Se spune că cel mai important este să faci ceea ce îți place, să te lași influențat de pasiuni și să te ghidezi după imaginație. Întâlnim deseori oameni talentați pe care, de-a lungul timpului, activitățile cotidiene îi fac să renunțe la pasiunile pe care le au. Mereu am considerat că un om fericit este cel ce va fi mereu capabil să își gestioneze timpul, astfel încât să poată face ceea ce-i face plăcere.
Recent, în cadrul lansării de carte „Poveste din Voineștii Covasnei” scrisă de Florentina Teacă, am întâlnit-o pe Alexandrina Cășunean Vlad, covăsneanca care a ajutat autoarea să aducă poveștile mai aproape de cititori, prin ilustrațiile sale.
Pentru a afla cine este autoarea ilustrațiilor, i-am adresat acesteia o primă întrebare, relativ firească, dar deseori încurcătoare.
Cine este, de fapt, Alexandrina Elena Cășunean Vlad?
Un om care iubește viața, culoarea și adrenalina și, în același timp, îi este frică de plictiseală. Nu am timp să mă plictisesc, deci îmi este frică de necunoscut.
De unde vine această atracție față de artă?
Tot timpul mi-a plăcut să pictez, sau poate gena? Provin dintr-o familie unde dragostea de artă a fost mereu prezentă.
Ați studiat la Facultatea de Arte „George Enescu” din Iași. Cum a fost experiența acolo? Ce v-a determinat să alegeți această facultate?
Am o soră mai mare care, la acea vreme, studia chimia la Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza” , și am dorit să fim împreună. Despre facultate nu știam foarte multe, m-am trezit în fața unei admiteri, unde, m-am dus fără pregătire și unde eram singura care nu absolvise un liceu de artă. A fost o provocare pe care am luat-o ca atare, și am reușit.
Aveți o lucrare importantă, expusă la Casa de Cultură a Studenților din Iași; ne pueți spune câteva detalii despre aceasta?
Desigur, reprezintă lucrarea practică de absolvire și poartă numele de „Tinerețe”, este o lucrare abstractă de dimensiuni mari, sub formă de canvas, compusă din apoximativ 40 de plăci. Este inspirată, în mare parte, din lucrările scoțianului Peter Doig, un pictor contemporan. A necesitat săptămâni întregi de muncă, sunt bucăți de rigips tratate și vopsite, apoi montate pe perete, un întreg procedeu.
Ce a urmat apoi, după facultate? Care a fost planul inițial și care a fost de fapt realitatea?
Frumoasă întrebare! Planul inițial a fost să predau desen, realitatea a fost ceva mai diferită, lucrând în învățământul preșcolar și în prezent.
În acest caz, credeți că între generația dumneavoastră și cea pe care o îndrumați există o diferență în atracția față de artă?
Nu mă pot pronunța, arta este, de fapt, ceea ce omul lucrează prin ceea ce simte, nu există parametrii, există ambienturi unde te poți valorifica. Ea este o trăire, o putere a sinelui.
Care este, de fapt, difereța dintre a face artă ca pasiune și a face o meserie din asta? Există riscul de a nu acorda același interes?
Nu cred că este o diferență, poate doar cea financiară. Una necesită investiție și nu neapărat câștig bănesc, iar cealaltă, este automat un câștig, căci de asta este o meserie; cred că diferența o facem noi. Consider că dacă ajungi să faci din pasiunea ta o meserie, ești campion, poți spune că îmbini utilul cu plăcutul, iar unde există așa ceva, se vede.
Ați ilustrat o carte a Florentinei Teacă; ce v-a inspirat în acele lucrări?
M-am inspirat din imagini mintale, din amintiri, din viață, online.
În încheiere, aș vrea să ne spuneți ce mesaj aveți pentru covăsneni și cum pot ajuta aceștia artiștii locali.
Pentru covăsneni…, greu, observ cu dezamăgire că lipsește cultura, cultura pentru mine înseamă educație, iar dacă noi suntem educați să promovăm „altele”, artiștii trebuie să fie răbdători. Cât despre lucrările mele, nu sunt de vânzare, fac uneori pe comandă.
Cosmin Teodor IOSUB
