Cătinel, iată–ne ajunşi, dragi prieteni, la finalul altui serial de drumeţie. A fost dedicat Insulei Rodos şi frumuseţilor ei. Pot spune ca o concluzie că în afară de peisaje atrăgătoare, atracţii istorice, preparate culinare delicioase, curăţenie şi atmosferă veselă am găsit încă un element de maximă importanţă în contextul internaţional actual: securitatea deplină a turiştilor.
Cauze şi efecte
Pe aici (adică, pe…acolo) nu s-au înregistrat atentate sinucigaşe cu bombă, atacuri de tip terorist; nici violenţe stradale, jafuri, violuri ori alte întâmplări dramatice. Ca atare, oaspeţii străini se simt în siguranţă. În fond, mergi în concediu peste hotare să te relaxezi, să te simţi bine, să ai parte de servicii de prima clasă, nu să stai cu inima cât un purice, cum mi s-a întâmplat verile trecute prin alte părţi. Sfântul S
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
isoe, protectorul drumeţilor de pretutindeni (cel puţin aşa se zice) a avut grijă şi de un biet pârlit ca mine, ajutându-mă să revenin teafăr la domiciliu.
Priviţi ce situaţie dramatică s-a înregistrat în anii din urmă în Egipt, Tunisia, Liban, Siria, ţări cu tradiţie în materie de „loisir”. După ce ani de zile s-au aflat în topul destinaţiilor de vacanţă mondiale, din pricina instabilităţii politice interne, atacurilor armate, atentatelor, demonstraţiilor de stradă, violenţelor aceste ţări ce trăiau de pe urma turismului, au intrat în vrie şi sărăcie, pierzând inestimabilul aport valutar adus de străini.
De aceea zic că sentimentul de linişte şi
încredere pe care îl ai ca excursionist într-o ţară străină este primordial. Faptul că oaspeţii Greciei (inclusiv ai Rhodosului) sunt feriţi de orice pericol explică de ce sezon după sezon sporeşte numărul vizitatorilor, ajungându-se actualmente la cote încredibile.
Valea Fluturilor 
În galeria unicatelor de pe Insula Rhodos, alături de Colos (mă rog, de… amintirea lui) intră Valea Fluturilor. Nu prea auzisem multe despre ea până n-am ajuns acolo. Şi ca mine sunt destui neştiutori.
La faţa locului am constatat uimit că este un ecosistem unic în lume, ce s-a dezvoltat pe malurile Râului Pelekanos. Şi care a supravieţuit în pofida schimbărilor climaterice globale, a poluării şi dezvoltării la cote nemaiîntâlnite a „Industriei fără fum”.
Autorităţile locale au fost grijulii cu acest dar de la Divinitate şi au luat măsuri stricte de protejare. Aşa a luat naştere o rezervaţie naturală în zona înaltă, cu un traseu unic, bine definit, marcat corespunzător. Pe poteca cu sens unic sunt mici cascade, lăculeţe, poduri peste ochiurile de apă. Şi mii de fluturi.
Ceva feeric…
Durata plimbării durează vreo oră şi jumătate, depinde cât de alert sau lejer faci traversarea depresiunii străbătută de cursul de apă menţionat. Nimeni însă nu se grăbeşte. Doar la urcatul potecii e niţel mai greu, la vale mergi „cu frână de motor”, terenul fiind accidentat, stâncos. Priveşti fascinat lepidopterele ce roiesc în jur şi le imortalizezi pe camera video, iar mai nou pe…telefonul celular.
Delicaţii fluturi zboară mai cu seamă în preajma perdelelor de apă. Nu se mai sperie de vizitatori. Ba uneori dau năvală asupra lor, mai să le intre în ochi ori în cavitatea bucală, dacă au rămas cumva cu…gura căscată de admiraţie.
Există reguli stricte de vizitare. Turiştii nu au voie să-i prindă, să-i sperie făcând zgomot, să-i atingă şi, bineînţeles, trebuie să protejeze natura înconjurătoare. Deşi este cam aridă.
Sau poate tocmai de aceea…
Atracţia mării
…Stăteam într-o dimineaţă pe şezlong şi priveam nostalgic albastrul-verzui al întinderii de apă de la picioarele mele. Abia ieşisem din valuri, mai ceva ca o…„nimfă” de vârsta a treia. A trecut un băiat cu pliante turistice, invitându-mă la o croazieră spre alte insule.
– “Kaliméra”!
– Bună să-ţi fie inima.
– Cum vă simţiţi, „kίρiοs” (adicătelea „musiu”)?
– Sunt O.K.
– Ştiaţi că în Rhodos marea este cea mai frumoasă din Grecia?
– Taci, tu! Aşa îmi spuneau şi gazdele din Santorini. Pe cine să mai cred?
– Pe mine!!! Aici culoarea valurilor se schimbă în funcţie de natura fiecărei plaje sau fiord. Trebuie neaparat să admiraţi „Golful Anthony Queen”…
– Există aşa ceva?
– Desigur. A aparţinut marelui actor care a jucat în „Zorba”. Aţi văzut filmul, nu-i aşa?
– Ce întrebare; fireşte! Totuşi, mie cel mai mult mi-a plăcut cum arată Plaja Lindos. E superbă şi are un nisip fin, aproape ca la…Mamaia.
– Unde? N
-am fost.
– Ai pierdut mult.
– „Sto kalό”!
– Bine zici, aşadar, pe mâine.
Pitorescul Lindos
…Şi fiindcă am pomenit de Lindos, să relatez ce am văzut şi apreciat acolo. Practic avem de-a face cu o aşezare „rurală”. Unii îi zic sat, alţii staţiune, mulţi – orăşel. Însă nu categorisirea administrativ-teritorială contează, ci evidenţierea numeroaselor elemente care i-au adus celebritatea. Pentru că după capitala insulei, Lindos se află pe poziţia a doua ca faimă.
Este amplasat pe Coasta de Est la cca. 50 km. de Rhodos Town. Atu-ul nr. unu constă în poziţionarea sa ideală: pe versantul unui deal, dominat de Acropolis (care poate fi vizitat) şi având vedere spre un golf pitoresc, propice pentru plajă. Localitatea se mândreşte cu străduţe labirintice în pantă, cu căsuţe zugrăvite în alb, aşezate în amfiteatru, având influenţe arhitectonice medievale, bizantine, arabe. Florile ce împodobesc micile balcoane şi pervazurile creează un aer idilic.
Băştinaşii se mândresc cu vechimea localităţii lor, care după unele surse ar fi de vreo …cinci milenii!
Poftim??? Chiar mai vechi decât piramidele?
Haida de! Parcă că nu-mi vine să cred. „Dar ce ştiu eu”, vorba turcilor de prin serialele de la “Kanal D”…
Acropolis
Vechiul Templu, numit Acropolis conform termenului generic grecesc ce înseamnă Oraşul de Sus („acro-sus”, „polis-oraş”) a fost înglobat într-o fort încă din sec. al XIV-lea. Stă cocoţat pe o stâncă din motive de autoapărare, aplasat acolo de către Cavalerii Ioaniţi. Falnicul edificiu i-a fost închinat Zeiţei Athena. Musai să ajungeţi acolo, fie „per pedes” sau călare pe măgăruş. De sus puteţi să vă desfătaţi cu o panoramă care o să vă taie respiraţia.
Era să mi se oprească şi mie răsuflarea când am aflat că marea construcţie din micul Lindos a fost ridicată cu 150 de ani înainte de celebrul Acropole din Atena!
Să auzi, să vezi şi să nu crezi!
Ca să urcaţi mai comod pe deal puteţi închiria, cum ziceam, un măgăruş-putere, cu tracţiune 4X4 pe copite. Dar fără climatronic.Cu excepţia unor… vânturi, scăpate de bietul dobitoc din pricina efortului. Plimbarea costă în jur de cinci euro (dacă nu s-o fi mărit din pricina inflaţiei), dar nu face. Totuşi, n-am vrut să ratez ocazia. M-am canonit stând pe dânsul, bălăbănindu-mă tot timpul, deşi avea o şa groasă şi scări. La un moment dat a frânat brusc şi prelung, deprindere inexplicabilă a acestor încăpăţânate patrupede, ce amintesc de obiceiul …catârilor. Unele turiste grăsane şi transpirate au apelat la urecheaţi inclusiv la coborâre, ceea ce mi s-a părut exagerat.
Ca o palidă consolare, reţineţi că simpaticul urecheat „donki” constituie simbolul locului, imaginea sa fiind imprimată pe tricouri, brelocuri, ilustrate, magneţi, vaze, feţe de masă, şepci, statuete, baticuri, suporturi rotunde sau pătrate pentru pahare, parasolare auto. Adică pe orice.
Am observat amuzat nişte tinere scandinave care nu mai văzuseră, probabil, asini pe viu. Aşa că în mica parcare de la bază făceau „selfie”cu ei, îi dezmierdau duios, rostind cuvinte pe limba lor.
Bine, în fond de ce sunt răutăcios? Că nu mi-s mai breaz. În unele ţări exotice m-am pozat la rândul meu mângâind un… tigru sau m-am plimbat cocoţat pe cămilă şi elefant. Ba în Thailanda (dacă nu mi-era frică) puteam să intru în arenă la un show alături de nişte crocodili vii, ce stăteau nemişcaţi. Le ştiţi tactica, nu? Rămân aşa înţepeniţi ore întregi, până te înhaţă. Şi pe urmă îmblânzitori zic spăsiţi: „pardon, scuzaţi, bonsoir!”
…Dar să revin de la acele nebunii asiatice pe tărâmul paşnic din Insula Rhodos. La tot pasul găseşti în Lindos baruri, cafenele, mici magazine, taverne, unde aerul condiţionat duduie şi-ţi poţi trage un pic sufletul pe canicula de afară. Bei o bere ori o Cola rece, o cafeluţă caldă, iei mici suveniruri.
Dacă ţi s-a făcut foame ori sete intri în orice ospătărie şi găseşti preparate ultra-sănătoase, proaspete, abia pescuite şi gătite: numeroase feluri pe bază de peşte şi fructe de mare, specifice reţetelor locale. Am notat numele câtorva, dar nu vă ajută la nimic. Vă recomand însă licorile lui Dyonisos, vestitul personaj din mitologia greacă despre care v-am vorbit la început: Zeu al
vinului, extazului şi fertilității, denumit la romani Bacchus.
Ei bine, vinurile din Rodos au rămas cunoscute şi apreciate încă din Antichitate. Explicaţiile rezidă în cel puţin cinci factori: 1. Fertilitatea solului. 2. Soarele generos multe luni din an. 3. Calitatea viţei de vie. 4.Modul de păstrare. 5. Şi nu în ultimul rând, destoinicia podgorenilor.
…Am ajuns şi pe la cel mai elegant complex hotelier al locului, construit în stil tradiţional grecesc. Am intrat degajat să-mi fac o idee, întrucât citisem pe Forum multe opinii excelente ale unor turişti români.Într-adevăr, arată bine. Chiar foarte! Camerele au vedere la Marea Egee. Stabilimentul are o plajă de categoria „Blue flag”, grădini cu palmieri, piscine, baruri, restaurante, terenuri de tenis şi volei, SPA. Adică cam tot ce pofteşti.
Ce să vă mai zic? Pe tot parcursul vizitei de relaxare – nu „de lucru” – am făcut o sumedenie de poze, am filmat tot ce a mişcat sau a stat fix. La plecarea din Lindos m-am bucurat că am cunoscut încă un obiectiv important al vacanţei în Grecia.
Vi-l recomand.
Sate de vis
Iubitorii de viaţă frustă au parte în Insula Rhodos şi de alte oportunităţi. Există o mulţime de mici aşezări amenajate pentru turismul rural şi ecologic. Toate au în centru o piaţetă, mărginită de taverne, restaurante, baruri, cafenele şi mici magazine cu „de toate pentru toţi”, cum se zicea pe vremuri în România.
Un exemplu tipic îl reprezintă Afandou, probabil cel mai mare sat din regiune, înconjurat de dealuri înverzite. Numele său a provenit de la „afando” („invizibil”), deoarece e poziţionat în aşa fel încât nu se vede de pe mare, rămânând neobservat piraţilor şi altor atacatori de pe vremuri.
La fel de interesant este şi aşezarea Apolakkia, aflată aproape de Lindos. Şi ea are o denumire semnificativă, fiindcă este aşezată într-un fel de… groapă. În centru se ridică o clădire veche, având arhitectură italiană, admirată şi imortalizată pe peliculă de orice vizitator. Alte două obiective interesante sunt Mănăstirea Skiadeni şi zona litorală, ce adăposteşte un habitat aparte.
Să mai amintesc câteva localităţi pitoreşti: Embonas, Archangelos, Asklipio, Eleoussa. Despre fiecare aş putea scrie un capitol, însă mi s-a cam isprăvit spaţiul tipografic.
Aşa că trag deocamdată „cortina”.
Ce s-a schimbat în timp?
Ştiţi ce scrie, dragii mei, pe o placă de ceramică veche de opt secole descoperită recent de un arheolog? Este descrisă plastic societatea acelor vremuri: Săracul munceşte; bogatul îl exploatează; militarul îi apară pe amândoi; omul de rând îi plăteste pe toţi trei; leneşul se odihneşte cât patru; beţivul bea ca pentru cinci la un loc; bancherul îi lasă fără bani pe toţi şase, avocatul îi minte pe toţi şapte; medicul îi omoară pe cei opt; groparul îi bagă în pământ pe toţi nouă, iar politicianul trăieşte pe spinarea celor zece.
Oare lucrurile s-au schimbat aşa de mult de atunci? (Sfârşit)
Horia C. Deliu
