În anul 2014, conducerea societății civile românești din Sfântu Gheorghe a acordat inginerului, managerului performant, liderului civic și Omului de spirit românesc Ioan Bălan, titlul de cetățean de onoare al comunității românești din Sfântu Gheorghe, în semn de prețuire și recunoștință pentru performanțele sale profesionale și pentru implicarea ziditoare în viața Cetății.
Împlinirea frumoasei vârste de 75 de ani ne oferă fericitul prilej de a-l onora din nou pe distinsul nostru coleg împreună cu minunata sa familie.
Inginerul Ioan Bălan s-a născut la 17 august 1947, în localitatea Brașov-Dârste. A absolvit studiile primare, gimnaziale și liceale în orașul natal. Deoarece festivitatea noastră are loc în preajma sărbătoririi Zilei Limbii Române, să ne amintim faptul că Brașovul este orașul în care se păstrează scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, datată în anul 1521, cel mai vechi document scris în limba română, identificat până în prezent. Documentul se referă la mișcările militare ale Otomanilor la Dunăre și trecerea lui Mohamed-Beg prin Țara Românească.
De asemenea, Brașovul este orașul în care funcționează Muzeul „Prima școală româneascăˮ din Brașov aflat în interiorul curții Bisericii Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii Brașovului. În acest loc, în jurul anului 1530 funcționa o școală în care se preda în limba română și, tot aici, s-au tipărit primele cărți în limba română de către diaconul Coresi și prima gramatică românească de către Dimitrie Eustatievici în anul 1757. După modelul acestei cunoscute instituții și cu sprijinul conducerii ei, am amenajat și noi la Sfântu Gheorghe Muzeul Primei Școli Românești din Sfântu Gheorghe (școala confesională ortodoxă de aici a început să funcționeze din anul 1799).
La vestitele școli brașovene, în rândul cărora se află renumitul Colegiu „Andrei Șaguna”, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea au învățat numeroși elevi români din județul nostru, pentru toate acestea și multe altele, românii din fostele scaune secuiești, numeau Brașovul „Ierusalimul românilor”, de peste Râul Negru.
Tânărul brașovean Ioan Bălan, în perioada 1965-1970 a urmat cursurile Facultății de Industrie Alimentară din Galați. Din 1970 a lucrat la Combinatul de Industrie Alimentară din Sf. Gheorghe, ca inginer stagiar la fabricile de brânzeturi din Baraolt și Tg. Secuiesc. După o perioadă de patru ani (1974-1978), când a lucrat în aparatul Comitetului județean UTC Covasna, revine la Întreprinderea de Industrializare a Laptelui Covasna ca inginer-șef, iar din 1982 director al acestei întreprinderi.
Inginerul Ioan Bălan a făcut parte din miile de specialiști care au asigurat funcționarea întreprinderilor și instituțiilor înființate în Sfântu Gheorghe, după reorganizarea adminstrativ-teritorială și înființarea județului Covasna, în anul 1968. Dezvoltarea economico-socială, culturală și urbanistică a localităților județului a avut, printre numeroasele consecințe pozitive, racordarea acestor binecuvântate meleaguri la circuitul național de valori și îmbunătățirea folosirii limbii române în spațiul public din zonă, după perioada de tristă amintire a Regiunii Autonome Maghiare.
După evenimentele din decembrie 1989, inginerul Ioan Bălan a dovedit capacitatea sa de adaptare la noile realități și gestionarea numeroaselor probleme apărute în procesul anevoios al trecerii la economia de piață.
În anul 1990, timp de 13 zile, a deținut funcția de prefect al județului Covasna, demnitate din care și-a dat demisia din respect pentru cetățenii județului. După privatizarea întreprinderii, inginerul Ioan Bălan a fost cel care a lansat cu succes brandul Covalact, făcând cunoscute produsele, în toată țara.
În anul 1974 s-a căsătorit cu Teodora Bularca, profesor de chimie și îndrăgită interpretă de muzică populară din zona Buzaielor. Bunul Dumnezeu a binecuvântat familia Bălan cu doi copii: Raluca (căsătorită Andraș) – profesoară și Horia – inginer, care le-au dăruit patru nepoți. Supărarea pricinuită de faptul că nu a învățat, la timpul potivit, să vorbească bine o limbă de circulație internațională, este uitată de satisfacția prilejuită de faptul că frumoasa sa fiică Raluca este apreciată profesoară de limba engleză, la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe. Părinții și bunicii urmăresc cu emoții, dar și cu reală satisfacție, rezultatele foarte bune obținute la concursurile de muzică ușoară, de talentata nepoată Maria, care continuă astfel, în forme actualizate, cariera muzicală a bunicii Teodora. Credincoși ortodocși practicanți, familia Bălan participă la slujbele religioase și sprijină bisericile din Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei. Ca oameni de mare omenie, au cununat şi au botezat la numeroase familii.
Inginerul Ioan Bălan a fost și este un susținător constant al proiectelor și acțiunilor culturale desfășurate de instituțiile și asociațiile culturale din județ, contribuind la strângerea legăturilor spirituale cu românii în afara granițelor țării. Familia Ioan și Teodora Bălan continuă să participe activ la viața publică a județului, în mod deosebit, la afirmarea culturii românești, bucurându-se de respect și stimă din partea populației județului.
Acest mod de raportare a inginerului Ioan Bălan la viața culturală românească din zonă, pornește de la convingerea sa, potrivit căreia limba este o componentă esențială a identității și un liant al unității naționale, unitate atât de necesară românilor trăitori în mediul multietnic din zonă, dorită de ing. Bălan, dar greu de realizat încă.
În spațiul public specific zonei noastre, ing. Ioan Bălan folosește un discurs clar, coerent, concis, rostit cu demnitate, în conversațiile cu concetățenii de alte etnii. Solicitând ca limba română să fie respectată, în calitate de limbă oficială și de comunicare între toți cetățenii români, Ioan Bălan respectă dreptul concetățenilor de alte etnii de a-și folosi limba maternă, în condițiile prevăzute de cadrul legal existent.
La mulți și binecuvântați ani, dragă prietene! Bunul Dumnezeu să-ți răsplătească generozitatea, modestia, profesionalismul, spiritul de dreptate, pariotismul.
Din încredințarea colegilor, Ioan Lăcătușu
