„Divinitatea trimite aproape de tine oameni minunați, sensibili dar puternici, cu suflet mare și chip luminos, cu gânduri bune și senin în privire, cu căldură în glas și cu sinceritate în îmbrățișare.”
Mă doare țara
Mă doare ȚARA- fiecare gând
Și gândul în durere se preface,
Durea-n gând durere se întoarce,
Năvalnic plâns e fiecare rând.
Mă doare ȚARA-n fiecare por,
Febra i-o simt în vremuri de restriște,
Nu-i nor cu fulger tunet să nu iște
Asupră-mi boli, din boli ce îi apar.
Mă doare ȚATA-n sângele-i latin
Amalgamat în geto- daca-i fire,
Văzând cum zbaterea-i spre propășire
Se risipește-n vitregit destin.
Mă doare ȚARA-n cugetul român
Văzând cum alte nații se „descurcă”,
Pe culmile prosperității urcă
Iar de căruță frații mei rămân.
Virtuți străbune deșteptați în Voi
. . Și chibzuiți la ziua cea de mâine,
Nu vă lăsați legați în lanț de câine,
Căci doar așa s-or naște iar eroi!
Mă doare ȚARA- sufletul pribeag
Și câtă suferință-n el încap…
Dar jalea de mă caută pe-aproape
Tot ȚARA îmi servește drept toiag!
(Ion Ciurea-Koln/09.06/2000)
…Oameni destoinici din ȚARA domnului Ion Ciurea, mai exact din Covasna sa natală, „i-au servit drept toiag” dar mai ales i-au arătat recunoștința pentru activitatea domniei sale, săptămâna trecută, când, la Sala „Unirea” din localitate a avut loc lansarea celui de al 17-lea volum apărut în cadrul colecției „Profesioniștii noștri- ION CIUREA WEIDNER LA 75 DE ANI” , Editura Eurocarpatica.
Născut în oraşul Covasna, la 20 februarie 1940, domnul Ion Ciurea a absolvit Liceul de Băieţi din Sighişoara şi Universitatea „Babeş- Bolyai” din Cluj, Facultatea de Istorie-Filosofie. Acesta a avut o strălucită carieră universitară la Catedra de Științe Sociale din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, până în anul 1980, an în care emigrează în Germania, unde, vreme de aproape două decenii lucrează ca redactor la Postul Internațional de Radio „Deutsche Welle“. Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Germania, domnul Ion Ciurea locuieşte la Köln, dar îşi petrece verile la casa de vacanţă din Covasna.
Ion Ciurea, un om „ care a fost plecat, dar niciodată dus”, așa cum a precizat dr. Ioan Lăcătușu, a avut parte de o primire caldă pe care i-au făcut-o elevii Școlii Gimnaziale „Avram Iancu” și ai Liceului „Korosi Csoma Sandor” din localitate, care au recitat versuri din poeziile publicate de acesta în cele 7 volume: Căutări, Iași, Junimea, 1998; Neliniști, Iași, Junimea, 1998; Zbor între milenii, Brașov Orientul Latin, 2000; Mă doare Țara, Brașov Orientul Latin; Veșnicia Trecerii, Sfântu Gheorghe, Eurocarpatica, 2006; Treceri, Sfântu Gheorghe, Eurocarpatica, 2013; Frunzele anotimpurilor, Sfântu Gheorghe, Eurocarpatica, 2013.
Gânduri despre Ion Ciurea, la aniversare
După cum a notat dr. Ioan Lăcătușu în ARGUMENT: „Din mesajele foștilor colegi și ale celor care au avut posiblitatea de a-l cunoaște, rezultă și alte trăsături principale ale Omului Ion Ciurea, un om cu suflet deschis, totdeauna tânăr și comunicativ. Un om din care răzbate binele, zâmbetul binevoitor, prietenia sinceră și modestia, dar și calități precum: cinstea, amabilitatea, altruismul, conștiinciozitatea și precizia în muncă, tenacitatea în urmărirea unor țeluri, discreția comunicativă, rafinamentul intelectual, un simț pedagogoc aplicat și dorința permanentei autoperfeționări, curajul de a spune în față adevărul, puterea de a depăși greutățile vieții.”
Fost coleg de liceu cu Ion Ciurea, dr. Gheorghe Tatu, fost prefect al județului Covasna, a scris, printre altele: „…acest „neamț” covăsnean care este de acum Ion Ciurea a revenit pe meleagurile natale să reaudă bolborositul misterios al „Bălții Dracului”, să revadă frumusețea inefabilă a Comandăului în auriul toamnelor și să ne încânte pe noi cu cascadele versurilor sale pline de sonoritate, adunate în volume de poezie care ne farmecă…”
La rândul său, prof. Ligia Ghinea a menționat: (…)„ Un portret al Domnului Ciurea ar fi lipsit de verticalitate dacă nu aș descrie alături de privirea luminoasă și zâmbetul deschis, emoția care-i răzbate din gesturile mâinilor și tremurul vocii, când citește „Rugăciunea unui credincios”, al cărei autor este. (…) Recitind poeziile din volumele sale, TRECERI și FRUNZELE ANOTIMPURILOR, am înțeles că trecerea noastră prin atâtea încercări ale vieții aduce oamenii lângă oameni, în situații de la care, uneori, nu aștepți nimic și nici nu speri nimic. Aici, cred eu că intervine forța destinului. Divinitatea, care trimite aproape de tine oameni minunați, sensibili dar puternici, cu suflet mare și chip luminos, cu gânduri bune și senin în privire, cu căldură în glas și cu sinceritate în îmbrățișare. Și pentru că acestea sunt, de fapt, însușirile dumneavoastră, domnule Ciurea îngăduiți-mi să vă mulțumesc cu sinceritate, pentru acele clipe, în care, atât de simplu și curat, mi-ați adus surâsul înapoi, fiind atât de aproape de sufletul meu, în care veți rămâne pentru totdeauna, zâmbind, pentru că ați ivit lumină și iubire.”
„UN NOU STRADIVARIUS”
Deoarece nu a putut fi prezentă la lansarea volumului dedicat domnului Ioan Ciurea, prof. Mioara Nicolau (alias Anthonia Amatti), membră a Uniunii Scriitorilor din România, a transmis un mesaj emoționant care a fost citit de prof. Florentina Teacă:
„Orchestra tot mai auzită în România a profesionaliștilor culturii din zona transilvană, are un dirijor de marcă – prof.dr. Ion Lăcătușu. Neobosit și cu o dăruire de înalt talent și generozitate a reușit să găsească resursele de a publica 17 volume din seria „Profesioniștii noștri” editată de Centrul European de Studii Covasna Harghita.
Într-o formă incredibilă, ilustrate profesionist, cele 800 pagini ale volumului 17 redau viața și activitatea poetului, jurnalistului, profesorului universitar și OMULUI deosebit care este covăsneanul ION CIUREA WEIDNER.
Urmărim cu emoție drumul lui spre maturizarea sufletească și artistică, însoțindu-l pe incredibilul drum al desăvârșirii, trăind cu el în intimitatea unei familii ardelene autentice și în pribegia miraculoasă, care l-a eliberat de regimul comunist.
Talentul și harul divin care i-au favorizat cariera, evoluează manifest în cele șapte volume, pe care Ion Ciurea găsește răgazul să le publice. Le-am mai comentat și ne-am delectat cu poemele autorului, dăruit mai ales iubirii de Țară, dorului nestins de plaiurile natale și dragostei de frumos, respectului și prieteniei pentru confrații admirați, pentru adevăr.
Iată că „dirijorul” Ioan Lăcătușu descoperă în orchestra lui un vibrato nou, mult mai profund și mai aparte – sunt corzile unui Stradivarius : poezia lui Ion Ciurea din 2015, după ce sufletul pereche al poetului, dispărând fuzic, interpretează pe corzile Soțului nemângâiat simfonia durerii. Prin „suferința” lui Ion Ciurea la „bucuria” cititorului (mottoul Simfoniei a 9-a de Beelhowen).
Poetul își caută în iarnă „reînflorirea” ( „Iarnă întârziată” pag.646). Țunami durerii (ce „urlă disperare”), confesiunile singurătății, îl transfigurează pe poet în „undă translatoare de moarte” („Simt” pag.648).
Ion Ciurea se definește devenind din vis chip aievea, care se împlinește în vâlvătaia dorului, apoi se stinge (cutremurător de poetic!) în iarna vieții.
Imagini cosmogonice, țesute în conexiuni astrale se încheie cu ruga „Ajută-mă Doamne” ( pag.656) – ruga de a primi darul Zborului spre Demiurg, nutrind rodirea „poemului speranței propriului destin” ( „Indemn” 645) . Citiți vă rog „Răspuns întârziat” ( pag.633) unde întrebarea „Te mai iubesc oare ?” explică înflorirea incredibilă a unui talent autentic, mobilizat de omniprezența iubirii impalpabile a jumătății dispărute a îngerului iubirii. E un manifest de dragoste răscolitor, care relevă o sensibilitate artistică exteriorizată cu limpezimea unui talent viu și dornic de spovadă în fața Divinului. Și a Dvoastră, dragi cititori!
Numele onorante ale comentatorilor (…) vorbesc despre o unanimă apreciere, azi noi fiindu-i părtași! ”
Un gest de recunoștință sinceră față de OMUL ION CIUREA
Emoționat după un asemenea mesaj de suflet, „dirijorul de marcă” al „orchestrei tot mai auzită în România a profesionaliștilor culturii din zona transilvană”, dr. Ioan Lăcătușu, a spus, printre altele: „Nu este un secret că îmi face mare plăcere întotdeauna să mă întâlnesc cu dumneavoastră, voineștenii, covăsnenii, dar de data asta mi-e atât de plină inima! (…) După ce la Izvoru Mureșului, la Sesiunea de comunicări, am avut bucuria să prezentăm acest volum în fața unui alt public țintă- aproape 100 de distinși oaspeți din întreaga țară-, astăzi, de comun acord cu doamna profesoară Ligia Ghinea, cu doamna profesoară Catinca Agache am zis să nu plece domnul Ciurea la Koln, până ce nu se va întâlni și cu dumneavoastră, consăteni atât de dragi dumnealui și nouă. Dacă ar fi să dau un titlu la cele câteva cuvinte pe care vreau să vi le spun, ar trebui să le intitulez: „Un gest de recunoștință sinceră față de omul care ne-a inspirat în a pune bazele Editurii Eurocarpatica și acestei colecții „Profesioniștii noștri”. (…) Noi aducem un elogiu, astăzi, în această carte, omului Ciurea, poetului, patriotului care la postul de radio „Deutsche Welle”, în regimul trecut, a criticat regimul, nu țara, deși n-a putut să vină în țară și a purtat cu atâta dragoste dorul de limbă, de țară. (…) Cinste înaintașilor dumneavoastră și tuturor celor care au format generații de asemenea intelectuali, un om de echilibru, un om cu un caracter deosebit, un mare om, un patriot extraordinar! (…) Această carte va rămâne în bibliotecile țării, vom avea grijă să ajungă și în bibliotecile județului. Această carte este mărturia faptului că și în Covasna se nasc oameni deosebiți.”
„Prin acest volum, cred că poetul Ion Ciurea s-a reîncetățenit”
În cuvântul său, doamna profesor doctor Catinca Agache, cea care și-a dus o importantă contribuție la apariția acestui volum, a menționat: „În primul rând, dați-mi voie să –mi exprim bucuria că mă aflu în fața dumneavoastră, în mijlocul dumneavoastră, să mulțumesc acestor minunați copii care au reușit să ne emoționeze și să aducă mai aproape versurile poetului pe care îl celebrăm astăzi. Eu cred că nimic nu este mai emoționant decât atunci când te întorci la locul tău de baștină, și cu atât mai emoționant este ca atunci când te întorci, să fii în fața unui examen al concetățenilor tăi, pentru că această carte este un examen, este, de fapt, cartea care marchează întoarcerea definitivă acasă a omului, poetului și jurnalistului Ion Ciurea Weidner. Prin acest volum, cred că poetul Ion Ciurea s-a reîncetățenit. Plecat din motive personale, el de fapt nu a plecat niciodată, pentru că a purtat în sufletul lui, adânc, tăinuit sau scos la suprafață, această dragoste nestinsă pentru țara sa, dorul imens pentru locurile natale pe care nu a reușit să le revadă decât după 1990. Iată că acest dor nestins s-a concretizat în versuri care sunt incluse în acest volum antologic, în acest volum omagial, chiar sub acest titlu: „Dorul”. Cred că este vorba despre un „Spiritus loci” pentru că unde am pleca noi, oriunde în lumea aceasta, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, ne-ar trage mereu locul în care ne-am născut, țara în care ne-am născut. (…) Acest volum, așa cum a spus și celui căruia îi datorăm lansarea astăzi, dl prof.dr. Ioan Lăcătușu, este un volum foarte lucrat. Deja l-am dus acasă, la Iași, l-am trimis mai departe la Chișinău și avem ecouri pozitive.Am lucrat acest volum cu drag, noi, cei doi alcătuitori ai volumului, domnul Lăcătușu și cu mine, pentru că am considerat că merită ca o personalitate a locului să fie cunoscută. Și iată că acești minunați copii ne-au demonstrat că s-a făcut un pas în acest sens, care poate fi continuat. Acest volum cuprinde, așa cum a spus domnul Lăcătușu, file din viața autorului, file din gândurile, din ideile, din trăirile sale, fie că este vorba despre gândurile sale referitoare la țară, la natură, la om și devenirea sa, la trecerea timpului și tragismul destinului uman în raport cu acesta; fie că este vorba despre limba în care te-ai născut, care rămâne singurul reper identitar; fie că este vorba despre istoria în care te-ai născut și care rămâne rădăcinile tale, toate aceste teme sunt dezvoltate și incluse în acest volum. Pentru că nu se putea altfel, pentru că jurnalistul, omul Ion Ciurea este dublat de poetul Ion Ciurea, și atunci a trebuit să facem loc și la unul și la celălalt în acest antologic volum.”
Patriotismul nu țipă în public
Prof. Florentina Teacă, cea care alături de colegii ce fac parte din Asociația „Justinian Teculescu” au organizat acest minunat eveniment cultural, de suflet, s-a destăinuit în fața publicului, ca în fața unui prieten adevărat: „ Dați-mi voie să vă povestesc ceva: Acum câteva zile, când am primit această carte de la domnul Lăcătușu, la câteva zile după apariție, am luat-o, m-am uitat la ea și am deschis-o la întâmplare. Vreau să vă spun primele versuri pe care le-am citit din cartea asta: „Patriotismul/ nu țipă în public,/ nu se urlă în microfoane,/nu se bate în pinteni/ în ropot de tobe și-n pași de marș, / nu se aplaudă strident, nu se plânge/cu lacrimi de crocodil.// El se trăiește,/se practică,/ se celebrează/încorporat în faptele tale bune,/ iar când se rostește/se face cu glas de taină/smerit și măsurat.” (Despre patriotism-Cluj –Napoca/29.04.1970) Și în momentul ăsta, eu m-am îndrăgostit de această carte.”
„Locul natal /rămâne-n veci icoana /la care te închini și o asculți.”
Sunt sigură că toți cei în mâna cărora a ajuns măcar una dintre cărțile de poezii publicate de poetul Ion Ciurea- Weidner s-au îndrăgostit de versurile îzvorâte din sufletul domniei sale.
Pe cei prezenți la lansarea volumului „ Profesioniștii noștri 17- Ion Ciurea-Weidner la 75 de ani”, poetul covăsnean ne-a emoționat, până la lacrimi, cu o RUGĂ: „ Să nu-mi răpiți copilăria/Cu puritatea ei senină,/Prin ea am toată bucuria/Și fericirea mi-e deplină”, dar și cu SPOVADA: „Mă simt doar formă fără fond,/Iar forma o rotiță strâmbă/Într-un ceasornic ce de-un timp/măsoare doar raze de umbră.//(…) Într-un deșert par rătăcit, uscate gânduri mă inundă, /O dună de nisip mă simt, /De dorul vântului flămândă.” Totodată, poetul Ion Ciurea –Weidner ne-a vorbit despre A FI ROMÂN: „Român adevărat ești doar atunci,/Trăind printre străini chiar foarte bine, / Să lupți, să mori cu neamul tău sărman, /Destinul strămoșesc să-l porți în tine.”, dar și despre PLAI NATAL:„(…) Oricât de-ndepărtat, uitat de lume, /și-nensemnat/apare pentru mulți,/locul natal/rămâne-n veci icoana /la care te închini și o asculți”.
Parafrazându-l pe dr. Gheorghe Tatu, închei spunând: „Pentru bucuria de a vă fi întâlnit și a vă fi cunoscut sufletul minunat, prin intermediul poeziilor, îi mulțumesc bunului Dumnezeu și Vă mulțumesc Dumneavostră, Domnule Ion Ciurea-Weidner!”
Maria Graur
