Peste 100 de preoţi au participat la liturghia aniversară din Catedrala Episcopală din Miercurea-Ciuc
Ziua de marţi a fost una specială pentru viaţa bisericii din judeţele Covasna şi Harghita. Marcând cele trei decenii de la înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, la liturghia oficiată în Catedrala Episcopală din Miercurea-Ciuc au participat 130 de preoţi. În acelaşi loc, a fost ţinută şi conferinţa cultural-ştiinţifică consacrată evenimentului. Invitat la cele două momente a fost Pc. Pr. Prof. Univ. Dr. Arhid. Ioan I. Ică Jr., de la Facultatea de Teologie „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu.
„Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru această binecuvântată zi în care prăznuim bisericeşte pe Sfântul Siluan Athonitul şi pe Sfânta Întâia Muceniţă Tecla, întocmai cu apostolii, şi instalarea primului episcop al Episcopiei nou înfiinţate în 1994, în martie, a primului episcop în persoana Preasfinţitului Părinte Ioan Selejan, actualmente mitropolitul Banatului.
Dăm slavă bunului Dumnezeu pentru această lucrare sfântă şi sfinţitoare a bisericii noastre în această parte de ţară, în care Eparhia Covasnei şi Harghitei îşi îmbrăţişează pe toţi românii de pe aceste meleaguri cu multă căldură sufletească şi simt că au un părinte duhovnicesc pe calea mântuirii”, spunea Preasfinţitul Părinte Andrei, episcopul Covasnei şi Harghitei.
Ierarhul amintea că „pentru zona noastră, Episcopia este instituţia făcătoare de pace. «Fericiţi sunt făcătorii de pace că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema», ne îndeamnă Mântuitorul. Or, Episcopia întotdeauna a fost făcătoare de pace, s-a rugat pentru tot neamul creştinesc cel întristat şi necăjit. Nu numai pentru românii ortodocşi, ci pentru toţi credincioşii care calcă pragurile bisericilor noastre ortodoxe, care se roagă lui Dumnezeu în duh şi în adevăr.
De aceea, Episcopia are un mare rol în societatea românească din zonă, pentru că ea este instituţia divină umană care iartă păcatele pe pământ, dar în acelaşi timp îndeamnă toate instituţiile din zonă la pace, la colaborare duhovnicească, frăţească şi la pacea socială”.
Întrebat ce sentiment l-a cuprins în această zi, Preasfinţitul Părinte Andrei spunea că „ne bucurăm tare mult şi ne veselim pentru că, aşa cum spuneam, sărbătorim 30 de ani de episcopat în zonă, sărbătorim 30 de ani în care părinţii slujitori ai sfintelor altare vin la Sfânta Episcopie ca la un părinte iubit, nu ca la un şef temut”.
30 de ani în câteva cifre
La sfârşitul liturghiei, părintele vicar administrativ Teodor a vorbit despre momentul înfiinţării Episcopiei Covasnei şi Harghitei, precum şi despre cele trei decenii scurse de atunci.
„Trebuie să nu uităm faptul că Episcopia noastră s-a înfiinţat prin înţeleapta hotărâre a Sfântului Sinod, în şedinţa din 23 şi 24 martie a acelui an ’94, însă, datorită nevoii de pregătire administrativă de atribuirea sediului Episcopiei, de alegere a ierarhului, în cazul nostru, şi de hirotonie a sa, în persoana Preasfinţitului Părinte Ioan, actualmente mitropolitul Banatului, iată, a necesitat un timp de câteva luni. Aşa se face că, de-abia la 25 septembrie 1994 a avut loc Sfânta Liturghie solemn-arhierească de instalare a primului ierarh. Au fost atunci la noi doi mari patriarhi: patriarhul nostru, de vrednică pomenire, Părintele Patriarh Teoctist, la invitaţia căruia a fost de faţă şi Preafericitul Părinte Patriarh Partenie al III-lea al Alexandriei şi întregii Africi, şi el de vrednică pomenire, Înalt Preasfinţitul Părinte arhiepiscop şi mitropolit de la Sibiu, Antonie, şi el trecut în viaţa veşnică, şi un sobor sporit, care, iată, au marcat debutul acestei binecuvântate Eparhii a Covasnei şi Harghitei.
După un vechi dicton al Părinţilor Ustiei şi al Părinţilor Patristici, ora et labora, a urmat ca pentru omul bun de aici, începând de la vlădică şi până la credincioşii din parohiile noastre, conduşi de către vrednicii preoţi de parohii, la care s-au alăturat şi părinţii care au luminat atâta popor, părinţii din mănăstiri, din puţinele mănăstiri existente atunci în Eparhie, să înceapă o muncă asiduă care, iată, s-a derulat până astăzi şi probabil că va mai dura mult, pentru că şi-au adus fiecare generaţie şi cu puterea sa contribuţia la propăşirea acestei binecuvântate Eparhii”.
Părintele Teodor a amintit că la înfiinţarea Eparhiei în cele două judeţe erau 99 de parohii constituite în două protopopiate, la Sfântu Gheorghe şi la Miercurea-Ciuc, cu doar 66 de preoţi deservenţi, existau doar 3 mănăstiri şi un schit, cu 24 de vieţuitori. Acum, la 30 de ani distanţă, sunt 10 mănăstiri (în cele trei decenii înfiinţându-se şi două schituri, respectiv 5 mănăstiri şi un schit în timpul Înaltului Ioan şi două mănăstiri şi un schit în cei 9 ani şi jumătate, până acum, sub arhipăstoria Preasfinţitului Părinte Andrei). Au fost înfiinţate 25 de noi parohii pentru dinamizarea activităţii pastoral-misionare în Eparhie. Au fost hirotoniţi peste 100 de preoţi, dintre care 102 au rămas pe aceste meleaguri.
A crescut şi numărul călugărilor, de la 24 la „150 de vieţuitori în sfintele mănăstiri, care mănăstiri au devenit vetre de spiritualitate, cum au fost dintotdeauna, cu organizarea unor hramuri reprezentative, nu doar pentru zona şi episcopia noastră, ci şi pentru mitropolii şi chiar pentru Patriarhia Română” – spunea părintele Teodor.
Sfânta Cruce oferită episcopului Andrei din partea tuturor părinţilor
Cu ocazia aniversării celor 30 de ani de existenţă, Preasfinţitul Părinte Andrei, episcopul Covasnei şi Harghitei, a primit, cu smerenie şi cu multă dragoste, din partea preoţilor, Sfânta Cruce pentru a-i binecuvânta.
„Acum, la ceas aniversar – spunea preotul Teodor – din partea tuturor părinţilor care sunt astăzi de faţă vă oferim semnul în lumina căruia am trudit şi până acum, sub omoforul Preasfinţiei Voastre.
Sub omoforul episcopului, de acolo pleacă puterea în slujirea noastră pastorală şi pentru că ea, Sfânta Cruce, este pentru noi toţi şi mai ales pentru cei care trăim în zona aceasta stindardul care ne ţine creştini şi români aici, înfipţi în rădăcina pământului, dar o rădăcină mai pe sus de cea a pământului, rădăcina de Cer în Hristos Mântuitorul, să vă oferim cu smerenie, dar cu multă dragoste de fii duhovniceşti ai Preasfinţiei Voastre, această Sfântă Cruce, pentru a ne binecuvânta şi pentru a rămâne sub ascultarea Preasfinţiei Voastre, mărturisind Crucea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos”.
Episcopul singur nu poate face nimic fără cler, fără cin monahal şi fără păstoriţi, credincioşi şi credincioase
Şi Preasfinţitul Părinte Andrei a retrăit momentul înfiinţării Episcopiei, spunând că „bucurie mare a fost atunci, părinţii mai în vârstă îşi aduc aminte, ne-am bucurat şi ne-am veselit pentru că Patriarhul Teoctist, de vrednică pomenire, a venit cu atâta drag să-l instaleze pe cel care avea barba ca şi pana corbului, Înalt Preasfinţitul Părinte Ioan, actualmente mitropolitul Banatului.
(…) Sigur, lucrurile s-au aşezat în timp, dar atunci nu au fost chiar atât de bine pecetluite. Nu aş vrea să-mi deschid cutia cu amintiri, că parcă-l văd pe părintele stareţ Emilian că plânge. Doar atât trebuie să ştim, orice început este foarte greu. A fost foarte greu în 1994, în prag de iarnă, instalarea unui episcop într-un centru eparhial în care nu era nici lumină electrică”.
Între timp, lucrurile s-au aşezat, iar acum Eparhia este una ca toate celelalte din ţară.
„M-am tot gândit azi noapte ce să le spun eu clericilor şi am găsit un cuvânt la Sfântul Siluan Athonitul pe care astăzi îl pomenim, care spune aşa: Păstorii bisericii – zice cuviosul Siluan – poartă în ei un har atât de mare că dacă oamenii i-ar vedea strălucirea, lumea întreagă ar fi în uimire, dar Domnul a ascuns-o ca slujitorii lui să nu se trufească, ci să se mântuiască prin smerenie.
Acuma, părinţii au vorbit foarte frumos, părintele profesor, referitor la episcopat, a urmat părintele vicar. Ceea ce ţin eu să vă pun la sufletele frăţiilor voastre este următorul îndemn: Episcopul singur nu poate face nimic fără cler, fără cin monahal şi fără păstoriţi, credincioşi şi credincioase.
Şi dau slavă Bunului Dumnezeu, părinte profesor, fără să mă mândresc, să ştiţi că avem cler aşezat, călugării rugători şi credincioşi, oameni cumsecade şi de omenie, cum îmi place mie să le spun.
(…) Aş mai dori să vă pun la suflet câteva gânduri din Gramata de instalare a episcopului. În primul rând, rolul episcopului într-o Eparhie este de părinte duhovnicesc, de învăţător şi slujitor al dreptei credinţe şi al unităţii bisericii pe care arhipăstorul îl are în Eparhia încredinţată spre păstorire.
Canonul 34 Apostolic spune aşa, îndeamnă episcopul: Să aibă cinste şi ascultare faţă de mitropolitul locului şi faţă de patriarhul României, să continue şi să sporească lucrarea înaintaşilor în scaunul episcopal, să lucreze în comuniune cu ceilalţi ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Să arate iubire de neam, grijă părintească pentru parohii şi mănăstiri, pentru valorile credinţei ortodoxe, pentru învăţământul teologic şi religios, precum şi dragoste părintească faţă de clerul şi poporul binecredincios, făcându-se călăuză întru păstrarea neştirbită a dreptei credinţe şi a rânduielilor Bisericii străbune. Să se consulte şi să coopereze cu autorităţile de stat pentru binele Bisericii şi al poporului român, să cultive relaţii de respect reciproc cu alte culte oficial recunoscute pentru păstrarea păcii sociale.
Precum credem aşa şi trăim, aşa gândim, aşa ne rugăm, aşa îl propovăduim pe Dumnezeu şi pe Sfinţii Lui, pentru că noi suntem rânduiţi a fi iconomi ai tainelor Lui Dumnezeu”.
***
Două momente speciale în timpul liturghiei au fost hirotonisirea în diacon a lui Ciprian Ilie, respectiv în arhidiacon a diaconului Alexandru.
https://informatiahr.ro/
