O lume vetustă și plină de găuri putrezite ni se dezvăluie, pe măsură ce „avansăm” în procesul reformelor, menționate în PNRR. Onorabilii guvernanți, plini de importanța funcției, de un an și ceva de zile, au tot perorat despre respectul față de seniori și de cum or să modifice ei, și legislația, și procentul de 9,4% din PIB, neatins niciodată, de altfel, de posibile majorări, la care n-au mai găsit resurse, din motive știute numai de inițiații guvernării. Și după atâta amar de vreme, vedem că nimic nu este structurat, așezat, pe capitole, cu cap și coadă, cu echitate și bun simț.Totul se încearcă a fi făcut cu mâna altora, cu decizia altora (care or fi ăia, nu se știe). Cum altfel poate fi interpretată reacția ministrului Marius Budăi, privind modificările la legea pensiilor speciale, în care se derobează, mai rău ca la școala primară de răspundere, aruncând vina lipsei măsurilor de corectare a grobianismelor introduse în lege, de inactivitatea miniștrilor de linie, colegii de coaliție sau de partid ai domniei sale. Unde mai pui că Ministerul Muncii, în această speță este coordonator de proiect, sigur a primit decizie de la premier, dl. Nicolae Ciucă. Și răspunsul domniei sale la sarcina încredințată, a fost – nu am primit materiale de la ministerele de linie implicate – deși a avut un an de zile pentru îndeplinirea acestui jalon, care a creat multe animozități în societatea românească, a dus la ieșiri din sistemul judiciar, de apărare și ordine publică, peste media anuală, toate acestea mărind nota de plata pentru noi, amărâții, care așteptăm să fie odată rezolvată problema pensiilor de cineva, care este competent și are și pârghiile necesare, și care, dacă nu poate să facă ce s-a aprobat, inclusiv în Programul de Guvernare, să aibă demnitatea să-și dea demisia de onoare, nu să arunce vina asupra altora, ca la grădiniță. N-am auzit nici măcar o dată problema nesubordonării miniștrilor de linie la dezideratele cerute de îndeplinirea jalonului din tranșa a 3-a a PNRR, ridicată la nivelul premierului, cum este procedura în cazul nesubordonării membrilor cabinetului. Aici nu vorbim de coaliție și de umori între partidele componente. Și acum, în ultima clipă, coordonatorul măsurii vine și spune că el nu e de vină, că miniștrii de linie nu au livrat ce trebuia. Răspunderea coordonării este în solidar, nu disparată. Coordonatorul dacă nu știe cum să conducă sau nu are competența pe speță, cere prerogative suplimentare sau își declină competența. Nu încurcă treburile, cu scuze de doi bani.
Am realizat, de când cu cererea d-lui Budăi pentru 120 de zile, de la începutul guvernării coaliției, că ceva nu e în regulă, dar am crezut că este o circumstanță obiectivă, care l-a împiedicat să ne comunice calendarul aplicării Legii 127/2019. Se pare că n-a fost ce am crezut eu.
Am mai crezut că, după ce a amenințat că se duce la Bruxelles și rezolvă problema procentului de 9,4% din PIB fond de pensii, că nu a fost lăsat de conducerea coaliției de guvernare, și dânsul, băiat bun, n-a devoalat cine l-a împiedicat să rezolve inepția trecută de dl. Ghinea – marele macroeconomist în sandale – în PNRR, chit că surse subiective, indicau drept cauză Ministerul de Finanțe, care în toată această epopee nu s-a văzut, n-a avut nici o luare de poziție concretă, ca și când nu la ei se adunau fondurile de asigurări sociale, n-ar fi știut cât se colectează lunar la fondul de asigurări sociale, fiind singurii care decid asupra împrăștierii către CNPP, CNAS și alte instituții care depind de capitolul acesta.
A mai declarat dl. Budăi, luat la întrebări de jurnaliști, că atunci când o să fie întrebat despre pensiile pe contributivitate, va răspunde, nu se va eschiva. Despre care lege face referire domnia sa? Trebuia ca, până în 31 martie, noua lege a pensiilor, cu aportul BM, al Comisiei Europene, al CNPP, să fie deja trecută prin Parlament. Ce treabă mai importantă l-a ținut pe dl. ministru să nu închidă proiectul acestei legi, după care funcționează inclusiv ministerul pe care-l conduce. Poate tot ce spuneam mai sus, problemele financiare. Chiar și în acest caz, era mai bine de comunicat starea reală a bugetului de pensii, ce s-a mai introdus în obligațiile de plată din acesta, fără să se asigure și sursa de finanțare (sunt convins de asta, la câtă competență am văzut la guvernanții noștri), cine n-a achitat contribuția obligatorie la acest buget.
Nimic din toate astea nu s-au întâmplat. Ce vedem de vreo câteva zile? O tiradă de plimbări cu vorba, privind măsuri pentru corectarea problemelor la pensii speciale, nimic despre legea pensiilor pe contributivitate. Și mai avem 3 zile până la termenul jalonului. Și ca să nu creăm așteptări și deziluzii seniorilor, decât să ne asumăm declarații pe subiect, iar o dăm pe respectul acordat părinților și bunicilor noștri, care nu merită să fie duși cu vorba. Dar asta ce o fi? Mângâiatul pe creștet?!
Penibil. Dacă n-ar fi vorba de viețile oamenilor care au muncit o viață întreagă, de rezultatele cărora se bucură guvernanții actuali și trecuți, care n-au știut decât să destrame și să dezbine, după cum se arată starea economiei noastre, care se mai susține pe consum și pe „industria horeca”. Inflația roade și ea din resursele și așa puține ale seniorilor, fără ca cineva să ia măsuri pentru creditarea din fiecare an pe care o fac involuntar pensionarii. Și când vine termenul de reglare conform legislației, cu greu se lasă convinși că ar putea acorda 70-75% din rata oficială comunicată de INS. Înțelege cine ce dorește, dar asta nu e societate verticală și corectă cu contribuabilii săi.
Se pare că și așteptata rocadă nu este de natură să miște lucrurile. De fapt s-a văzut de când cu OUG-urile privind energia, date tot așa, în ultima clipă, fără nici o legătură cu bunăstarea consumatorilor, în fața cărora ar fi trebuit să vină și să susțină elucubrațiile care au pus pe butuci întreaga economie, au dus la disperare consumatorii individuali, traderii fiind cei care, la fel ca băncile, au câștigat până n-au mai putut, din acest joc perfid. Nimeni nu e vinovat, nimeni n-a pățit nimic. Așa că, precedent avem. De ce să ne speriem de un termen neîndeplinit. Și ce dacă o să pierdem o tranșă din PNRR? Nici eu nu spun că este o tragedie. La câți bani am pierdut, de când suntem în UE, chiar nu mai contează. Ce contează, este dacă ne hotărâm să mai și câștigăm ceva din calitatea de membri UE. Dacă mai lăsăm ceva copiilor și nepoților noștri, în afară de datorii imense, care trebuiesc plătite. De astea nu ne va ierta nimeni.
Din ce am văzut în media, preocupările onorabililor sunt de semantică, dacă premierul își dă demisia sau depune mandatul la Președinte, dacă dl. Ciolacu va fi desemnat până la urmă de dl. Președinte pentru formarea guvernului. Nimic despre execuția bugetară, nimic despre problemele mari ale economiei ce așteaptă rezolvare, despre falimentele IMM-urilor care destabilizează piața forței de muncă. Totul este amorf, se așteaptă un miracol, un ales providențial care să dea cu bagheta și să corecteze toate problemele, fără ca cineva dintre mai-marii zilei să fie deranjat sau implicat. Pe simplul motiv, că lor le este bine așa cum sunt treburile, în rest… ce ne interesează? Doar anul asta nu sunt alegeri?
Ei, aici este problema. Căci vine, odată, o zi a decontului. Vine o zi în care, dl. Rareș Bogdan va trebui să explice nu ca până acum, de ce nu a tăiat pensiile speciale, pe care amenința că le taie în prima luna de guvernare. Vine o zi în care d-na Raluca Turcan nu va putea aduce ca argument să fie revotata, lista de dosare de pensie digitalizate sau participarea la ridicarea plafonului din Codul Fiscal, privind pensiile, de la 2000 la 3000 lei. Greu să fi credibil cu asemenea realizări.
Și mai greu va fi la social democrați. Pentru că ei au declarat tot timpul că se preocupă de soarta națiunii. Măcar liberalii, cu deviza “Nihil sine Deo” o mai dau la întors, că ei susțin competiția și nu egalitarismul, că ei nu se preocupă de cine rămâne în urmă, cum o făcea dl. Budăi când tot perora că “nu lăsăm pe nimeni în urmă”, pe baza ajutoarelor sociale pe care le tot trâmbița. Cu punerea în aplicare… era un pic mai greu.
E foarte greu să crezi că dl. Budăi nu cunoștea situația încasărilor din Fondul de asigurări sociale, când avea în subordine CNPP din toate județele și CNPP București. Niciodată nu a dat detalii despre situația fondurilor încasate, ascunzându-se sub lozinci greu digerabile, cu respectul… și alte legume necomestibile, ce provoacă numai greață. Mă întreb, dacă bunicii care l-au crescut pe domnia sa, ar fi trăit, tot așa ar fi vorbit? Sau…
Nu știu ce scuză va găsi dl. Ciolacu, în postura viitoare, pentru scăderea nivelului de trai, neremediată prin ajustări de salarii și pensii, justificate. Niciodată inflația nu a crescut singură, a fost o consecință a deciziilor luate de guvern sau de BNR (care oricum le ia tardiv și cu efect de retorsiune. O fi bine, o fi rău?!). Decontul, oricum va veni. Pentru că nici o fapta bună nu rămâne nepedepsită. Dar și cele rele au aceiași soarta. Risipa de resurse și de energii a dus la depopularea națiunii, a dus la împrăștierea în cele 4 zări a conaționalilor. Auzeam mai deunăzi de un român din Noua Zeelandă, cu 200 de ha. care creștea vite, sunt exemple nenumărate în care românii cu educația primită și școală făcută până în anii ‘90, reușesc și devin lideri în comunitățile unde sunt primiți, fără să facă de ras originea lor. Numai că, prin aceasta se micșorează numărul celor care mai rămân în țară, se micșorează numărul celor care contribuie la impozite și taxe locale, se distruge fibră nației, încet, încet, pentru că nici o altă națiune nu va fi dornică să ne ajute să ne refacem fibra sau vigoarea. Sunt multe pământuri râvnite de vecinii noștri, și acum asta facem. Le dăm ocazia să viseze în culori. Să nu mai vorbim de creșterea extremismului politic, prin măsurile haotice luate.
Nu e nici o surpriză să descoperim că AUR are mai multe procente ca un partid parlamentar mai vechi ca el, nu e o surpriză să vedem că d-na Șoșoacă are priză din ce în ce mai mare la o parte a populației, care nu mai are încredere în actualii guvernanți. Și onorabilii ce fac? Mai aruncă încă o dată în derizoriu problema pensiilor speciale, mai amână puțin problema recalculării pensiilor și stabilirii unei echități între venituri de pensii, rezultate de pe urma contribuțiilor egale (nu coeficient de corecție la unii, de 1.41%, și la alții de 1.15%, c-așa zice legea, mintea cui o fi făcut-o!).
Venim înainte de Paște, sărbătoarea sfânta a tuturor creștinilor, cu meschinării, falsuri, eludări de atitudini, modificări de conștiințe, ruperi de ancore care ne-ar fi putut menține deasupra valurilor create de furtunile interne sau externe, căci nici astea n-au lipsit în ultimul timp. Și dorim ca Austria să-și schimbe atitudinea față de noi, pentru admiterea în Schengen, dorim ca migrația să nu mai fie un motiv de reproș pentru poliția de frontieră, dar încă mai avem găuri prin plasa de la frontiera cu Schengen. Dorim ca UE să ne considere membri cu drepturi depline, dar greu vom putea îndeplini un alt criteriu, cel al integrării financiare, odată cu trecerea la Euro a economiei țării. Dacă cele două criterii vor fi rezolvate, putem spera la un tratament civilizat din partea membrilor UE. Altfel, avem de tras, de pe urma minorităților, care din 1990 au dat de furcă celor din vest, din cauza delicvenței care a proliferat, ca ciupercile după ploaie, după 2007, când s-au deschis granițele UE. Cum să se mai uite la noi comunități întregi din țări nordice, sau vestice, după ce au tras din greu cu cele două fenomene de sorginte română. Și aici nu putem acuza clasa politică, ci numai educația și lipsa măsurilor corective introduse la timp în societate, la sesizarea primelor derapaje. Dar cum ar mai fi făcut unii judecători avere, dacă ar fi fost corecți cu delicvenții sau cu cei care solicitau retrocedari cu acte false. Despre astea nu se discută. E tabu.
Vedem că acum, după ce am fost intoxicați cu pedepsele ce trebuiau să le ia, cu cât e mai mare încălcarea legii mai abitir săreau deontologii pe ei. Consecință – cei de la PetromService sunt pe cale să fie eliberați, că faptele s-au prescris și cauza n-a ajuns la finalul judecății. Sigur asta din cauza grefierilor sau portarului, nu a judecătorilor sau procurorilor, căci aceia s-au pensionat și se bucură de “un drept deja dobândit”care nu mai poate fi luat – cel puțin așa susține dl. Zegrean. Tare aș fi vrut să-l văd pe acest domn cum face ceva cu mâinile sau mintea sa și să câștige ceva bănuți, pe care statul să-i impoziteze. Atunci să-l fi văzut pe acest domn cum judeca acțiunea statului.
Dorim o siguranță clasei judecătorilor, fără discuție, și asta, dată de un nivel de trai care să-i pună la adăpost de tentații în cauzele pe care le judecă. E firesc. Dar nu dusă la extrem, pe motiv că, cu cât e mai mare cauza care este judecată, cu atât trebuie să fie mai mare venitul judecătorului. Să lăsăm ipocrizia. Pentru că nici celui care produce bunuri nu-i lași venituri pe măsura contribuției sale la creșterea PIB sau a nivelului de trai. Și nu sare nimeni că inechitatea duce la dezechilibre, că tentația să fraudeze legea e mai mare. Nu, dacă încalcă legea, plătește, că așa trebuie. Dacă o respectă, trebuie și el retribuit ca să simtă demnitatea și efortul muncii sale, nu în bătaia de joc care este azi, când 1,7 milioane de salariați sunt la salariul minim. De pensionari, îmi este jenă să vorbesc, pentru că trăiesc drama împreună cu ei și nu pot fi imparțial.
Structura unei națiuni se clădește pe paliere, așezate pe granit, nu cu nisip și ipsos, se bazează pe educație, pe lege simplă, seacă, fără echivoc și pe măsuri drastice, dacă legea este încălcată. Punct. Nimic nu se compară cu răul pe care îl fac cei care încalcă legea. Pentru că cei ajunși în țări cu aceste precepte stratificate, simt pe pielea lor, al naibii, ce înseamnă asta, dar din păcate, duc mai departe renumele rău famat al națiunii noastre, nejustificat. Și asta din cauza a 2-3% din populație care datorită lipsei educației (eu nu cred în altă cauză), ajunge să pună un stigmat pe obrazul unei întregi națiuni, stigmat care, cu greu poate fi spălat, de remediat încă nici vorba. Sunt prea vii efectele din comunitățile care au primit români printre ele, și care au avut de suferit de pe urma lor.
Actuala coaliție are de rezolvat două probleme mari. După părerea mea, în afară educației elementare, mai trebuie rezolvată problema sărăciei. Nimeni nu pleacă din propria casă sau loc de baștină, dacă are un nivel de trai minim, așa cum stabilesc instituțiile abilitate, naționale și comunitare. Locuri de muncă bine plătite, reconversie profesională, pedepse cu munca în folosul comunității, pentru cauze minore, civile, nu ținut în detenție, pe banii contribuabililor. Pedepse drastice pentru cauze penale, nu cu amânări de termene, ca acum, până se prescriu, regim de detenție care să facă greu de suportat efectuarea detenției, ca măsură de descurajare a comiterii faptelor pentru a intra în acel regim. Nu ca acum, când vine toamna, mulți recidiviști mai comit o „dudă”, să aibă unde trage iarna, când afară e frig.
Lumea asta, așa eterogenă cum este, este singura viabilă, pe care o cunoaștem. Nu există alta, mai bună, mai altruistă, mai dreaptă, căci sigur am știi despre ea, acum cu explozia de informație. Nu ne rămâne decât s-o facem mai bună, cu cunoștințele și educația noastră şi cu raporturile dintre noi, căci alta nu există. Deocamdată…
Autor: Doru Sinca – inginer
