Fără a intra să explicăm ce înseamnă un sondaj de opinie, pot spune că instituția Poliției, prin natura ei, ca aparat coercitiv, atrage antipatie. Mi-aduc aminte, mai tânăr fiind, eram în Buzău, orașul meu natal, la un meci de fotbal Gloria Buzău-Dinamo București. Erau vremurile frumoase cu Lucescu, Dinu, Dumitrache, și la intrarea echipelor pe teren, un tip aflat pe scaunul de lângă mine huiduia și înjura echipa Dinamo. Dinamovist fiind, l-am întrebat de ce se manifestă astfel, și mi-a răspuns „dă-i în mă-sa că ieri mi-au luat permisul”.
Așa e și cu indicatorii din sondajele de opinie. Depinde pe cine întrebi, unde și când. Dar, privind cu obiectivitate pot spune că acești indicatori sunt dați și de unele neajunsuri din activitatea Poliției. Mă refer aici la Poliția Rutieră, în primul rând. Oare chiar e nevoie să stăm la pândă, după colțuri, să vedem cine calcă linia continuă? Să așezăm radarele mobile la intrările în orașe? Să sărim din tufișuri, bucuroși că am constatat o abatere de la regimul circulației rutiere? Ce ne împiedică să acționăm la vedere? În locurile unde este necesar să fim prezenți pentru a preveni evenimentele rutiere nedorite. Să fim prezenți în intersecții sau să asigurăm fluiditatea circulației, nu să raportăm cu emfază că s-au organizat sute de acțiuni în care am aplicat zeci de amenzi în valoare de nenumărați bani, despre care nici măcar nu știm dacă se execută. Atâta timp cât va exista acest sistem centralizat de organizare a activităților Poliției, pentru obținerea de indicatori lăudăroși și mincinoși, și nu vom îndrepta activitatea către prevenire, către conștientizarea populației să înțeleagă și să respecte legea, nu vom crește nici în sondaje și nici în înțelegerea cetățenilor.
Activitatea polițienească, cel puțin pe vremea mea, nu știu acum, nu e îndreptată către cetățean, către comunitate, din păcate. Ci, către obținerea unor cifre care să dea bine în ochii factorilor de conducere de la nivel central. Cifre seci după care sunt analizați factorii de conducere la nivel local. Cifre cu care azi poți fi lăudat și mâine poți fi descalificat. Dacă raportezi multe sancțiuni azi, e bine. Dar vine mâine altcineva și te întreabă, de ce sunt atâtea contravenții? De ce se întâmplă atât de multe fapte? Înseamnă că activitatea de prevenire nu e eficientă. Așa că, se pot manevra foarte ușor datele și cifrele.
Ce ne împiedică să privim altfel lucrurile? Chiar să facem ceea ce declarăm în slogane: „comunitatea chiar ar trebui să primeze”. Ne bucurăm că dăm o amendă cât jumătate din salariul unui conducător auto profesionist, îi suspendăm permisul și îl lăsăm fără serviciu și familia suferă, în condiţiile în care legea prevede și sancțiunea cu avertisment.
De la aceste lucruri simple pleacă imaginea și locul în clasamentul încrederii în instituții pe care-l ocupă Poliția în ochii cetățenilor. Și din păcate, uităm că tot polițiștii sunt cei care ne asigură liniștea, prind hoții, dar ei sunt polițiștii despre care toți spun, mereu, că sunt modești și simpli. Cei adevărați!
Săptămâna viitoare vom vorbi despre „Ce a făcut Corneliu Câmpeanu în decembrie 89”?
