Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Oricât s-ar părea de ciudat, banala și agasanta pasăre – cioara -, până la proba contrară, s-a dovedit a fi cea mai inteligentă zburătoare din lume, după cum afirmă cercetătorii în urma unor experimente.
Cioara face parte din familia corvidelor, ale cărei specii, circa 120, sunt răspândite pe toată planeta. În România trăiesc 8 specii: gaița, alunarul, coțofana, cioara de semănătură, cioara neagră, cioara griva, stăncuța și corbul, cea mai cunoscută fiind cioara de semănătură (corvus frugilegus).
Fiind o ființă socială, ea zboară în stoluri, pe care, mai ales la vreme de toamnă, le auzi croncănind deasupra parcurilor din orașe. Nefiind temătoare de om, ciorile au obiceiul de a-și face adăpost în copacii din parcuri sau oriunde cred ele că și-ar putea găsi loc de popas sau să-și facă cuib, și nu o dată oamenii trebuie să le alunge chiar cu focuri de armă. Deoarece carnea de cioară este comestibilă, se spune că prin unele locuri chiar se mănâncă, în acest caz ciorile au fost botezate ironic „porumbei țigănești”.
În urma mai multor experimente științifice s-a ajuns la concluzia că ciorile sunt foarte inteligente, fapt relatat chiar și în scrierile lui Esop, în care se menționează o întâmplare cu o cioară însetată care nu putea ajunge la apa dintr-un ulcior și, ca să crească nivelul apei, cioara a început să arunce pietricele în vas până când apa s-a ridicat și setea ei s-a stins.
Adesea auzim că românii au furat banii din bancomate, cu carduri clonate, lucru mizerabil, dar să nu dăm vina doar pe această specie de români dezgustător de pricepută, cât timp ei mai au corespondenți în natură și printre alte specii, cum ar fi cioara. În 12 mai 2018, sursa descoperă.ro/natura punea la dispoziția cititorilor o relatare de Oana Bujor, cu titlul „O cioară din Japonia a furat un card de credit pentru a-și cumpăra bilet de tren”. După spusele autoarei, „Într-un videoclip din Japonia, o cioară a fost surprinsă în timp ce inspectează un aparat de bilete și apoi fură cardul de credit al unei femei” în momentul în care automatul îl ejecta. Și probabil neștiind ce să facă mai departe cu cardul, cioara i l-a înapoiat proprietarei. Să vezi și să nu crezi, ce ți-e și cu ciorile astea. Au și ele înclinație spre hoție și nu puține sunt istorioarele despre lucruri furate de ciori; se spune că unele au furat chiar pașapoarte și buletine și le-au dus peste graniță. Altele sunt mai cuminți și recunoscătoare. Cică o fetiță din America obișnuia să hrănească ciorile, cărora le punea mâncare într-o cutie pe balcon. Drept mulțumire, păsările îi aduceau tot felul de „daruri” furate de pe undeva și le lăsau în cutia fetiței. Și fetița a adunat toate darurile într-o adevărată colecție. Ciudate mai sunt și viețuitoarele pământului, așa că să nu le vorbim numai de rău, facem aceasta pentru că nu le cunoaștem bine. Dacă într-o zi, dintr-o anumită cauză, coeficientul lor de inteligență ar crește brusc, ar fi „vai de capul oamenilor” – cum se spune în popor. Dar Dumnezeu le-a rânduit bine pe toate, ca lucrurile să nu se complice peste măsură.
Nu, nu e în intenția noastră de a scrie un tratat despre păsări, căci aceasta este treaba oamenilor de știință, noi doar scoatem în evidență anumite aspecte legate de viața lor, cum ar fi de exemplu simbolistica la diferite popoare, având ca obiect de studiu corbul, sau folclorul, cu referirea la cioară, în legătură cu care vom menționa două expresii populare. Prima – „curajos ca cioara-n par” – este mai puțin cunoscută, dar probabil că ea își are izvorul în renumita operă literară a lui I. Budai-Deleanu: „Țiganiada” sau ”Tabăra țiganilor”, despre care se pot găsi destule detalii în enciclopedia liberă Wikipedia și în alte surse.
Ion Budai-Deleanu, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, prin „Țiganiada” a dat literaturii „prima epopee scrisă în limba română”, în douăsprezece cânturi, despre care se spune: „Poemationul eroi-comic ”Țiganiada” tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale, fiind o scriere complexă și neașteptat de modernă care conține idei iluministe” (Wikipedia). Găsim în această operă literară valoroasă un episod în care se povestește despre Vlad Țepeș, care având nevoie de o oaste mai mare, a făcut apel și la țigani, care, sperând într-un oarecare câștig sau avantaje, s-au adunat bucuroși pe câmpul de luptă, fiecare grup având steagul propriu; unul dintre acestea avea un steag în vârful căruia era înfiptă „o cioară de argint cu aripile întinse”, Și crezându-se ei viteji, au fost de acord să plece primii la luptă, ba chiar i-au provocat pe turci cu tot felul de vorbe de ocară, însă când s-a apropiat oastea acestora, țiganii s-au speriat și aruncându-și armele au luat-o la fugă care încotro, pe câmpul de luptă rămânând doar „parul” cu cioara. Pentru detalii facem trimitere la opera literară în discuție.
A doua expresie – „a umbla cu cioara vopsită” – având sensul de „a minți, a înșela, a induce în eroare”, o putem întâlni ușor și în viața de toate zilele. Când se anunță cu surle și trâmbițe că se vor mări salariile românilor, iar la primirea lor unii salariați au constatat că au luat mai mult cu doar câțiva lei, iar altora chiar li s-au diminuat, se cheamă că cineva „a umblat cu cioara vopsită”, adică a indus în eroare pe cei care muncesc cinstit. Dacă ar fi să dăm și alt exemplu, ne-am referi la recenta vizită la Vatican a Premierul României, D-na Viorica Dăncilă. La înapoierea în țară Domnia sa anunță vizita Papei Francisc în România la începutul anului 2019, însă Președintele Klaus Iohannis a contrazis-o, zicând că probabil D-na Dăncilă n-a înțeles bine. Atunci pe cine să crezi, când ești „indus în eroare”? Ei, ce să-i faci, se mai întâmplă și chiar este pardonabil când n-o faci cu intenție, deși „la nivel înalt” contează fiecare cuvințel.
Dar să ne întoarcem la hoții noștri înaripați, ciorile, și să mai amintim că în popor circulă și expresia: „Să te mănânce ciorile!” Probabil se face trimitere la obiceiul corbilor de a se înfrupta din stârvuri. Se cuvine totuși să păstrăm o imagine mai colorată și despre aceste înaripate, căci fiecare vietate are rostul ei pe pământ…
Și pentru a nu umbla cu cioara vopsită, s-o lăsăm așa cum este, să-și vadă de treburile ei, iar noi de ale noastre, încercând să facem această lume mai bună.
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail