Concursul Național de Literatură „Alexandru Macedonski” organizat de Asociația macedonilor din România, aflat la a VIII-a ediție, și-a premiat câștigătorii în cadrul galei ce a avut loc online, sâmbătă, 20 noiembrie.
Printre aceștia se numără și poeta Mihaela Aionesei, din Târgu Secuiesc, care a obținut premiul III la secțiunea scriitori consacrați – proză, cu cartea sa de debut în publicistică „La pas prin Patria Mamă”, volum care a mai primit, în acest an, încă două premii naționale, respectiv Premiul Special la Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, Buzău, ediția a XXXIII-a, și Trofeul „Cerurile Oltului” – Premiul pentru publicistică și eseu contemporan la Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, ediția a X a, Râmnicu Vâlcea, iunie, 2021.
Despre această nouă recunoaștere a muncii sale, Mihaela Aionesei a scris pe pagina sa de socializare:
„Desfășurat pe două secțiuni, poezie și proză (scriitori consacrați și debutanți, tineri și adulți), concursul a adunat puțin peste 160 de lucrări foarte bune (din care 71 de cărți de poezie și proză, am reținut pentru că e anul nașterii mele ), ceea ce a pus juriul într-o oarecare dificultate în ceea ce privește deliberarea. Felicitări tuturor concurenților înscriși, aprecieri, succes și bucurii premianților!
Mulțumesc juriului care m-a onorat cu premiul III la secțiunea Scriitori Consacrați – Proză, acordat cărții mele de debut în publicistică – La pas prin Patria Mamă. Premiul este cu atât mai important, și extrem de emoționant pentru mine, cu cât concursul organizat de Asociația Macedonenilor din România, deci o minoritate a țării, a apreciat patriotismul – sentiment sacru pe care toți cei născuți în această țară ar trebui să-l avem.
Felicitările mele juriului care a avut cea mai grea misiune, dar și nobilă. Să descoperi tinere vlăstare cu preocupări literare în toată țara, în aceste vremuri tulburi, nu-i lucru ușor. Alegerile au fost pe măsura prestigiosului concurs. Am ascultat astăzi câțiva debutanți, atât la poezie cât și la proză, care au cu siguranță un viitor luminos pe vasta câmpie a literaturii, cu condiția să fie consecvenți.
Respectele mele fiecăruia în parte pentru felul în care ați deliberat, distinși domni și doamne: Președinte juriu, Aurel Maria Baros și membrii: Elena Armenescu, Angi Melania Cristea, Gela Enea, Bogdan Ionescu Lupeanu.
Aprecieri și respectele mele organizatorilor care ne-au oferit o seară cu emoții, bucurii și clipe de neuitat, chiar și în aceste condiții. Și nu în ultimul rând respectele mele Asociației Macedonenilor din România, care prin acest concurs acordă șanse egale fiecărui concurent, indiferent de vârstă, apartenență, etnie. Un model frumos și demn de urmat oferit de o minoritate, de a conviețui împreună, de a ne aprecia și respecta, de a cinsti frumoasa noastră Limbă Română.”
Potrivit scriitoarei Mihaela Aionesei, „La pas prin Patria Mamă” este a 13- a carte din cele 14 publicate din 2011 până în prezent, și singura care a obținut anul acesta trei premii naționale.
În cadrul Galei de premiere a Concursului Național de Literatură „Alexandru Macedonski”, organizat în memoria marelui om de cultură cu origini macedonene – Alexandru Macedonski – poet, prozator, dramaturg și publicist român, care a introdus Simbolismul, (curent literar apărut în Franța) în literatura română, fiind și fondatorul cenaclului și revistei literare „Literatorul”, poeta Mihaela Aionesei a citit, „cu mult năduf”, un poem al scriitorului, foarte potrivit vremurilor noastre:
„Ce-aș vrea
Aş vrea odată iubita-mi ţară
Să se ridice din somnul său
Şi cu glas tare să strige: Piară
Al României oricare rău!
Aş vrea dreptatea să renvieze,
Să renflorească p-acest pământ,
Şi tot românul ca să lucreze
Pentru al ţărei falnic avânt!
Aş vrea ca fala şi fericirea
Să mai umbrească patria mea!
Şi-n orice inimi să văd unirea!…
Iacă, o! Doamne, iacă ce-aş vrea.
Aş vrea tiranii să nu mai fie!…
Ei să dispară ca fumu-n vânt!
Sau ca nisipul în vijelie,
Zvârlit în haos dupe pământ!
Aş vrea poporul să fie rege…
Rege odată bietul popor!…
Ca-n lanţuri grele să nu-l mai lege
Autocratul asupritor.
Aş vrea să moară aceia care
Pentru monedă patria-şi vând!
Să moară-n chinuri de remustrare,
Numai mustrarea să aibă-n gând!
Aş vrea virtutea să triumfeze,
Viciul să piară de noi zdrobit!
Şi România să prospereze,
Să se înalţe neamu-mi iubit!
Aş vrea iubirea să predomnească,
Să nu mai fie ură-între noi!
Numele ţării să strălucească!
Ţara să scape de sub nevoi!
Aş vrea, o! Doamne, să văd poporul
Zdrobind p-aceia ce-l asupresc…
Să văd acvila că-şi reia zborul
Falnic cu neamul cel românesc!” – Alexandru Macedonski.
„Pentru LIMBA ROMÂNĂ trebuie să apeși o singură tastă, a inimii.”
Despre volumul „La pas prin Patria Mamă”, pe care l-a catalogat ca fiind „Actul de identitate al unei Românce din Ținutul Secuiesc”, prof. Cornel Cotuțiu, din Bistrița-Năsăud, a scris la momentul apariției acestuia, textul redat mai jos.
„Parlamentul României publica în „Monitorul Oficial”, din 19 martie 2013, Legea privind sărbătorirea Zilei Limbii Române la 31 august. O zi asemănătoare o au și românii din Basarabia (Republica Moldova) – elaborată însă în condiții specifice.
O româncă formidabilă, scriitoarea MIHAELA AIONESEI, trăitoare între cele 170 de familii de români, care au mai rămas în orașul Târgu Secuiesc, publica atunci, în ziarul românesc „Mesagerul de Covasna” poezia „Fântâna românească”. Transcriu aici câteva versuri:
„Am nevoie de tine să te rostesc / așa simplu / cum spun mamă și tată / dor… început și sfârșit.”
Poezia este reluată de poetă, ca preambul la recentul său volum de publicistică „La pas prin Patria Mamă” (Editura „Eurocarpatica”, Sfântu Gheorghe), splendidă performanță editorială; aprecierea mea pornește de la ideatica textelor la frumusețea copertelor și calitatea hârtiei. Telefonic, autoarea îmi spunea: „V-am trimis o cărămidă”. După ce am parcurs pagini ale acestui tom, am început să acord glumei sale componente din ce în ce mai… serioase: E o cărămidă de spirit și suflet pentru edificiul cultural românesc din spații românești contorsionate.
Pentru Mihaela Aionesei „Patria Mamă” (sunt inevitabile și plăcut semnificative inițialele cu majusculă) este un areal înțeles eminescian – „De la Nistru pân*la Tisa”; numai că starea de „Tot românul plânsu-mi-s-a” e sublimată la scriitoarea de acum în dragostea de Dumnezeu, de Patrie și de Limba Română, sperând astfel în eternitatea poporului nostru. Acestea sunt cele trei dimensiuni care alcătuiesc actul de identitate al… pământencei noastre.
Volumul de acum e o carte față de care cred că cititorul (real…) poate avea reacții diferite/diverse. E și motivul pentru care acest text al meu nu se vrea a fi o cronică literară, ci, mai degrabă, un șir de notițe cu impresii (nu neapărat ordonate) ale unui lector care o cunoaște pe autoare – cel puțin la nivel de colegă de condei.
O trăsătură caracterizantă a firii sale – de creator – consider a fi neastâmpărul, admirabil pentru șederea ei pe…pământ de oleacă/aproape cinci decenii (o moldoveancă așezată din adolescență în spațiul transilvan).
În doar 8 ani (deci, din 2012 încoace), „neastâmpărata” are pe raft 1o cărți de poezie, două de publicistică, e colaboratoare (până acum !) la 49 de reviste – din țară și de peste Atlantic -, (mărturisesc că mi-a făcut plăcere această aritmetică a număratului). Atât, privitor la bibliografia ei? Nu am folosit întâmplător, pentru a-i defini tolba culturală, cuvântul „neastâmpăr”. Până astăzi a fost laureată cu 18 premii și 12 mențiuni la festivaluri, concursuri, simpozioane (în țară și peste hotare) – ceea ce a însemnat efectiv și prezența ei la astfel de manifestări în țară și peste Prut.
Pe măsură ce parcurgi paginile acestei cărți, una dintre primele certitudini, care se conturează, este aceea că „la pas” este o zicere cu un evantai de înțelesuri: ești luat de mână, ești chemat pentru un drum; e deopotrivă o invitație, o însoțire, o zăbavă undeva, pentru ceva, un popas pentru o contemplație emoționantă. Undeva? Da, mai cu seamă în Transilvania, Basarabia și Bucovina (în întregul ei !).
Doar așa, cititorule, vei fi „la pas” cu Mihaela Aionesei pe „cărări” (cum le numește scriitoarea) de la Odesa și Tatarbunar la Chișinău și Bălți, până la Cernăuți și Ținutul Herței; de la Iași și Suceava la Covasna, Sfântu Gheorghe, Gheorgheni, București, de la Târgu Secuiesc la Carei, Mărtănuș și Alba Iulia (ar fi trebuit să închei cu „etc”, doar așa… continuând înșirarea).
Dar nu puține însemnări sunt cele pe seama faptelor cultural-patriotice din Târgu Secuiesc (Se bănuie cine e aici – cel puțin coautoarea lor?…):
* „Dacă vrei cu adevărat, poți” – concert româno-maghiar;
* Întâlnire cu faimosul artist Dan Puric, sub genericul „Să fim puternici, nu violenți!”;
* Ziua internațională a poeziei, lansarea unui volum de poezie, cu participarea astristei Maria Crețu-Graur, de la „Mesagerul de Covasna” (despre care… zvăpăiata Aionesei notează că este „bulgăre de energie neobosită” – dar ce bine i se potrivește și cronicarei de la Tg. Secuiesc!);
* „Un director corijent la bun simț” – pe seama unui director (sună mai bine „nesimțit”), care, la festivitatea de deschidere a anului școlar de la Liceul Tehnologic din Târgu Secuiesc, nu s-a adresat elevilor de la secția română nici măcar cu „un banal salut în limba oficială de stat”;
* „Sub semnul bogăției sufletești. P.S. Andrei la Parohia „Pogorârea Duhului Sfânt din Tg. Secuiesc”.
Pentru a contura aria tematică a volumului, celor care vor să fie (de data aceasta) „la pas” cu mine, e suficient să le transcriu titluri ale unor articole. Iată:
* „Cronica unei zile memorabile. 31 August – Ziua în care s-a sărbătorit pentru prima dată Ziua Limbii Române în județul Covasna”;
* „Cu ASTRA întru cinstirea lui EMINESCU” (Notă: Sunt trei texte, fiecare având câte o adăugire: „Dați-mi voie să visez !”- I, „Miracolul dintre malurile Prutului” – II, „Dezvelirea la Orhei a bustului lui Eminescu” – III;
* Se înșiră, pe parcurs, multe texte sub genericul „DOR de CARTE, DAR de CARTE pentru ROMÂNII din TATARBUNAR, UCRAINA” (Notă: Majusculele aparțin autoarei și sunt semnificative pentru cât de înalt arde dragostea ei pentru aceste ținuturi românești; cam un sfert din paginile acestei cărți sunt dedicate arealului Odesa-Chișinău-Cernăuți.)
* Înflăcărarea adolescentină a poetei e dezvăluită chiar dintr-un titlu de genul acesta: „Sâmbătă, la Mărtănuș: Acolo așteptau zâmbind… Eminescu și Dumnezeu.”
* „1 iulie 2018 la Alba Iulia – Ziua românilor cu făclii în suflet în care arde dorul Reîntregirii” (ziua când a fost aprinsă Flacăra Unirii, ce trebuia să ajungă la Chișinău pe 1 septembrie 2018); autoarea își încheie articolul cu o maximă de pe vremea latinilor: „Unde există unitate, există întotdeauna victorie”.
* Un text are, ca titlu, un îndemn ferm: „Gândește Românește, Implică-te Tinerește !”
Cartea se încheie cu titlul „Mulțumesc, Doamne!” Pe 1 septembrie 2020, se încheia campania „Un clopot pentru o biserică din Ardeal” – e vorba de sfântul lăcaș din Mărtănuș, Covasna. Aici Mihaela Aionesei m-a lăsat de mână, căci, ridicând brațele (fotografia ilustrează acest moment), exclamă: „E frumos, e atât de frumos că nici nu pot descrie în cuvinte starea de RAI !… E sublim și divin când poți prin iubire să faci, să desfaci și să devii mai bun !”
Cum această carte apare în plină cruzime pandemică, o putem considera și un afront curajos al autoarei împotriva morții nedrepte.
Închei cu afirmația scriitoarei de la Târgu Secuiesc: „Pentru LIMBA ROMÂNĂ trebuie să apeși o singură tastă, a inimii.”
Maria CREȚU-GRAUR
