Sunt destule voci și în țara noastră care blamează trecutul, negând tot ce s-a realizat bun în guvernările anterioare, însă aceasta este de fapt o idee proletcultistă. În realitate, ar trebui să preluăm din moștenirea timpului apus tot ce este benefic, să valorificăm și să dezvoltăm aceste lucruri în forme superioare.
Un popor care nu își recunoaște și nu-și respectă trecutul este precum un copac fără rădăcini, el nu-și poate păstra echilibrul pe solul patriei și nu-și poate construi un viitor visat și, asemenea unei case fără fundament, la primul cutremur mai mare se năruiește.
Una din componentele importante ale unei civilizații o constituie Educația, și în cadrul acesteia – educația morală. Și cu regret trebuie să spunem, de câteva decenii încoace Educația în România este suferindă. Fără îndoială, au avut loc extrem de multe prefaceri în societatea românească, lumea s-a modernizat, tinerii sunt mai liberi și dezinvolți, însă mulți dintre ei dau dovadă de lipsă de respect și de bun simț sau chiar de agresivitate. Posturile de televiziune transmit adesea scandalurile din școli. Chiar zilele trecute am avut cu toții neplăcerea de a privi la televizor două eleve din clasele mai mari cărându-și pumni și picioare ca pe un ring de box. Însă ceea ce ne-a oripilat în aceeași măsură a fost și comportamentul celor din jur, care filmau cu telefoanele mobile și încurajau protagonistele: „Dă-i! Așa, dă-i, nu te lăsa!” Și firește că ne-am întrebat: Oare aceasta este educația în România zilelor noastre?! Nu, nu ne referim aici la întregul tineret, ci numai la o parte, dar destul de mare, a lui. În general avem tineri minunați, harnici, respectuoși, ambițioși, olimpici și înclinați spre fapte bune, însă aceștia, evident, au primit o educație aleasă, și se știe că educația pornește în primul rând din familie și abia apoi urmează școala. De partea cealaltă, la tinerii despre care aminteam mai sus, comportamentul lor este oglinda unei educații nesănătoase în familie, care se perpetuează apoi în școli, devenind greu de corectat. Deci vorbim aici despre „fundament”. Desigur, nimeni nu spune că trebuie să ne comportăm ca în urmă cu 100 de ani, însă trebuie să învățăm totuși din aceste lucruri trecute, să le comparăm cu cele prezente, ca să ne dăm seama unde greșim cu toții, părinți, educatori, societate.
Pentru a înțelege mai bine cele spuse, vom reda mai jos integral textul unui Regulament de pe ultima pagină a unui manual școlar pentru clasa a II-a din jurul anului 1900. Citindu-l, cititorul poate trage singur concluzia dacă trecutul chiar trebuie defăimat în totalitate sau se cuvine să mai și preluăm ceva din el, spre propriul nostru bine, al celor de azi, dar și al celor de mâine, chiar dacă acum trăim într-o societate agresivă în multe privințe:
„Cele 12 porunci ale școlarului
- Nu uita nicicând în viață: NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU!
- Iubește-ți Patria … ca și pe părinți.
- Dă-ți silința să faci părinților tăi, în fiecare zi ceva bucurie. Iubește-ți și respectă-ți învățătorul.
- Silește-te să fii între primii la învățătură. Nu te mulțumi însă cu ceea ce auzi și vezi în școală, ci cercetează, măsoară, încearcă, desenează, modelează acasă totul ce ai învățat în școală. Fă-te îndemânatic la înfăptuirea celor învățate.
- Servește-te singur. Nu te bizui decât pe propria ta muncă și nu primi nici un lucru pentru care a muncit altul.
- Supraveghează-te singur în purtarea ta de copil bine crescut.
- Fii ordonat și punctual în toate lucrările tale; fii curat la corp și îmbrăcăminte.
- Stai mult și bucuros în aer liber. Fă exerciții și mișcări multe. Iubește natura. Aleargă vara în pădure și pe câmp.
- Ajută pe cei săraci și pe cei mai slabi ca tine.
- Ocrotește și iubește animalele și plantele.
- Spune adevărul în orice împrejurare și ține-ți cuvântul dat.
- Fii econom. Nu da banii pentru lucruri de nimic.”
Așadar, dragi cititori, putem noi spune că cele „poruncite” în acest „regulament” din urmă cu o sută de ani sunt greșite?! Sau că ar trebui și astăzi să-i învățăm pe copiii noștri, desigur, într-o formă actualizată, aceste sfaturi/ îndemnuri de bun simț? Poate așa ar fi mai puține bătăi la școală, încăierări pe străzi și în localuri, șicane în trafic, hărțuire la locul de muncă, violuri, jafuri, încrâncenare în viața politică, neglijarea bătrânilor și bolnavilor, gelozie, invidie și ură a unora față de ceilalți. Pentru mulți, astăzi aceste sfaturi ale trecutului par chiar degradante, de sorginte sovietică, pentru alții par utopice într-o societate prea grăbită, care n-are timp de „prostii”, însă ele reprezintă totuși un Adevăr peste veacuri.
Mihai Trifoi
