Gata! Este oficial: prin vocea de-abia auzibilă a „tribunului” Florin Cîțu, Guvernul anunță sfârșitul pandemiei. Adio restricții, adio infectări, rămâne doar masca ca simbol al ei „neobligatoriu”, dar „recomandabil” în spațiile închise! De-acum toată lumea la muncă! Economia românească trebuie „să duduie” iar, pentru a face față altor provocări, mai ales în noua criză umanitară, când sosesc valurile de refugiați și avem mai multe guri de hrănit. Nu contează dacă românii, ieșiți cam șifonați din capcanele trecutului, o duc tot mai prost sub avalanșa scumpirilor, ei trebuie să rămână umani și, ca de obicei, să împartă bucata lor de pâine cu cei mai oropsiți în clipa de față. Fără îndoială, compasiunea noastră se îndreaptă spre zecile de mii de refugiați, mai ales mame și copii, rămași deodată „ai nimănui” din pricina unui război pe care nu și l-au dorit.
Așadar, Războiul ruso-ucrainean a devenit o „problemă planetară” mai mare decât pandemia. Se vede că acesta este provocat de alt tip de „virus” mai greu de combătut, pentru s-a pregătit îndelung înainte de a-și începe atacul furibund, dar până la urmă, vorba din popor, „Fiecare cojoc își găsește acul potrivit”. Deocamdată COVID-19 e pe cale să capituleze, iar noul „virus” continuă în forță ofensiva către propriul „naufragiu”. Mulți tineri soldați ruși capturați de ucraineni, întrebați fiind de ce au venit să lupte în Ucraina, au mărturisit printre lacrimi că n-au știut pentru ce vin, au fost trimiși pentru menținerea ordinii. În această situație, firesc ar fi să te întrebi de ce „comandantul suprem” rus nu le-a explicat clar care este scopul principal al expediției. Noi am găsit și răspunsul, în cuvintele filozofului analitic englez Bertrand Russell (1872-1970): „În timpul naufragiului, echipa îndeplinește comenzile căpitanului fără să gândească, fiindcă marinarii au un scop comun, dar și mijloacele pentru realizarea acestui scop sunt evidente și clare. Însă, dacă acest căpitan, asemenea guvernului, ar începe să le explice marinarilor principiile sale de conducere a corabiei pentru a demonstra legalitatea ordinelor date, corabia s-ar scufunda înainte ca el să-și termine discursul”.
Pe la unele emisiuni televizate pe tema războiului crainicii au început să explice și să alcătuiască „profilul” marelui strateg rus Putin, deși nu e chiar atât de greu să-l încadrezi într-un tipar, lucru descoperit tot într-un citat al filozofului amintit mai sus: „Oamenii predispuși la megalomanie se deosebesc de oamenii predispuși la narcisism prin faptul că-și doresc să fie mai degrabă puternici decât atrăgători, să fie mai degrabă temuți decât iubiți. Acestui tip de om îi aparțin mulți demenți și o parte din oamenii faimoși cunoscuți din istorie”.
Determinat de ambițiile sale de mare cuceritor, Vladimir Putin și-a pus planurile diabolice în aplicare alungând pacea și dereglând lumea, fără măcar să-și dea seama că se îndreaptă spre dezastru, căci la un moment dat lumea nu îl va mai tolera. Al XVI-lea președinte al Statelor Unite, Abraham Lincoln (1809-1865) – un politician inteligent, cu o vastă experiență – ne amintește că toate sunt vremelnice: „Se poate să-i prostești pe unii tot timpul, se poate să păcălești pentru un timp pe toată lumea, dar nu se poate să păcălești pe toată lumea tot timpul”.
Istoria a demonstrat că mulți dintre cei care s-au crezut invincibili și au încercat să supună lumea au sfârșit tragic. Referitor la aceasta, poetul polonez Stanisƚaw Jerzy Lec (1909-1966) spunea: „Mulți dintre cei care au vrut să ajungă printre stele s-au spânzurat de-un felinar”.
Din nefericire, cele două nenorociri care s-au abătut asupra omenirii, pandemia și războiul, ne-au făcut nu doar să asistăm, ci să și trăim pe viu la „resetarea lumii”, la o regândire a propriilor decizii interne, și cu privire la relațiile internaționale. În aceste circumstanțe, și guvernanții români ar trebui să-și revizuiască obiectivele și să ajute populația să se adapteze mai bine la viitoarele provocări. În acest context, credem că independența energetică și dezvoltarea sectorului agricol pentru asigurarea produselor alimentare din surse proprii pentru întreaga populație ar trebui să fie prioritare, pentru o reducere a importurilor, căci înainte de a avea televizor, mașină de lux și telefon inteligent omul trebuie să aibă o pâine pe masă. În situații extreme, de exemplu în cazul unei crize alimentare, toate celelalte bunuri își pierd valoarea. Un călător însetat care rătăcește în pustiu e gata să-ți dea tot aurul din lume pentru o bucată de pâine și o gură de apă. Ar trebui și românii să producă mai multă hrană prin propria osteneală, să aibă pentru ei și pentru alții; dacă ne vindem grâul și importăm cocă pentru a face pâine, ni se pare un lucru anormal, și nu e vorba numai de pâine, ci și de lapte, carne și alte produse de bază. România poate deveni un exemplu în Europa, dacă ar exista voință politică.
Să sperăm că, așa cum „s-a sfârșit” pandemia, se va sfârși și războiul din vecinătate și lucrurile vor reintra pe făgașul lor normal, altfel, dacă se complică, nu va fi bine pentru nimeni, căci și teama de război poate fi „contaminantă”, dovada fiind aglomerația subită la birourile de eliberare a pașapoartelor.
Mihai Trifoi
