Chiar la finele celei de-a doua decade a lunii lui Cuptor, pe 20 iulie, în fiecare an creştinii îl cinstesc pe Sfântul Prooroc Ilie, oamenii satului tradițional românesc numind acest eveniment Sântilia. În mitologia românească el reprezintă o divinitate a Soarelui şi a Focului, provocând în toiul verii ploi torenţiale cu tunete şi fulgere.
Gebeleizis – Zeul Focului
Cercetările au arătat că, în credinţa geto-dacilor, acest interesant peersonaj biblic era identificat cu Gebeleizis – Zeul Focului, în mitologia greacă numindu-se Helios. Ca divinitate p
opulară a Soarelui şi Focului, Sfântul Prooroc Ilie este evocat cu teamă şi respect în jurul datei de 20 a lunii lui Cuptor. Mai ales în mediul păstoresc, unde vi
aţa e grea, iar condiţiile atmosferice neprielnice pot avea efecte neprevăzute asupra oamenilor şi animalelor, protecţia unui asemenea personaj cu puteri magice era binevenită, fiind mereu invocată. În multe aşezări covăsnene, precum Breţcu, Voineşti, Păpăuţi, Barcani, Valea Mare, Băcel, Iarăş şi aşa mai departe, am întâlnit săteni care cunoşteau şi respectau datini legate de acest moment al anului.
Ca atare, şi noi ca păstrători ai tradiţiilor străbune evocăm Sântilia în aceste zile capricioase de vară, care parcă îi aduc un „omagiu” lui Sf.Ilie, prin organizarea de sărbători populare. Cum a fost duminica trecută Sântilia de la Zăbala, urmată de Nedeia Mocănească din Valea Zânelor.
Așa după cum ziarul nostru a relatat pe larg, o frumoasă manifestare folclorică numită semnificativ Sântilia s-a derulat în organizarea Asociației cultural-creștine „Căciula” din Zăbala, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local, al Centrului de Cultură Județean Covasna, dar și cu sprijinul unor sponsori. Este o sărbătoare a crescătorilor de oi, c
are se păstrează peste ani în județul Covasna.
Eveniment ce marchează miezul verii
Sfântul Ilie a fost ci
nstit încă din vechime de către creştini, deoarece prin rugile sale a adus ploaia, salvând de la moarte poporul lui Israel ce suferise trei ani şi jumătate de o secetă cumplită.
Sântilia marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la munte. Pe vremuri, cu această ocazie, oierii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.
Pe 20 iulie se organizau, cu decenii în urmă, în mai toate aşezările rurale de deal și munte, aşa-numitele nedei. Unele s-au mai păstrat, altele nu, reprezentând nişte petreceri popul
are aşteptate cu mare nerăbdare de toată lumea. Aveau loc târguri şi iarmaroace, serbări câmpeneşti, cea mai vestită din judeţul Covasna fiind Nedeia de la Voineşti, care se va desfășura în acest sfârșit de săptămână, respectiv sâmbătă, 21 și duminică 22 iulie 2018.
În cadrul acestor manifestări folclorice, oamenii locului, dar și mulți turiști se întâlnesc cu plăcere, schimbă opinii, asistă la manifestări folclorice, petrecând cu cântec şi joc până seara târziu.
Imagine simbolică
Proorocul Sf. Ilie apare în icoane şi fresce bisericeşti ca un personaj impozant cu barba sură, aflat într-o trăsură cu roţi de foc, trasă de doi sau de patru cai albi înaripaţi. În perioada sa pământeană se spune că Ilie ar fi săvârşit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului. Păcate pe care le-a ispăşit ulterior în moduri diferite. În cele din urmă Dumnezeu l-a iertat şi l-a urcat la Cer într-o caleaşcă aparte trasă de bidivii înaripaţi.
Lumea satului credea, pe vremuri, că Sfântul Ilie cutreiera mai ales de ziua lui norii, fulgerând şi trăsnind dracii cu biciul său de foc, spre a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit în tinereţe. Şi, întrucât încornoraţii înspăimântaţi se ascundeau uneori pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turle şi chiar în trupul unor animale şi fiinţe umane, Ilie (în postura de justiţiar) îi fulgera cu mânie, pentru a face dreptate.
Badea Ionică Hosu, din Întorsura, ne spunea, de pildă, că pe timpuri în ajunul acestei zile, unele fete se duceau noaptea pe cânepişti, pentru a-şi visa mai târziu ursitul. Se dezbrăcau şi se tăvăleau printre plante, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă tânăra visa cânepă verde, era semn că se va mărita în curând cu un flăcău chipeş. În schimb, dacă îi apărea în vis cânepă uscată, măritişul avea să mai dureze, iar pretendentul urma a fi un bărbat mai în vârstă.
Moşii de Sântilie
Ca şi cu prilejul altor sărbători creştine, şi de Sf. Ilie românii îşi amintesc de persoanele dragi trecute în lumea umbrelor, mai cu seamă de copiii decedaţi, cu toţii fiind pomeniţi. La biserică sunt duse bucate în amintirea celor duşi (Moşii de Sântilie), iar la casele gospodarilor ce poartă acest prenume se organizează zile onomastice.
S-a păstrat tradiţia ca femeile să pună busuioc la icoane. În unele comunităţi rurale, după slujbele de pomenire se împărţeau sărmanilor lapte şi vin, precum şi porumb fiert. De asemenea, se ofereu cadou farfurii cu mâncare, împodobite cu flori de vară, precum şi căni cu vin, ce trebuiau legate de toartă cu lână roşie, ca să aducă noroc.
În caz de secetă m
are, înaintea acestei Sărbatori se încheiau ritualurile arhaice de invocare a ploii, dintre care era vestit Dansul paparudelor.
E vremea culegerii plantelor medicinale
În această perioadă a anului se culeg plantele medicinale, fiind puse apoi la uscat.Cel mai căutat este busuiocul, pe care atât preoţii, dar şi gospodinele îl folosesc în diferite împrejurări. Tot acum se adună şi alte flori şi buruieni de leac, sezonul lor ajungând în această perioadă la apogeu. Am aflat că unele femei, mai cu seamă în etate, din satul Păpăuţi, dar și cele din Ţara Buzaielor, duc în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit.
De pildă, odinioară unele ierburi de leac erau folosite conform medicii populare nu doar pentru tratarea anumitor afecţiuni şi ameliorarea unor suferinţe, ci şi în practica descântecelor pe care babele satului le utilizau pe ascuns.
Obiceiuri interesante
Tradiţia populară nu îngăduia să se consume mere (aşa-numitele „Fructe ale lui Sf. Ilie”) până pe 20 iulie. Un alt obicei ciudat se referea la faptul că merele nu trebuiau lovite unul de altul, pentru a nu aduce… grindina! Poamele se duceau la biserică pentru a fi sfinţite, existând prejudecata că numai în acest mod ele vor deveni… „de aur” pe lumea cealaltă.
O altă datină străbună se referă la ritualul recoltării mierii care se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil. Datina spune că femeile nu aveau voie să intre în stupină. Apoi cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuică îndulcită cu miere, mai aes dacă printre ei se afla şi cineva cu numele de Ilie.
Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apăra stupii de mană.
Azi nu se lucrează la câmp ori în grădină
Anul acesta Sărbătoarea de Sf. Ilie cade într-o vineri, iar conform unui obicei din bătrâni nu este îngăduit să se lucrează la câmp or
i în grădină. Mai cu seamă dacă sunt nori negri de furtună, stă să plouă în orice moment, de teama trăsnetelor şi fulgerelor. Se crede că mai ales necredincioşii vor fi pedepsiţi. Este bine ca pe timp de furtună ferestrele şi uşile caselor să fie închise.
Dacă tună, vor fi merele şi alunele viermănoase, iar dacă va fi o zi cu precipitaţii, timp de 20 de zile va tot ploua.
Să sperăm că după Sântilie vom scăpa de atâtea fenomene meteo neplăcute…
Mulţi români sărbătoriți
Din evidenţele oficiale rezultă că în jur de 153.000 de români îşi aniversează onomastica de Sf. Ilie, dintre aceştia 113.355 fiind bărbaţi. Un număr de 107.000 dintre ei se numesc Ilie, iar restul Iliuţă, Eliade, Ilieş, Iliuş. Din rândul femeilor aproape 15.000 poartă numele Ilinca, alte derivate sunt Liana, Lia, Lica
Le adresăm celor ce poartă acest nume sfânt „La Mulţi Ani”, multă sănătate şi fericire, alături de cei dragi!
Horia C. Deliu
