Moldova  care, prin cântec, ne-au spus: „ Și am venit, să te sărut/ Fratele meu de peste Prut…”

Implicată în organizarea acestui minunat eveniment, alături de mulți alți covăsneni, Flavia Elena Lungu,  vicepreședintă a  Asociației Cultural- Creștine „Justinian Teculescu” ne-a spus:  „În fiecare an încercăm să ducem tradiția mai departe. În acest an,  cu ajutorul tehnologiei existente am făcut și niște live-uri (transmiteri în direct-n.red) pe grupul Asociației, și am avut zeci de mii de vizualizări și mii de  distribuiri. Astfel, pe lângă  cei prezenți în  poiană, au văzut nunta tradițională, dar și spectacolul, și cei din țară și din străinătate. Covăsnenii  care sunt plecați la muncă  în străinătate, sunt cu  sufletul aici, și  le e dor de tradiții, de  obiceiuri, de bulz și de pastramă. Ne bucurăm că le-am putut oferi și lor o bucățică din sufletul nostru românesc.”

În numele tuturor celor prezenți pe parcursul celor două zile în Poiana Zânelor, vă  mulțumesc, dragi voineșteni, că în fiecare an, cu ocazia Sântiliei-Nedeia Mocănească, ne dăruiți și nouă câte o bucățică de suflet românesc, din sufletele voastre!

Maria Crețu-Graur